De când s-a „pensionat” în 2021, Merkel a lucrat la autobiografia ei, un tom de 700 de pagini. Mai multe fragmente au fost publicate de către ziarul german Die Zeit, în anticiparea lansării, mai ales despre relația ei cu Putin și Trump. Cei ce doresc să afle mai multe despre experiența lui Merkel din timpul crizei financiare sau a refugiaților vor trebui să aștepte lansarea cărții.
„Libertate: Amintiri 1954-2021” va fi publicată în peste 30 de țări pe 26 noiembrie, inclusiv ediția în limba română. Merkel va participa la lansarea de carte din Washington, împreună cu fostul președinte american Barack Obama.
Devenită liderul „lumii libere” după venirea la putere a lui Trump și întâiul lider de stat din Europa, Merkel lasă în urmă o moștenire complicată. Cei mai mulți își vor aminti că a deschis ușile refugiaților în 2016 și și-a ghidat țara prin momentele dificile ale crizei financiare. Dar tot ei - spune alții - i se datorează toleranța prea mare față de Rusia, chiar și după invazia și anexarea Crimeii.
„De când a plecat de la putere, mulți nemți privesc mult mai critic moștenirea ei. Acest lucru se datorează faptului că multe dintre politicile sale au eșuat [pe termen lung, n.r.] sau pentru că lipsa ei de acțiune este considerată a fi contribuit la multe dintre problemele existente ale Germaniei”, spune pentru Reuters Marcel Dirsus, de la Institutul Kiel pentru Politică de Securitate.
Uimită de Trump: „Eram pe două niveluri diferite: Trump pe cel emoțional, eu pe cel factual”
În lunga sa carieră politică, Merkel a întâlnit și a lucrat cu mulți oameni - dar poate niciunul ca Donald Trump. Prima ei greșeală când l-a întâlnit pe noul lider american în 2017, la începutul primului său mandat, scrie Merkel, a fost să-l trateze ca și când ar fi fost un om „complet normal”.
El a încercat să o umilească, refuzând să dea mâna cu ea în fața camerelor. Inițial, ea a crezut că el uitase protocolul, însă și-a dat seama rapid că era o mișcare intenționată. „Știa exact ce face… Voia să le dea oamenilor un subiect de discuție”, scrie fostul cancelar al Germaniei.
„Nu părea să fie preocupat de a găsi o soluție la problemele despre care discutam”, punctează Merkel.
O imagine ca aceasta valorează chiar mai mult de o mie de cuvinte. Angela Merkel discută cu Donald Trump la summitul G7 din 2018. Președintele francez Emmanuel Macron ține frontul împreună cu Merkel, în timp ce premierul japonez Shinzo Abe privește exasperat.
Ea îl prezintă pe fostul - și următorul - lider de la Casa Albă drept „emoțional”, spune că idolatriza liderii autocrați, că aborda orice problemă ca un „dezvoltator” imobiliar și că se încredea mult în conceptul de zero-sum game, considerând că toate țările sunt rivale și că pierderea uneia este câștigul celeilalte.
„Era clar fascinat de președintele rus. În anii care au urmat, mi-a dat impresia că e fermecat de politicienii și autocrații cu tendințe dictatoriale.”
În prima lor întâlnire, Trump n-a făcut decât să o critice, spune Merkel. „Mi-a spus că am ruinat Germania după ce am deschis ușile refugiaților în 2015 și 2016, ne-a acuzat că dăm prea puțini bani pe apărare și ne-a criticat pentru practici comerciale neloiale”, rezumă fostul cancelar german.
Fostul cancelar german consideră că, în campania sa din 2016, Trump s-a poziționat drept un fel de anti-Merkel, împotriva politicilor de azil promovate de guvernul de la Berlin și a comerțului globalizat promovat de firmele germane.
Lecțiile desprinse de Angela Merkel din relația cu Trump în primul lui mandat ar putea fi valoroase pentru liderii de astăzi. Fotografie de la summitul G7 din Biarritz, 2019.
Tot în autobiografia sa, Merkel scrie că Papa Francisc i-a dat un sfat memorabil despre cum să abordeze lideri cu „viziuni fundamental diferite”. Discuția a avut loc la scurt timp după ce Trump a anunțat-o că are de gând să scoată SUA din Acordul de la Paris pentru combaterea schimbărilor climatice, în 2017.
„Îndoaie, îndoaie, îndoaie, dar ai grijă să nu se rupă”, i-a spus suveranul pontif într-o audiență privată.
Perspectiva ei despre Trump rămâne utilă pentru liderii mondiali din ziua de astăzi. „Nu există șanse de colaborare cu Trump înspre o lume interconectată”, punctează Merkel.
Blocarea aderării Ucrainei la NATO și relația cu Putin
Merkel a încercat să amâne aplicația Ucrainei la aderarea NATO, și a și reușit - cu consecințe imprevizibile, pentru fostul cancelar. Aderarea Ucrainei la NATO a fost pusă pe „pauză” după summitul de la București, din 2008.
