15 ianuarie este Ziua Culturii Naţionale, aniversată în R. Moldova începând cu 2013. Originea acestei zile a culturii vine din România, care a instituit-o ceva mai devreme, în 2010. De altfel, ziua de 15 iuanuarie are valenţe simbolice pentru români: pe 15 ianuarie 1850 s-a născut marele poet roman Mihai Eminescu. În R. Moldova, cu prilejul sărbătorii, va avea loc o serie de manifestări, inclusiv inaugurarea după renovare a Sălii cu Orgă din Chişinău. Noi, însă, ne vom întreba la acest început de zi, care sunt coordonatele anului cultural 2017, precum şi aşteptările pentru 2018, împreună cu interlocutoarea noastră, scriitoarea Maria Şleahtiţchi.
Europa Liberă: Aș vrea, întâi de toate, doamna Șleahtițchi, să trecem în revistă, dacă se poate, câteva coordonate ale anului cultural 2017. Apariții literare, spectacole, filme, ceva ce v-a atras atenția.
Maria Şleahtiţchi: „Firește că au fost o serie întreagă de evenimente. Nu cred că aș putea să vorbesc despre…”
Europa Liberă: Mai speciale?
Maria Şleahtiţchi: „Mai multe evenimente, ca să zic așa, dar mai speciale, cred că m-aș referi la literatura română la Chișinău – un festival de literatură organizat de Editura „Cartier”, un festival la care am luat parte și despre care pot să vorbesc mai în cunoștință de cauză, un festival pe care îl organizează directorul editurii, Gheorghe Erizanu, ajutat de colegii săi. Probabil a fost în colaborare cu alte instituții, poate, media. Nu pot să le pomenesc aici, dar ceea ce vreau să spun este că a făcut un festival în a treia, mi se pare, dacă nu cumva a patra ediție, așa cum ar trebuie să se facă festivalurile de literatură, festivalurile de poezie, mă rog, de proză.”
Europa Liberă: De ce spuneți asta?
Maria Şleahtiţchi: „Pentru că a avut o stilistică modernă, a avut o organizare excelentă. Am văzut lume interesată, s-a discutat la obiect, au fost oameni interesanți, au fost oameni de diferite vârste. A cuprins așa un segment mai divers, să zic, al literelor românești – și din Basarabia scriitori, și din dreapta Prutului, hai să spun, și din stânga Prutului, și din dreapta Prutului, fiind un spațiu românesc general.”
Europa Liberă: Vreo apariție literară în acest an v-a atras atenția?
Maria Şleahtiţchi: „Vreo apariție literară, sigur. Au fost mai multe apariții literare și scriitorii publică în diferite zone. Aș remarca, pentru că tot cunosc, apariția seriei de antologii „Început de secol XXI. Literatura din Basarabia” pe genuri – poezie, la care a lucrat Lucia Țurcanu; dramaturgie, la care a lucrat Irina Nechit; proză scurtă, la care a lucrat Iulian Ciocan; roman, la care a lucrat subsemnata, dacă îmi scapă ceva sau cineva acum, chiar o să-mi pară rău.”
Europa Liberă: Oricum, niște așteptări pentru 2018, care ar fi pentru Dvs. personal?
Maria Şleahtiţchi: „Dar până la așteptări, aș vrea să vorbesc despre Festivalul de jazz, Festivalul de film CRONOGRAF… Cred că sunt niște evenimente frumoase, foarte frumoase și pot să spun că nu țin de un spirit provincial și că sunt de fapt competitive în planul activităților culturale europene.
O serie întreagă de activități culturale le-a organizat Primăria Chișinăului. Este acolo un șef de direcție, doamna Lucia Culev, care face lucruri foarte frumoase și m-aș referi chiar la unul din șaizeciștii noștri foarte talentați, la o serie de activități organizate în legătură cu Anul Eugen Doga.
Despre așteptările pentru 2018, ce să spun? Știți care ar fi așteptările mele pentru 2018? Mai puține activități din astea care au devenit rutină. La noi se fac atâtea festivaluri și atâtea activități de nici nu știu cum să le spun. Nu poți să le oprești, un scriitor vrea să-și facă festivalul său și se numește Festivalul internațional X, nu știu care face o uniune de creație numită… de dimensiuni cosmice cu oameni care, mă rog, nu știu câți cititori au ș.a.m.d.”
