Aripa tânără a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) cere abrogarea unei mai vechi hotărâri de Guvern prin care absolvenții care și-au făcut studiile cu finanțare bugetară la toate specialitățile ar fi obligați să lucreze trei ani în instituțiile statului unde vor fi repartizați după absolvire. PAS consideră că hotărârea respectivă, adoptată încă în 2001, este „ilegală, abuzivă și nefuncțională”. Europa Liberă a stat de vorbă cu președintele organizației de tineret a PAS, Dan Perciun.
Europa Liberă: Ați anunțat în ajun că veți cere, printr-un demers, abrogarea neîntârziată a Hotărârii de Guvern 923 din 2001 care obligă absolvenții la toate specialitățile care și-au făcut studiile pe surse de la bugetul statului să lucreze trei ani în unitățile unde vor fi repartizați după absolvire. Înainte de a ne lămuri de ce această lege este una în general „ilegală, abuzivă și nefuncțională”, cum o calificați, o precizare: e vreun motiv mai special acum, după vreo 16 ani de existență a acestui act, pentru a se pune problema abrogării?
Dan Perciun: „Da, pentru că pe noi ne-au sesizat studenții referitor la această problemă. Vă spun cinstit nu știam despre această Hotărâre de Guvern anterior. Dar luând în vedere că e începutul unui an școlar și se semnează contractele la buget cu cei care primesc bursă pentru prima dată sau au fost la contract anterior și acum trec la buget, o parte din tineri au citit acele contracte totuși, deși o bună parte dintre ei n-o fac și semnează cumva fără să se informeze până la capăt.”
Europa Liberă: Nimeni nu citește contractele uneori!
Dan Perciun: „Da, exact. Dar am avut noroc de un student care l-a citit și care s-a arătat mirat de aceste prevederi și ne-a informat referitor la ceea ce scrie în contract. Respectiv, am deschis și noi hotărârea de Guvern, am rămas surprinși să descoperim că într-adevăr există aceste prevederi de 16 ani de zile, deși hotărârea de Guvern deja evident este învechită, întrucât nu corespunde nici Codului Educației care a fost adoptat în 2013 [în 2014 - n. ed.] și au avut loc un șir întreg de schimbări în sistemul educațional din Republica Moldova, pe care hotărârea de Guvern nu le respectă.
De exemplu, în 2001, nici nu exista conceptul de master. Moldova încă nu făcea parte din sistemul de la Bologna și nu era sperata învățământul pe licență și master, și pentru că hotărârea de Guvern nu prevede acest lucru, situația la moment e că dacă semnezi acest contract, de facto, nu poți face master. Fiindcă hotărârea de Guvern zice că la încheierea studiilor trebuie să mergi să lucrezi, nu prevede posibilitatea de a continua studiile și de a face un master. Deci, există tot felul de chestii în această hotărâre de Guvern, probleme care s-au acumulat în virtutea faptului că n-a fost modificată de 16 ani de zile și n-a fost racordată la schimbările care au avut loc în sistem.”
Europa Liberă: „Guvernul nu-și pune problema cum să ofere condiții mai bune, salarii mai mari”, spuneți... Dar este evident că atât condițiile de muncă, cât și salariile, ca să ne limităm doar la asta, nu pot fi – spre convingerea tuturora – în competiție cu cele posibile în afară... Și atunci, ce este de făcut pentru a ieși dintr-un cerc vicios? Condițiile bune și salariile bune se creează în timp, iar problemă penuriei, lipsei de cadre lovește acum...
Dan Perciun: „E adevărat. Problema e că justificarea permanentă a faptului că în Moldova nu există suficienți bani pentru a achita salarii nu cred că mai stă în picioare și aici nu putem să nu ne aducem aminte de furtul unui miliard de dolari din sistemul bancar și de alte scurgeri din bugetul public prin tot felul de achiziții ilegale. Cred că dacă s-ar sista aceste scurgeri și bugetul de stat ar fi utilizat conform destinației, rațional, s-ar găsi bani inclusiv pentru majorarea salariilor. Evident că ele nu vor fi identice cu cele din Vest, dar cred că o bună parte din absolvenți nu-și doresc salarii astronomice, își doresc salarii decente care să le permită cel puțin să se întrețină, iar salariile la anumite poziții, gen grefier în judecată cred că sunt la limita de existență, iar dacă un asemenea salariu este plătit unei persoane care trebuie să plece dintr-o localitate în altă localitate, nefiind oferit un alt timp de susținere, nu este compensată plata unei locuințe, evident ele sunt insuficiente. Din punctul meu de vedere, bani sunt întotdeauna, doar că trebuie utilizați rațional și nu trebuie furați. Atunci ar fi suficiente resurse și pentru majorarea salariilor.”
Europa Liberă: Haideți acum să le luăm pe rând, pas cu pas: de ce „ilegală, abuzivă și nefuncțională”?
Dan Perciun: „Ilegală pentru că contravine prevederilor Codului Educației. Codul Educației nu descrie un asemenea mecanism, nu prevede posibilitatea ca în contractele de studii studenții să fie obligați să lucreze trei ani după absolvire. Codul a fost adoptat mai târziu decât hotărârea de Guvern, hotărârea de Guvern nu a fost modificată după adoptarea Codului, respectiv ceea ce prevede hotărârea contravine Codului. Tot Codul utilizează o altă denumire pentru contractul de studii decât cea prevăzută în hotărâre, mai mult ca atât, modelul contractului de studii se adoptă de universitate, nu de către Guvern. Există aceste neconcordanțe care lasă hotărârea în ilegalitate.
