Revenit de la Soci, de la o reuniune a Uniunii Economice Euroasiatice la care s-a anunţat primirea în ea în calitate de observator a R. Moldova, preşedintele Igor Dodon şi-a liniştit adversarii din coaliţia de guvernare spunând că nu are de gând să schimbe vectorul de politică externă a ţării. În ajun, liderii coaliţiei l-au criticat pe Dodon spunând că angajează Moldova pe plan internaţional fără să fie abilitat s-o facă de guvern şi Parlament. Igor Dodon le-a răspuns astăzi că nu vrea decât ca R. Moldova să profite de anumite avantaje, economice, energetice sau pentru migranţi. Corespondenta noastră a stat de vorbă cu trei experţi ca să afle dacă e acesta un demers realist?
Your browser doesn’t support HTML5
Conferinţa de presă ţinută la revenirea de la Soci, preşedintele Igor Dodon a început-o, se pare că în mod deliberat, prin enumerarea a trei avantaje practice, toate plăcute auzului electoratului, ale statutului de observator în Uniunea Economică Euroasiatică: exportatorii moldoveni, care se simt mai bine pe piaţa estică, să revină acolo, migranţii din Rusia să nu fie nevoiţi să-şi procure patente, iar resursele energetice de care R. Moldova a fost şi rămâne dependentă să fie mai ieftine.
Alexandru Fala este economistul de la Expert-Grup care urmăreşte îndeaproape evoluţia schimburilor comerciale ale R. Moldova cu lumea din jur şi, spune el, trebuie să recunoaştem că după ce Igor Dodon a ajuns la preşedinţie, exporturile moldovene spre Rusia au cunoscut într-adevăr o oarecare creştere. Dar aceasta s-a datorat unor mecanisme de selectare a exportatorilor pe baza loialităţii faţă de preşedinte. Singura decizie care ar putea cu adevărat impulsiona exporturile spre Est, mai spune Alexandru Fala, ar fi anularea embargourilor ruse, lucru care e puţin probabil să se întâmple:
„Noi avem probleme fundamentale pe care obţinerea statutului de observator în Uniunea Euroasiatică nu le poate soluţiona. Marea problemă o constituie acele barierele tarifare pe care continuă să le aplice Federaţia Rusă la accesul produselor pe piaţa acestei ţări şi a doua – celelalte bariere, zise netarifare, adică oprirea produselor agroalimentare din cauza depistării diferitor substanţe nocive. Mecanismul care a permis, de la venirea lui Igor Dodon, creşterea exporturilor pe piaţa rusă este netransparent şi discriminatoriu, deoarece nu permite accesul tuturor agenţilor economici în mod egal. Federaţia Rusă ar putea, iată, permite un acces sporit pentru anumiţi agenţi economic, dar nu cred că va recurge la excluderea tarifelor vamale.”
Poate, însă, R. Moldova obţine de la furnizorul de gaze ruse o reducere de preţuri, aşa cum spune că speră să se întâmple Igor Dodon? Expertul în energetică, Sergiu Tofilat, admite o astfel de posibilitate, deşi într-o foarte mică măsură:
„Preţul la gaz este fixat în contractul între Moldovagaz şi Gazprom. Acolo este o formulă care ia la bază trei tipuri de combustibili, adică preţul mediu la gazul vândut în Europa, preţul mediu la păcură şi preţul mediu la Gaz Oil, un alt combustibil. Acum, dacă dl Dodon are influenţă asupra factorilor de decizie din Rusia şi Gazprom poate să ne dea o ieftinire a gazului, eu m-aş bucura, de ce nu. Dar să vedem. Şi asta va fi clar o favoare pe care ruşii o fac dlui Dodon, şi nicidecum cetăţenilor R. Moldova, ca să-i promoveze imaginea.”
Iată, însă, cum răspunde Valeriu Moşneaga, expertul de la Chişinău în chestiuni ce ţin de gestionarea migraţiei, la promisiunea preşedintelui că ar putea urma îmbunătăţiri pentru situaţia migranţilor din Federaţia Rusă:
„Ţările membre ale Uniunii Euroasiatice, într-adevăr, pentru migranţii de muncă, au anumite privilegii, ceea ce ţine de angajare în câmpul muncii, etc. Însă, noi, R. Moldova nu suntem stat membru, fiindcă la Soci ei au introdus numai statut de observator. Deci, declaraţii noi putem s-o facem, dar procedura nu există, mecanismul de acordare a acestor facilităţi nu există, nu e prevăzut. Deci, iarăşi rămâne la nivelul intenţiilor şi visurilor noastre. Adică noi aşa vrem.”
O eventuală rezolvare a problemelor economice ale R. Moldova prin formula de cooperare e care o prevede Uniunea Euroasiatică este puţin probabilă, cred aşadar observatorii, iar prima dovadă ar fi lipsa unor mecanisme, financiare sau de altă natură, de care să dispună această Uniune pentru membrele ei, cu atât mai puţin pentru statele aspirante.