Bursele studenților: uriașe diferențe între Europa și SUA

În SUA se poate întâmpla ca studentul/studenta să trebuiască să restituie ajutorul financiar din partea statului în cazul întreruperii studiilor, chiar dacă este vorba fie și de graviditate și nașterea unui copil. Statele Unite se deosebesc aici de vechiul continent prin importanța pe care o pot avea băncile private în acordarea împrumuturilor pentru studenți, care în Europa sunt peste tot garantate de stat.

Asta nu ține neapărat de sistemul politic. În România lui Ceaușescu, studenții care nu se prezentau, la încheierea facultății, la locul în care fuseseră repartizați, la scară națională, riscau să fie obligați să-și plătească totalitatea studiilor universitare, ceea ce se putea ridica la multe mii de lei, o sumă importantă pentru vremea aceea.

Modelul a fost invocat recent de unii politicieni ai PSD în România, care, căutând disperați soluții pentru a împiedica plecarea în străinătate a tinerilor la încheierea studiilor, au propus ca tinerii care pleacă fără să efectueze câțiva ani de stagiu după terminarea studiilor să fie obligați să ramburseze costul estimat al acestora.

Sistemul împrumuturilor pentru studenți diferă de la o țară la alta în funcție de strictețea cu care sunt reglementate condițiile împrumutului și de eventuala imposibilitate de rambursare care poate, sau nu, cădea sub legea falimentului. Țările comuniste nu au cunoscut un asemenea sistem, întrucât invățământul universitar fiind atunci gratuit, celelalte nevoi ale studenților erau asigurate prin eventualele burse pentru tinerii mai săraci, precum și prin posibilitățile de cazare și cantină.

În Occident, mai ales în țările anglo-saxone - și în special în Statele Unite, unde taxele universitare pot atinge sume astronomice - studenții pot beneficia de împrumuturi garantate de stat, cu o dobândă substanțial mai coborâtă decât cea a împrumuturilor personale, oferite de băncile normale.

Marele avantaj al împrumuturilor studențești este că rambursarea lor e amânată până după încheierea studiilor, când absolventul poate să fi obținut o slujbă care să-i permită să plătească.

Sistemul a fost - și este - însă și foarte contestat. În primul rând, condițiile acordării și ale rambursării unui asemenea împrumut pot fi foarte rigide. Ca și în cazul unui imprumut obișnuit, extinderea perioadei de rambursare poate reduce rata lunară, însă va duce și la creșterea dobânzii totale pe durata rambursării sumei împrumutate.

Tot așa, pentru a rămâne la exemplul american, cu o dobândă de 6% un împrumut studențesc se situează, desigur, sub media pieței, însă rămâne mai scump decât un împrumut ipotecar. În sfârșit, unele țări, în special Canada și Australia, cunosc fenomenul suplimentar al plecării în străinătate a multor tineri care și-au terminat studiile și care, părăsind țara, nu mai pot fi forțați să-și ramburseze eventualele împrumuturi studențesti de care au beneficiat.

***

Tinerii moldoveni care şi-au făcut studiile cu burse de la buget sunt obligaţi să lucreze trei ani la stat. În caz de refuz sau de suspendare a activităţii înainte de termen, ei sunt obligaţi să întoarcă statului cheltuielile pentru instruirea lor. O hotărâre în acest sens, ce viza toate instituţiile de învăţământ superior, a fost adoptată de Guvern încă în 2001. Este aplicată însă abia din 2017 şi doar într-o singură universitate, cea de Medicină, unde costurile instruirii unui student depăşesc mult cele din alte universități.

Somat de Curtea de Conturi, Ministerul Sănătăţii a dat în judecată doar în iulie 2017 peste 100 de absolvenţi de la Medicină care au refuzat să muncească acolo unde au fost repartizați. În presă s-a vehiculat că sumele pretinse de la absolvenţi se ridicau la peste 200 de mii de lei, echivalentul a 35 de salarii medii pe economie. Multe procese sunt încă pe rol, iar în cele finalizate, de regulă, câştig de cauză îl are statul.

Anul trecut Guvernul a inclus şi în Legea privind ocrotirea sănătăţii că neîncadrarea la studii de rezidențiat în R. Moldova presupune restituirea costului studiilor, inclusiv ale celor de rezidențiat, finanțate de la buget. Iar la începutul acestui an Ministerul Sănătăţii refuza să le elibereze absolvenților bugetari de la medicină certificatele de autentificare a studiilor, indispensabile pentru orice țară, cu excepția României. În schimbul certificatului, absolvenţii erau somaţi să restituie banii pentru cei 6 ani de studii și bursa ce li s-a oferit.

Ala Nemerenco

Experta în sănătate Ala Nemerenco comenta recent că, aparent, e corect ca cei cu studii plătite din buget să-și servească propria țară. Numai că „dacă această țară le plătește salarii mizere și nu le oferă condiții de muncă, nu înseamnă oare că îi forțează să plece pentru a supraviețui?”, s-a întrebat experta. O altă nedumerire a ei este că Guvernul a decis să-și umple haznaua doar din contul medicinei. „De ce alte instituţii nu aplică sancțiuni similare proaspeților specialiști ce și-au făcut studiile din cont bugetar și nu s-au mai angajat?”, s-a mai întrebat Ala Nemerenco.

O posibilă explicație ar putea fi exodul cadrelor medicale. Lipsa de personal, mai cu seamă în sate, e la fel de acută însă şi în învățământ. Absolvenţii Universităţii Pedagogice sunt şi ei obligaţi prin hotărârea din 2001 să muncească trei ani la stat sau, în caz de refuz, să restituie statului costul studiilor. Obligaţia este însă doar pe hârtie ne-a spus lectorul Universității Pedagogice Nicolae Chicuş:

„De jure el este obligat, dar de facto majoritatea nu pleacă în localităţi la lucru fiindcă un mecanism de aplicare a hotărârii respective până astăzi nu există. Niciun partid din câte au fost la putere nu şi-a permis să stabilească mecanismul. Toţi fac tentativa ca iniţiatorii de a impune studentului să plătească banii să fie din partea universității. Eu consider că este nevoie de un mecanism legal clar. Din momentul în care omul face studii şi statul plăteşte, trebuie să-şi onoreze datoriile faţă de stat.”

Recent, doi deputaţi din blocul ACUM au înregistrat o inițiativă legislativă prin care vor să înlăture ceea ce ei consideră că sunt niște abuzuri față de studenții mediciniști care își fac studiile la buget. Ei propun ca absolvenţii care vor să facă rezidențiatul peste hotare sau într-o altă instituție decât cea în care au fost repartizaţi de Minister să poată rambursa statului banii în termen de 3-5 ani. Iar costul studiilor să fie echivalat celui perceput de la tinerii ce studiază la contract, or acum diferența e aproape dublă.