Dacă vorbim de „abuzivă”, aici sunt două aspecte care mie-mi par extrem de importante. În primul rând, hotărârea nu prevede mecanismul prin care se calculează costurile de studii. Asta înseamnă că studenții la moment semnează un contract care le zice că în cazul în care refuză să lucreze, trebuie să achite costurile de instruire. În contract nu scrie care sunt aceste costuri și nici cum se calculează acest costuri. Respectiv, universitatea decide. Acum, în baza cărei metodologii universitatea decide nu știe nimeni. Și asta înseamnă că un student se poate trezi cu o notă de plată exorbitantă, justificată doar din considerentele universității care nu este obligată prin lege să utilizeze metodologie standard și cum se calculează aceste costuri nu știe nimeni. Asta e o problemă după noi. A doua problemă ține de modul de repartizare a studentului. Din nou, nu se știe în baza căror criterii un student va fi repartizat într-o localitate sau alta. Există un minim de salariu sau nu? El este obligat să accepte orice loc de lucru, indiferent de salariu? Aceste două aspecte sunt problematice, din start studenții intră într-o situație vulnerabilă.”
Europa Liberă: Și „nefuncțională”?
Dan Perciun: „Nefuncțională pentru că Republica Moldova deja hotărârea de Guvern este de principiu, de model comunist. Statul planifică…”
Europa Liberă: Dar pe parcursul acestor ani această lege a avut efecte? Au plecat tinerii acolo unde au fost repartizați, din câte cunoașteți Dvs?
Dan Perciun: „Asta e problema la moment, pentru că e adevărat, legea nu a fost pusă în aplicare mult timp. Dar am avut cazul acestor studenți de la medicină anul trecut care au fost obligați pentru prima dată apropo, din câte cunosc, să returneze banii la stat. în condițiile în care statul are probleme cu completarea bugetului și cu identificarea surselor financiare pentru a-și finanța activitatea, studenții ar putea să se trezească într-o situația în care să le fie solicitați să returneze banii sau să se ducă să lucreze. Este adevărat că mecanismul nu este aplicat pe larg, el este aplicat ocazional, selectiv. De exemplu, studentul care s-a adresat la noi, anul trecut a vrut să plece la studii peste hotare și nu a putut face asta, pentru că este la buget și dacă pleacă trebuie să returneze bani. Plus, cazul studenților de la Universitatea de Medicină, unde într-adevăr au fost puse în aplicare prevederile. Restul studenților se află cumva într-o situație de incertitudine și vulnerabilitate. Ei la orice moment se pot trezi că hotărârea va fi pusă în aplicare.”
Europa Liberă: În contextul acestei hotărâri: cum s-ar ține cont de meritocrație? Și în general, însăși sistemul de burse în Republica Moldova, cum se aplică și cât de eficient este?
Dan Perciun: „Este cumva o discuție separată. Există două elemente a acestei hotărâri, concepții de principiu și modul de aplicare a hotărârii. Modul de aplicare după cum ziceam e abuziv. Concepții de principiu înseamnă dacă statul ar trebui sau nu ar trebui să aibă un asemenea instrument pentru a rezolva problema locurilor de muncă în teritoriu. Din punctul nostru de vedere, bursele de merit sunt burse care sunt acordate pentru anumite rezultate pe care studenții deja le-au avut. Ele vin să susțină o performanță academică bună și sunt mai degrabă recompense, ele nu vin cu o obligație suplimentară atașată. Mai mult ca atât, ele sunt un instrument ca statul să se asigure ca studenții din familii social-vulnerabile sau studenții din familii cu venituri mai mici, dar care au capacități academice, pot beneficia de instruire de calitate în măsura în care studiile în Moldova sunt de calitate, și scopul principal al acestor burse nu este să rezolve problema locurilor de muncă în regiuni. Poate să fie creată o bursă separată care să facă lucrul acesta.”
Europa Liberă: Dacă ar fi la guvernare, cum ar rezolva PAS această problemă acută a crizei acute de cadre tinere, în toate domeniile, din „provincie”? Cum altfel, în funcție de constrângerile de azi, poți asigura populația din zonele rurale, de exemplu, cu medici, profesori, grefieri…?
Dan Perciun: „Aici, cred că în primul rând, după cum ziceam, se impune o stopare a scurgerilor de bani din sistem. Când se vor opri aceste scurgeri cred că va fi posibil de zis cu adevărat câți bani există în sistem pentru a majora salariile. Din experiența mea din Ministerul Educației, pot să vă zic că există oportunități pentru eficientizarea și identificarea resurselor suplimentare, care ar elibera anumite sume pentru a majora salariile. Lucrul acesta trebuie făcut, dar pentru asta e necesar să facem o evaluare complexă și să vedem unde la moment sunt banii utilizați iresponsabil și cum se pot identifica surse suplimentare pentru a majora salariile. Cred că este naiv să credem că fără să reușim să majorăm salariile noi vom menține oamenii în sistem. După trei ani de zile ce se întâmplă? Trebuie să ne punem și întrebarea asta. Este evident că un tânăr chiar și să fie repartizat într-o regiune, după aia el oricum va pleca. Pentru că este un salariu mizer care nu-i permite să-și întrețină familia și să aibă o viață decentă. De aia altă soluție decât majorarea salariilor nu există, oricare alta e soluție temporară.”
