Azi este sărbătorită Ziua Națională a Culturii în Republica Moldova, în pereche cu a 168-a aniversare de la nașterea lui Mihai Eminescu. Cu această ocazie, Natalia Sergheev a mers la Centrul Internațional Academic numit în cinstea poetului român, ca să afle despre preferințele literare ale tinerilor din Chișinău.
Your browser doesn’t support HTML5
Ce și cum citesc tinerii de astăzi?
Când își face lista de lecturi, Cristian Mocanu, elev la Centrul de excelență în educație artistică „Ștefan Neaga”, preferă să urmeze recomandările marilor scriitori. Eseurile lui Marin Preda l-au ghidat fără greș.
„Acum citesc o carte de un scriitor german Gunter Grass „Toba de tinichea”. E considerată una dintre capodoperele noii arte germane, fiind o lucrare perfectă a umorului absurd și al suprarealismului.”
Cristian Mocanu
Lectura e un hobby deprins în copilărie, de asta Cristian Mocanu spune că poate citi în orice condiții – fie în transportul public, fie în cafenele, dar preferă liniștea din propria cameră.
Colega sa Cristina Lazariuc, care se specializează în muzicologie, e deja în pregătiri pentru examenul de bacalaureat. Ea spune că găsește totuși timp pentru lecturi extra-curriculare. Câteva sferturi de oră, cât îi ia drumul, sunt suficiente pentru gimnastica zilnica pentru creier.
Cristina Lazariuc
„Datorită noii profesoare a noastre de limbă și literatură română, am început să iubesc cititul. Citesc în fiecare zi, din plăcere mai mult. Obligația e pe planul doi. Întotdeauna am o carte cu mine. Nu contează de care. Cititul poate să mă prindă și în troleibuz, și acasă, la baie, oriunde! Așa că timp liber găsesc întotdeauna.”
O întreb dacă i se întâmpla să descarce ilegal cărți de pe Internet, spațiul în care e atât de lesne de ocolit legile anti-piratare, Cristina spune că își propune să fie corectă:
„Eu obișnuiesc să cumpăr toate cărțile pe care le citesc. Îmi place să am o bibliotecă bogată, să iau de câte ori vreau eu cartea, să scriu în ea notițe… Mai rar am cărți electronice. Eu cred că afectează vederea și distrage atenția, dacă internetul este conectat, vrei să te uiți pe Facebook, vrei să cauți ceva, și atenția pleacă.”
Pe tinerii cu care vorbesc despre cărți i-am întâlnit la o lectură publică a operelor lui Mihai Eminescu, organizată la Centrul Internațional Academic care-i poartă numele, cu prilejul împlinirii a 168 de ani de la nașterea poetului.
O privire de ansamblu despre nevoile cititorilor tineri mi-a prezentat-o Maria Chirilă, bibliotecară cu o experiență de peste zece ani la acest centru.
Maria Chirilă
„Astăzi s-au schimbat preferințele de lecturi ale copiilor evident, având la dispoziție atâtea surse de informație. Dar copiii vin, vin împreună cu părinții și citesc. Este foarte solicitată literatura universală tradusă în limba română. Paulo Coelho, de mai mulți ani este citit, se citește la programa școlară și Boccaccio, și Umberto Eco, Shakespeare, evident. Sunt și foarte mult solicitate cărțile de dragoste, romanele de dragoste pentru tineret. Celelalte la programa școlară, câteodată ei citesc începutul și mai mult nu mai vor. Deși, și Druță, Rebreanu, Sadoveanu, Slavici sunt foarte citiți…”
Un poster de la intrare conține câteva titluri de cărți, printre care Crima și Pedeapsa lui Fiodor Dostoievski, Adam și Eva de Liviu Rebreanu, Hamlet de William Shakespeare… Instrucțiunile recomandă scanarea unor coduri cu telefonul, după care ele pot fi descărcate gratuit pe un suport electronic. În selecție am găsit și câteva cărți audio, o altă modalitate comodă de a valorifica texte celebre.
Elevul de 17 ani Călin Ganea însă nu s-a lăsat „sedus” de ele.
Călin Ganea
„Acum au apărut foarte multe cărți electronice, ai ținut o tabletă în mână și ai glisat cu degetul și s-a schimbat pagina. Este un lucru ok, fain, nu trebuie, poate, la urma urmei, să plătești pe cărți, dar nimic nu schimbă sentimentul când deschizi o carte mai veche, un pic, și vine acest miros de foi răsfoite de mai mulți oameni. Adică, nu poți să o schimbi cu un iPad, o tabletă, ceva…”
A devenit cool să citești, adăuga Călin Ganea. El crede ca tinerii cu o carte în mână nu mai sunt priviți ca tocilari, pentru că, spune el: omul cu carte, are parte.