Europa Liberă: Mă bucur că ați adus în discuție acest punct, doamnă Șleahtițchi, dar cum, iată, din punctul Dvs. de vedere, facem ca acest proces care trebuie să existe, este mereu bine să propagăm cultura, dar cum facem ca acest proces să nu fie doar ocazia unor banalități, un happening fără sens, un fetiș?
Maria Şleahtiţchi: „(râde) Nici nu știu ce rețete ar putea fi într-o societate pretins sau zis democratică. Nici nu mai știu... Cred că noi nu avem niște criterii valorice. Pe de altă parte, într-o lume postmodernă din care am înțeles că centrul este oriunde acolo unde vrea cineva să se considere centru, ceea ce nu este adevărat nici măcar pentru postmodernism. Centrul este acolo unde este o valoare certă. Așa ar trebui să fie. La noi, fiecare se poate declara cea mai mare valoare, cel mai cosmic scriitor, cel mai cosmic actor, cel mai cosmic spectacol, cel mai cosmic spectacol de lumini ș.a.m.d. O fi fiind, dar cred că noi parcurgem acum o mare confuzie de valori. Cred că acesta este semnul timpului nostru.
De foarte multe ori adevăratele valori nu răzbat, nu ajung către cititor, către consumatorul de valoare culturală, să spun așa. Și nu-mi place deloc acest cuvânt – „consumator de valoare culturală” –, pentru că el este debusolat, pentru că el este confuzat sau ambiguizat de mulțimea de activități și nu poți să le pui, nu poate da nimeni un decret: „nu mai faceți festivaluri”. Așa ceva nu poate exista, dar, dacă noi totuși am fi niște oameni care ne-am gândi la ce-i propunem celuilalt atunci când vorbim de cultură, pentru că în fine cultura este o formă de a-i propune ceva celuilalt, de a te gândi la celălalt din drag de sine și de celălalt. Asta ar însemna pentru mine cultură. Atunci, probabil, ar trebui să ne mai punem niște frâne noi înșine, cei care… zic noi înșine, cei care propun fel de fel de produse culturale. E foarte, foarte complicat.”
Europa Liberă: Avansăm în discuție, doamna Şleahtiţchi, despre moştenirea eminesciană vreau să vă întreb, pentru că astăzi ne amintim despre Poet: ce mai înseamnă opera lui astăzi, din punctul Dvs. de vedere, pe cine și la ce inspiră?
Maria Şleahtiţchi: „De Eminescu ar trebui să ne amintim nu doar în ziua de 15 ianuarie, care este considerată ziua lui de naștere, deși se știe foarte bine că ziua lui de naștere s-ar putea să fie alta, nu 15 ianuarie. S-ar putea să fie tocmai 20 decembrie 1849. Eminescu nu este
De Eminescu ar trebui să ne amintim nu doar în ziua de 15 ianuarie...
un scriitor simplu, să spun așa. Eminescu în timp a devenit mai mult decât un scriitor. El a devenit și un pretext sau un fenomen la care umblă oricine care vrea să se pospăiască, de-o vorbă.
Foarte frecvent umblă politicienii când au nevoie și dintotdeauna au umblat politicienii după moartea lui și, mai ales, în secolul XX, l-au luat pe Eminescu acolo unde le-a trebuit lor. Eminescu n-are nicio treabă cu această situație, cum spunea Mircea Cărtărescu adineaori, el chiar nu are nicio vină. Eminescu este unul din scriitorii mari, foarte mari, un scriitor cu geniu. Eu cred că Eminescu a avut geniu și spun lucrul acesta nu din auzite sau din citite, nu că am auzit vorbind despre asta pe cineva, ci de aceea că eu predau Eminescu la Universitate de aproape 30 de ani de zile și găsesc de fiecare dată în opera lui text viu, palpitant, o energie care încă trăiește în opera lui și eu cred că va trăi.”
Europa Liberă: Se poate face ceva de pe poziția omului de cultură, a literatului se poate face ceva ca să nu se întâmple asta, să ne raportăm la opera și persoana, și geniul lui așa cum o merită?
