Camera de 15 metri lungime și șase metri lățime a fost descoperită într-o fostă reședință privată din Via di Nola, care era cel mai lung drum din Pompeiul antic, în timpul săpăturilor din zona „Regio IX” a sitului, notează The Guardian.
Numită „camera neagră”, din cauza culorii pereților săi, care erau probabil destinați să mascheze funinginea de la lămpile cu ulei aprins, este considerată de arheologi ca un „cadru rafinat pentru divertisment în timpul ospețelor”.
Pereții camerei sunt împodobiți cu lucrări de artă care prezintă personaje mitice grecești, inclusiv una în care Elena din Troia se întâlnește prima dată cu Paris, prințul Troiei. Fresca include un câine și o inscripție grecească pe care scrie „Alexandros”, celălalt nume al prințului. Potrivit legendei grecești, fuga celor doi a declanșat Războiul Troian din secolul al XII-lea î.Hr.
O altă frescă îl înfățișează pe zeul grec Apollo încercând să o cucerească pe preoteasa Casandra. În eforturile sale de a o seduce, Apollo i-a acordat puterea de a prezice viitorul, dar când ea l-a respins, a blestemat-o pentru ca nimeni să nu-i mai creadă profețiile. Drept urmare, ea nu a putut să împiedice evenimentele tragice ale unei bătălii pe care o profețise anterior. Violată în timpul cuceririi Troiei, Casandra a sfârșit prin a fi înrobită.
Gabriel Zuchtriegel, directorul parcului arheologic Pompei, a spus că figurile mitologice aveau funcția explicită de a distra oaspeții și de a inspira anumite teme de discuție în timpul ospețelor.
„Cuplurile mitologice ofereau anumite idei de conversații despre trecut și viață, însă aparent, doar din perspectiva romantică”, spune el.
„În realitate, ele se refereau la relația dintre individ și soartă: Cassandra, care poate vedea viitorul, dar nimeni nu o crede, Apollo care s-a aliat cu troienii împotriva invadatorilor greci, dar fiind zeu, nu putea să le asigure victoria, Elena și Paris, a căror aventură romantică este cauza, sau poate pretextul războiului”, a adăugat el.
„Oamenii se întâlneau la cină după apus, iar lumina lămpilor dădea un efect de mișcare imaginilor, amplificat, în special, după câteva pahare bune de vin de Campania”, afirmă Zuchtriegel.
Aceste lucrări de artă sunt un „al treilea stil” sau stil ornamentat, fiind datate între anii 15 î.Hr. și 40 - 50 d.Hr.
„Este întotdeauna dificil să judeci calitatea, dar ceea ce vedem este un grad ridicat de grjiă pentru detalii, expresie și umbre”, susține directorul sitului arheologic. „Acest lucru este foarte izbitor, la fel ca și tematica lucrărilor”.
Între timp, podeaua sofisticată din mozaic a încăperii conține peste un milion de mici plăci albe.
Camera se deschide spre o curte cu o scară largă care se duce la primul etaj al proprietății, sub care a fost găsită o grămadă uriașă de materiale de construcție. Pe arcadele scării, cineva desenase cu cărbune două perechi de gladiatorii și ceea ce arheologii au spus într-un comunicat că „pare a fi un falus enorm stilizat”.
Săpăturile din Regio IX, un cartier al orașului care a găzduit un grup de case și ateliere, au dus la numeroase alte descoperiri de la începutul lucrărilor, în februarie anul trecut, inclusiv o casă care conține o brutărie înghesuită, unde se crede că erau închiși și exploatați sclavii, pentru a produce pâine.
Rămășițele a trei victime ale erupției Muntelui Vezuviu din anul 79 d. Hr. au fost găsite într-una dintre camerele brutăriei. Este vorba cel mai probabil de doi adulți și un copil, au declarat arheologii pentru BBC.
De asemenea, pe un perete din holul casei a fost găsită o frescă cu natură moartă care seamănă cu o pizza. În decembrie au fost descoperite și 13 statuete în stil „naștere” în poziție verticală, pe ceea ce era probabil un raft din holul unei case. Arheologii au declarat că figurinele au oferit dovezi ale ritualurilor păgâne înainte ca orașul să fie distrus de Vezuviu.
„Pompei este un adevărat cufăr de comori care nu încetează să ne surprindă și să stârnească uimire, deoarece, de fiecare dată când săpăm, găsim ceva frumos și semnificativ”, a declarat ministrul italian al culturii, Gennaro Sanguliano.
Ruinele Pompeiului au fost descoperite pentru prima dată în secolul al XV-lea, primele săpături începând în 1748. În prezent, situl arheologic este al doilea cel mai vizitat la nivel mondial.
