Pictura, despre care se crede că are o vechime de cel puțin 51.200 de ani, a fost descoperită în peștera Leang Karampuang din estul insulei indoneziene Sulawesi, au scris cercetătorii de la Universitatea Griffith, Universitatea Southern Cross și Agenția națională indoneziană pentru cercetare și inovare în revista Nature, citată de The Guardian.
Probele care au atestat această vârstă au fost colectate în 2017, dar au fost analizate abia la începutul acestui an.
Titlul precedent de cea mai veche pictură din lume a fost deținută de o imagine în mărime naturală a unui porc sălbatic despre care se crede că ar fi fost creată acum circa 45.500 de ani într-o peșteră din Leang Tedongnge.
Până nu demult, aceasta era cea mai veche pictură rupestră cunoscută din lume: o imagine în mărime naturală a unui porc sălbatic care a fost realizată în urmă cu cel puțin 45 500 de ani, descoperită la Leang Tedongnge în Sulawesi, Indonezia.
Pictura recent descoperită înfățișează trei hibrizi om-animal și un porc sălbatic.
Adhi Agus Oktaviana, autorul principal al studiului și doctorand la Universitatea Griffith, a declarat că descoperirile au fost „foarte surprinzătoare (...), niciuna dintre faimoasele opere de artă europene din epoca glaciară nu este la fel de veche ca aceasta, cu excepția unor descoperiri controversate din Spania”.
Oamenii de știință spanioli au afirmat anterior că arta din trei situri - în Cantabria, Andaluzia și Extremadura - avea o vechime de peste 64 000 de ani. Cu toate acestea, potrivit Dr. Tristen Jones, expert în artă rupestră la Universitatea din Sydney, aceste descoperiri au fost „în mare parte respinse de comunitatea științifică internațională”.
Motivul ar fi, potrivit lui Jones, faptul că nu este clar dacă cercetătorii spanioli au datat calcarul care s-a format deasupra artei sau dacă acest calcar s-a format în altă parte. Controversa a fost întărită și pentru că cercetătorii au susținut că arta a fost realizată de neanderthalieni. Anterior, se credea că doar oamenii moderni au făcut artă.
- Te-ar putea interesa și: Istoriografie: un cățel bibelou de porțelan și cum ne păcălește arheologia
În cazul picturii din Indonezia, cercetătorii au folosit datarea în serie cu uraniu pentru a data straturile de carbonat de calciu care s-au format deasupra operelor de artă. Aceasta a implicat extragerea de probe de calcar care au fost apoi vaporizate cu un laser. Vârsta probei a fost calculată prin măsurarea raportului dintre toriu și uraniu.
Cercetătorii au afirmat că această metodă a permis datarea mai precisă a straturilor, întrucât s-au asigurat că materialele mai tinere și mai vechi nu au fost amestecate.
Cercetătorii au datat, de asemenea, arta dintr-o peșteră din apropiere - Leang Bulu' Sipong 4 - despre care se credea anterior că este cea mai veche artă rupestră din lume. Ei au descoperit că opera de artă, despre care se credea că are cel puțin 44.000 de ani, avea de fapt cel puțin 48.000 de ani.
Cu toate acestea, situl celei mai vechi picturi rupestre cunoscute de la Leang Tedongnge nu a putut fi datat folosind noua metodă, deoarece nu a mai rămas material de carbonat de calciu.
Jones a declarat că noua metodă de datare reprezintă „un salt major înainte în consolidarea rezoluției și a preciziei datării”. De obicei, a spus ea, arta rupestră este extrem de dificil de datat, deoarece este predominant făcută din minerale.
Un alt profesor care a participat în acest studiu, Adam Brumm de la Universitatea Griffith, a spus că în sutele de săpături făcute în regiune, au fost găsite reprezentări frecvente ale porcului verucos.
„Erau în mod clar importanți din punct de vedere economic pentru acești oameni de elită”, a spus el. „Putem vedea că erau, de asemenea, importanți pentru ei din punct de vedere simbolic și poate chiar spiritual”.
Vezi și un reportaj realizat în 2019 la Soroca, unde se află unul dintre cele mai vechi lăcașuri religioase din regiune – schitul rupestru cunoscut de localnici ca „Peștera lui Bechir”.
Your browser doesn’t support HTML5
Monumente (ne)protejate
Cu toate acestea, cercetătorii au declarat că evenimentele care au loc în opera de artă sunt „dificil de interpretat” și că nu este clar ce animale au inspirat hibrizii om-animal, deoarece aceștia au fost desenați ca „practic ca niște figuri de băț”.
„Povestirea este o parte extrem de importantă a evoluției umane și poate chiar ajută la explicarea succesului nostru ca specie, dar găsirea de dovezi pentru aceasta în artă, în special în arta rupestră foarte timpurie, este extrem de rară”, a adăugat el.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te