Your browser doesn’t support HTML5
Care din instituțiile statului dă orientarea de politică externă a Moldovei?
Premierul Pavel Filip l-a îndemnat pe președintele Igor Dodon să nu-și mai ponegrească propria țară, după ce șeful pro-rus al statului a deplâns ceea ce a consideră a fi lipsa de rezultate a summitului Parteneriatului Estic de săptămâna trecută. Într-o replică pe Facebook, Pavel Filip a spus că „domnul Dodon se află în ultima perioadă mai mult în deplasări în Rusia și este posibil ca de acolo Summit-ul Parteneriatului Estic să se fi văzut total diferit”. Mai înainte, președintele Dodon, într-un lung comunicat pe pagina de net a președinției, vorbise despre „caracterul iluzoriu al integrării europene” și despre „isteria pro-europeană” care ar pune în pericol relațiile cu Federația rusă. Rusă și ar servi doar ca paravan delictelor comise de guvernanți. Valentina Ursu a căutat să afle cine face politica externă a Republicii Moldova.
Igor Dodon, considerat un susținător înflăcărat al Rusiei, caută, de un an de zile de când a fost înscăunat la Președinție, să aducă schimbări în politica externă a țării. El încearcă să promoveze reevaluarea relațiilor cu Kremlinul, cu Bruxelles-ul și cu Tiraspolul, dar deoarece guvernarea de la Chișinău se consideră prooccidentală, se pare că administrația prezidențială are probleme în a forța vectorul politicii externe. Care din instituțiile statului dă orientarea de politică externă a Moldovei: președinția, guvernul sau parlamentul?, e întrebarea pe care i-am adresat-o fostului ministru adjunct de externe Andrei Popov:
„Președintele nu are pârghii și împuternici în elaborarea și promovarea politicii externe. Mecanismele juridice administrative sunt la Guvern și doar majoritatea parlamentară este în drept să ia decizii strategice cu privire la partenerii Moldovei și cu privire la căile de realizare a politicii externe de care se ocupă în principal diplomația. Însă, de la o vreme încoace, mi se creează tot mai mult impresia că vorbim mai puțin de un act clasic de realizare a politicii externe în numele și pentru promovarea interesului național și mai degrabă prevalează anumite interese de politică internă, și politica externă devine un instrument în promovarea acestui joc de creare a unui sistem politic bipolar în care există o sperietoare – Dodon, socialiștii, Putin, Rusia – și cineva care apără Moldova și apără parcursul european. Și cum că semnalul este că toată lumea trebuie să se unească în jurul guvernării, Partidului Democrat, dlui coordonator Vlad Plahotniuc pentru a salva vectorul european. Și anume acestui scop sunt subordonate multe din acțiunile și inițiativele din politica externă a Guvernului.”
Conform legii, Executivul, în general, și Ministerul de Externe, în particular, ar fi instituțiile cu rol de primă vioară în stabilirea politicii externe într-o republică parlamentară cum e Republica Moldova. În ce-l privește direct pe șeful statului, acesta ar avea prin Constituție doar împuternicirea de a reprezenta țara pe arena internațională. În rest, ar fi lipsit de alte prerogative prin care să schimbe cardinal ceva în politica externă”, precizează Victoria Bucătaru, director executiv al Asociației pentru Politică Externă:
„Parlamentul este cel care, prin intermediul alianțelor politice sau prin majoritate, stabilește parcursul țării. În cazul nostru este vorba despre parcursul european și de asemenea conferă și voința politică necesară Guvernului pentru a realiza reformele care sunt necesare de a fi implementate. Trebuie să menționăm, însă, că și președintele are anumite prerogative. Acesta reprezintă țara și bineînțeles că are misiunea de a transmite anumite informații și de a genera fie susținere, fie, dimpotrivă, ar putea să împiedice anumite procese ce țin de relațiile de bună cooperare cu vecinii sau cu partenerii din Vest. Observăm că, deși Moldova și-a pus drept scop și drept vector principal parcursul european, din cauza mesajelor care vin din partea Președinției acest parcurs, din păcate, nu este confirmat pe deplin ca fiind parcursul strategic pentru Moldova și sigur din partea partenerilor noștri există un anumit grad de neîncredere față de dorința Republicii Moldova.”
În opinia diplomatului Andrei Popov, cele două forțe – Președinția și socialiștii, pe de o parte și guvernarea, pe de altă parte, se gândesc la electorat, și nu la interesul național:
„Pentru dl Dodon este important ca electoratul său să creadă că el e cel mai fidel și activ promotor al intereselor Rusiei, este un apărător suprem al Moldovei în fața României și a Occidentului, iar guvernarea, Partidul Democrat se folosesc de această postură a președintelui Dodon în care el conștient se îmbracă pentru a transmite un mesaj spre interior și spre exterior că, iată, vezi, Doamne, vine Dodon și Rusia și trebuie să ne unim forțele în jurul nostru, altfel suntem pierduți. Dar și unii, și alții sunt fundamental interesați în distragerea atenției și refocalizarea ei pe subiecte secundare, care ne divizează – identitate, geopolitică și pentru ca mai puțin să se vorbească despre subiecte cu adevărat importante de care și depinde modernizarea și europenizarea țării noastre. Corupție, stat de drept, instituții capturate, investigarea furtului miliardului, independența justiției, libertatea mass-media – iată care sunt subiectele reale de natură să unească societatea, să creeze o agendă politică comună pozitivă, dar pentru a nu vorbi despre asta, anume și se pune accentul și de unii, și de alții pe exagerarea factorilor geopolitici și pe participarea în acest spectacol geopolitic.”
Cea mai discutată cifră din proaspătul sondaj al IRI este opțiunea geopolitică. Fiind întrebați dacă Republica Moldova ar trebui să adere la Uniunea Europeană sau Uniunea Euroasiatică, 49 la sută din respondenți pledează pentru opțiunea Vest și 38% pentru cea estică.