„Am înțeles dorința țărilor central și est-europene de a deveni membri NATO cât de rapid se putea, pentru că voiau să se alăture comunității occidentale după sfârșitul Războiului Rece. Nu era niciun dubiu că Rusia nu le putea oferi acestor țări ceea ce-și doreau: libertate, autodeterminare, prosperitate.
Dar, în același timp, NATO și statele sale membre trebuiau să examineze efectele posibile asupra alianței, a securității sale, stabilității și funcționării.”
Ea a încercat să-și justifice decizia, scriind că se temea de un răspuns violent din partea Kremlinului, că „doar o minoritate a populației ucrainene susținea la acea vreme aderarea la NATO. Țara era profund divizată” și că statutul de pre-aderare NATO n-ar fi protejat Ucraina de acțiunile Rusiei.
Cină de la summitul NATO de la București, 2008, cu Vladimir Putin, George W. Bush și Angela Merkel.
Ea recunoaște că decizia de la acea vreme a avut implicații majore asupra moralului în Ucraina și că l-a încurajat pe Putin să atace. Încercarea ei de atunci a fost bazată pe „speranțe deșarte”, recunoaște fostul cancelar german.
„Am considerat că e o iluzie să credem că statutul de preaderare pentru Ucraina și Georgia le-ar fi protejat de agresiunea lui Putin, că acest statut ar fi fost atât de descurajant încât Putin să-l accepte fără să răspundă. Ar fi fost realistic la acea vreme ca trupele ANTO să răspundă militar? Ar fi fost realistic ca eu, în calitatea mea de cancelar, să cer Bundestagului un astfel de mandat pentru armata noastră și să primesc majoritatea necesară de voturi?”
Merkel spune că discuțiile pe care le-a avut de-a lungul timpului cu Vladimir Putin i-au arătat că n-avea de gând să lase Ucraina în pace. „Nu vei fi cancelar pe veci. Iar apoi ei [ucrainenii, n.r.] vor intra în NATO. Și vreau să previn această situație”, i-ar fi spus Putin.
„Și eu m-am gândit: Nici tu nu vei fi președinte pe veci”, scrie Merkel.
În ciuda declarațiilor sale despre Putin, este notabil faptul că Merkel nu a încercat niciodată să se îndepărteze prea mult de Rusia, ale cărei hidrocarburi rămân esențiale pentru industria și transportul german. Germania a devenit din ce în ce mai dependentă de gazul natural rusesc, iar sub conducerea lui Merkel au fost construite gazoductele Nord Stream, care legau Germania de Rusia prin Marea Baltică.
Merkel scrie și despre întrevederile sale cu liderul de la Kremlin. El și-a adus intenționat labradorul cu el în întâlniri oficiale, pentru a o intimida, notabil la întâlnirea lor de la Soci în 2007 - el știa că fostul cancelar german se teme de câini.
Angela Merkel stă timorată la întâlnirea cu Vladimir Putin, după ce este adus în cameră câinele Koni. Soci, 21 ianuarie 2007.
Putin era „mereu în gardă”, spune Merkel.
„Nu era interesat de construirea structurilor democratice sau de prosperitatea pentru toți, nici în țara lui, nici altundeva. În schimb, voia să contracareze faptul că SUA a ieșit victorioasă din Războiul Rece. Își dorea ca Rusia să fie un pol indispensabil într-o lume multipolară”, precizează Merkel.
Prima femeie cancelar al Germaniei
Angela Merkel s-a născut în 1954 în Hamburg, dar și-a petrecut copilăria în Germania de Est, unde viața „era mereu tensionată. Oricât de relaxată începea o zi, totul se putea schimba în decursul câtorva secunde, dacă se întrecea o linie politică”.
„Statul n-avea pic de milă”, completează fostul cancelar german.
Ea și-a obținut doctoratul în chimie cuantică și a lucrat în domeniul științei până la unificarea Germaniei.
Angela Merkel la olimpiada de matematică din orașul Teterow, 1971.
Ea a intrat încă de tânără în politică și a fost propulsată rapid în posturi ministeriale, fiind protejata cancelarului Helmut Kohl în anii ‘90.
A fost aleasă drept candidatul grupării de centru-dreapta CDU-CSU la alegerile din 2005, în ciuda faptului că a fost un veritabil pariu ca partidele să mizeze pe o femeie. A fost prima oară în istoria țării când o femeie a ajuns la cel mai înalt nivel politic.
Angela Merkel e aleasă secretar general al Uniunii Creștin-Democrate, Bonn, 1998.
„Era o diferență între teorie și practică, ca răspuns la întrebarea: <este momentul propice ca o femeie să fie cancelar>”, scrie Merkel, precizând că toată lumea părea să-și dorească ca Gerhard Schroder să rămână cancelar.
„Existau dubii, chiar și în rândul femeilor din partid” că a nominaliza o femeie pentru postul de cancelar ar putea fi o strategie de succes. Însă ea s-a dovedit a fi printre cei mai marcanți lideri de stat ai secolului XXI, care a definit cursul Europei în timpul celor 16 ani la putere și a lăsat o moștenire enormă în politica internațională.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te