Populistul de 70 de ani, Geert Wilders, liderul formațiunii PVV (Partidul Libertății), dorește, printre altele, un referendum pe tema ieșirii Olandei din Uniunea Europeană, refacerea suveranității țării în fața „dictatului” Bruxelles-ului și se opune oricărei noi extinderi a UE.
Un fan declarat al premierului ungur anti-UE, Viktor Orbán, Wilders nu mai vrea nici măcar steaguri ale UE pe clădirile oficiale din Olanda: „Suntem în Olanda, arborăm steagul Olandei!”.
Potrivit rezultatelor preliminare de joi, PVV a câștigat 37 din cele 150 de locuri din camera inferioară a parlamentului, cu două mai multe decât prevesteau sondajele și mai multe decât dublu față de alegerile precedente.
Pe locul al doilea, cu 25 de mandate, se află alianța partidelor Social-Democrat și Verde, condusă de fostul comisar european pentru climă, Frans Timmermans.
Partidul de guvernământ liberal de dreapta VVD, al premierului-veteran Mark Rutte, a obținut doar 24 de locuri, pierzând patru mandate.
Migrația, mai degrabă decât UE
Cei care se sperie de ascensiunea extremei-drepte anti-UE într-una din cele mai influente țări din comunitate nu trebuie să intre deja în panică: încă nu este sigur că Wilders, care n-a mai fost nicicând la guvernare, va fi capabil să formeze o coaliție.
Alte partide cu care ar putea guverna îi împărtășesc temerile privind migrația, dar nu și politica anti-UE, pe care ar putea-o „potoli”, în cadrul unui eventual acord.
Associated Press notează că, și în eventualitatea că va ajunge la guvernare, Wilders ar putea fi silit, mai devreme sau mai târziu, să-și cizeleze discursul european – cum a făcut-o în Italia prim-ministra de extremă-dreapta, Giorgia Meloni, după ce s-a văzut instalată la putere, devenind ceea ce AP numește „fața acceptabilă a dreptei dure în UE”.
Deocamdată, însă, felicitările din partea criticilor UE curg în direcția olandezului Wilders. „Vântul schimbării se ridică! Felicitări!”, a scris premierul ungur, Viktor Orbán, în vreme ce politiciana franceză de extremă-dreapta, Marine Le Pen, a opinat că alegerile din Olanda au arătat că „torța națională” nu poate fi stinsă în țările din UE.
Multe ziare și agenții de presă amintesc că victoria lui Wilders vine la puțin timp după ce Orbán, principalul autor de zgomote anti-EU din organizație, câștigase un aliat în Europa – învingătorul alegerilor din Slovacia, Robert Fico, care se opune ajutorării militare a Ucrainei.
### Vezi și... ### Populistul Fico, învestit ca premier în Slovacia. O nouă bătaie de cap pentru UE?Buturuga olandeză și estul Europei
Chiar înainte de ceea ce pare să fie triumful lui Wilders, Olanda a fost mereu una din țările care au frânat mai degrabă extinderea UE, invocând ideea că ea trebuie să se facă temeinic, nu în grabă.
La 5 octombrie, la summitul UE de la Granada, premierul olandez, Mark Rutte, a ilustrat din nou această tradiție sceptică, spunând că nu este „deloc de acord” cu menționarea anului 2030 ca posibilă dată dată a noii extinderi.
Într-un interviu la ProTV, în vara anului 2023, la doar câteva zile după momentul de mare expunere europeană de la Bulboaca, ministrul de externe moldovean, Nicu Popescu, menționa Olanda, alături de Danemarca, Suedia și Austria, printre țările mai exigente față de aspirațiile europene ale Moldovei. „Sunt state care sprijină extinderea, inclusiv spre R. Moldova, dar pun multe întrebări, predominant legate de corupție și sistemul justiției”, spunea Popescu.
### Vezi și... ### Moldova a găzduit un mare summit, beneficiile ar trebui să apară mai târziu„Campaniile pentru extinderea UE au fost primite în general cu precauție în Olanda, la nivelul politicilor și al societății”, se scrie într-o analiză a Centrului de la Haga pentru Studii Strategice, care precizează, însă, că Olanda „a frânat, dar nu a stricat” vreun proces de extindere.
În prezent, Olanda blochează, totuși, în mod activ ceea ce mulți consideră a fi desăvârșirea integrării în UE a membrelor balcanice, opunându-se primirii Bulgariei în Spațiul Schengen.
Olanda a avut asemenea opoziție și față de primirea în Schengen a României, vreme de 16 ani, renunțând la ea abia anul trecut.
De fiecare dată când și-au permis să critice poziția olandeză, autoritățile române au comentat că ea se datorează unor motive de politică internă olandeză – că vin alegerile, cel mai des.
Acum, alegerile au venit din nou în Olanda, iar rezultatul lor șocant îi face pe est-europeni să se întrebe dacă cea de-a cincea cea mai mare economie din UE își va regăsi vocația europeană care a plasat-o printre membrii fondatori ai organizației, sau va pluti pe apele tulburi ale euro-scepticismului populist de dreapta, la braț cu Orban, Fico și compania.