Președintele Klaus Iohannis a lansat miercurii termenul de „vecinătate imediată” atunci când a vorbit despre Republica Moldova.
Această expresie ar putea fi o reflexie în oglindă a conceptului de „străinătate apropiată” pe care îl folosește Rusia din 1991 încoace pentru statele desprinse din fosta Uniune Sovietică.
Pentru ruși, „străinătatea apropiată” suplinește absența unor membri ai familiei post-sovietice pe care nu vrea să-i lase să se îndepărteze. Pentru România, „vecinătatea imediată” ar putea înlocui marile promisiuni, efuziunile și strategiile pe termen lung și chiar viziunile unioniste, care au dispărut din declarațiile oficiale.
În politica externă a Bucureștiului pare să crească distanța față de Chișinău, iar așteptările par să scadă.
Totuși, în discursul ținut miercuri de președintele român în fața corpului diplomatic autohton a fost subliniată „prioritatea permanentă” a României față de parteneriatul de integrare europenă a Republicii Moldova.
Apropierea micii republici de Uniunea Europeană e considerată însă de Klaus Iohannis „o temă complicată”. În termeni diplomatici această sintagmă înseamnă un demers devenit, cel puțin pe moment, imposibil.
Altfel spus, aspirațiile europene ale moldovenilor sunt blocate deocamdată atât de criza din interiorul Uniunii Europene, cât și de derapajele majore ale Chișinăului. Președintele României s-a raportat însă la Republica Moldova, mai degrabă din această perspectivă în care Bucureștiul continuă să fie angajat în “consolidarea instituțiilor democratice”, a proiectelor bilaterale “de interconectare strategică” și a celor cu beneficii directe pentru cetățenii din R. Moldova.
Cu alte cuvinte, România se va concentra în viitor mai degrabă asupra chestiunilor concrete cu eventuale efecte directe asupra oamenilor de dincolo de Prut, decât asupra unei relații politice în care să se implice înalte oficialități de la București.
Klaus Iohannis a lăsat de altfel să se înțeleagă că sprijinul pe care îl va primi Chișinăul de acum în colo va fi condiționat, și se va face „pe banza asumării sincere și a implementării de către Guvernul R. Moldova a reformelor cheie de care este nevoie”.
La începutul discursului său de miercuri, șeful statului român a punctat amenințările care vin dinspre Est, riscurile din Vecinătatea Sudică, migrația ilegală și „acumularea de crize regionale a căror soluționare trenează periculos de mult”.
Rusia nu a fost nominalizată în această enumerare a pericolelor, ci doar sugerată. De fapt, despre Rusia a spus o singură propoziție, în care a explicat că România trebuie să aibă „o abordare clară și unitară” în relația ei cu Moscova.
Această notificare developează în subsidiar o ruptură în sânul puterii din România, din care ar rezulta că guvernul ar prefera relații pragmatice cu Rusia, în vreme ce președintele s-ar opune.
Fostul premier, Sorin Grindeanu a spus că debarcarea lui ar fi avut legătură cu interesele PSD față de Moscova, dar acest lucru nu a fost demonstrat.
S-ar țese așadar pe dedesubt fire în acest triunghi România-Republica Moldova-Rusia, pe care președintele Klaus Iohannis nu le poate depista sau poate, doar nu e liber încă să vorbească despre ele.