Maria Şleahtiţchi: „Eu cred că da. În primul rând, Eminescu trebuie citit. Pe de altă parte, nu poți să-i interzici nimănui să creadă despre Eminescu ce crede. Fiecare ia din Eminescu atât cât poate duce. Eminescu este atât de mare, cu o operă atât de mare, încât fiecare umblă acolo și scoate de acolo cât poate duce și își creează impresia că îl cunoaște.
Aș putea să vă dau un citat al unui scriitor la care țin, dacă se poate, un lucru foarte frumos spus de Gheorghe Crăciun acum 21 de ani. „Eminescu mă atinge irezistibil. Nu pot să spun că îl înțeleg, dar el încearcă tot timpul în poezia lui de dragoste, în poezia lui filozofică, în cosmogoniile lui să vorbească despre ceea ce nu se poate vorbi și eu cred că literatura asta trebuie într-adevăr să facă – să spargă zidul de tăcere al inexprimabilului, să lărgească limitele noastre și numite ale lumii noastre. Cine își asumă acest demers, îl va întâlni întotdeauna într-un punct sau altul al neliniștii sale pe Eminescu”.”
Europa Liberă: Aș vrea acum un pic să ne referim și la criza cititului. Că oamenii cumpără și citesc tot mai puțin, se știe, e limpede. Aș vrea să știu, cum vă raportați Dvs. la această chestiune. Vi se pare asta grav sau poate mai grav e că nu acordăm loc suficient reflecției, dialogului, nu suntem suficient de curioși și perseverenți să ne urmărim întrebările, să găsim răspunsurile?
Maria Şleahtiţchi: „Ce bine ați observat Dvs.: „…nu suntem suficient de atenți să ne urmărim întrebările”. Foarte bună observația Dvs. În general, lumea acum nu ascultă întrebarea, ea vrea să vorbească, să se spună, să se spună pe sine. Cât privește cititul, cititul ca acțiune la modul general, astăzi este foarte, foarte largă. Se citește extrem de mult. Dar ce se citește? Se citesc mesaje, se citesc comentarii pe rețele, se scrie foarte mult acolo și se citește foarte mult; se citește pe internet tot ce-i tună omului sau tot pe unde-l poartă rețeaua, pe unde-l trimit linkurile și ancorele ș.a.m.d. Cred că v-ați referit la literatură. Nu?”
Europa Liberă: Da.
Maria Şleahtiţchi: „La literatură… Se citește mai puțin, probabil, se citește mai puțin, dar este o mare problemă, acest ocean de informații sau accesul la acest ocean de informație a debusolat omul. Mai ales, tinerii efectiv nu se duc spre lucrurile valoroase să citească…”
Europa Liberă: Și cine, cine dacă nu profesorul, dacă nu omul de cultură trebuie să fie acela care trasează o bibliografie?
Maria Şleahtiţchi: „Profesorul, fără îndoială, profesorul trebuie să traseze o bibliografie, familia trebuie să fie foarte atentă…”
Europa Liberă: Programa școlară…
Maria Şleahtiţchi: „Programa școlară, dar cred că acum pornește o mișcare, să zic așa. Mai mulți tineri aud că nu mai vor să se uite la televizor, dar să citească. De altfel, cititul este edificator. Eu chiar îndemn cititorii…”
Europa Liberă: Mă bucur să aud de la Dvs. că există această tendință. Cum se observă ea?
Maria Şleahtiţchi: „Se observă. Am auzit tineri care spun: „Nu mă uit la televizor, prefer să citesc o carte, să citesc cartea mea”. Da, am auzit așa ceva. Și m-a bucurat enorm de mult lucrul acesta. Nu sunt prea mulți tineri, dar eu cred că cei care deja se formează, se formează cu gusturi elevate, vor forma o direcție, o direcție nouă. De altfel, cei care au citit bine și valorificând niciodată n-au fost foarte mulți. Niciodată. Cred că acum se stratifică cumva societatea, chiar tinerii și lumea, în general, e consumatorul obișnuit și consumatorul elevat. Cred că sunt aceste straturi în societatea noastră.”
Europa Liberă: Da. Și e motiv, probabil, să ne gândim o dată în plus, ce recomandăm pentru lectura copiilor noștri, mai ales, cei care suntem în măsură să facem acest lucru. Doamna Şleahtiţchi, noi vă mulțumim pentru această discuție matinală inspirantă, aș zice eu. Vă dorim astăzi o zi la fel de frumoasă cum e acest început de zi.
