Rareș Bogdan, care a condus lista liberalilor pentru europarlamentare, se laudă că este „liderul PNL cu cea mai mare încredere” și că, potrivit sondajelor, s-ar apropia de 40%, situîndu-se între președintele Klaus Iohannis cotat cu 46% și fostul premier Dacian Cioloș - cu 35%.
E vorba despre sondaje și calcule interne, dar pare destul de curios că la o săptămână distanță de la această ierarhie expusă de Rareș Bogdan la Antena 3 a și apărut scrisoarea celor peste 600 de liberali care îi cer public noului politician să devină președinte PNL București.
Nu e clar cum ar putea conduce Rareș Bogdan cea mai importantă organizație liberală de la Strasbourg, sau de la Bruxelles, dar poate e vorba de o strategie pe termen lung. În orice caz, scrisoarea celor peste 600 de liberali din capitala României este extrem de măgulitoare și în același timp încearcă să prevină anumite critici, de pildă cele care ar ridica problema vechimii în partid.
Rareș Bogdan este nou venit, și-a dat demisia de la Realitatea TV cu puțin timp înainte să intre în campania electorală pentru alegerile europarlamentare din 26 mai, la care PNL s-a situat pe primul loc.
De aceea, documentul prin care fostul ziarist e invitat să preia conducerea filialei PNL din capitală precizează că mesajul nu vine „din partea unor oameni politici, ci din partea a peste 2.500 de ani de vechime cumulată în Partidul Naţional Liberal”.
Rareș Bogdan era pregătit să primească o funcție, după cum rezultă nu doar din felul în care se plasează în sondaje, dar și din discursul său din campania electorală, care a avut subiecte mai potrivite pentru un lider de partid, dacă nu chiar mai mult.
Se poate observa deja concurența dintre el și actualul șef al PNL, Ludovic Orban. Neinvitarea lui Rareș Bogdan la semnarea Pactului pentru justiție a fost notată imediat, iar fostul ziarist nu s-a sfiit să spună că a fost „ușor deranjat” de felul în care Orban a aranjat lucrurile.
Spre deosebire de actualul președinte liberal, Rareș Bogdan are în mod evident mult mai mulți simpatizanți și o ușurință mai mare de a se exprima și nu în ultimul rând teme mai interesante pentru publicul larg.
De exemplu, platforma lui de „patriot” a fost construită pe două nivele încă din perioada în care era jurnalist: pe de o parte, a căpătat îndemânarea de a jongla cu simbolurile, a apărut, bunăoară la televizor înfășurat în tricolor, îmbrăcat în mițoasă ciobănească sau fredonând alături de Veta Biriș, „Transilvanie frumoasă” și „Doamne ocrotește-i pe români”.
Pe de altă parte, dincolo de acest tip de naționalism, care poate fi considerat „bun”, a folosit în diferite ocazii și un discurs negativ, dacă nu chiar jignitor la adresa minorității maghiare, pentru care a fost și amendat de Consiliul Național al Audiovizualului.
Principala lui dezvinovățire a fost că are prieteni unguri pe care desigur n-ar vrea să-i insulte, și că în acest fel nu s-ar putea spune că face generalizări.
Rareș Bogdan strânge public din multe direcții, ocupând locul gol lăsat de naționaliștii mai vulgari, de tipul Vadim Tudor sau Gigi Becali.
Partidul Național Liberal a avut mereu o tendință spre naționalism, dar are pentru prima dată un potențial lider cu apetit să dezvolte această orientare, ce ar putea deveni însă radicală.