Instituția ombudsmanului susține că astfel este îngrădit dreptul cetățenilor la informații de interes public, drept prevăzut și în Constituție. Cât de păguboasă poate fi această practică și cine, în ultimă instanță, este marele perdant?
Your browser doesn’t support HTML5
Cine pierde și cine câștigă când cetățenilor le este îngrădit dreptul la informații de interes public
Până la adoptarea prevederii ce le dă voie instituțiilor statale să întârzie cu răspunsul la solicitările de informații, autoritățile erau obligate să reacționeze în maxim 15 zile lucrătoare. Astăzi, la modul practic, o asemenea solicitare poate fi documentată în 45 de zile, adică peste șase săptămâni– perioadă în care, cel mai probabil, răspunsul oferit nu va mai fi actual, iar contextul depășit.
Într-un demers adresat primului ministru, oficiul Avocatului Poporului a precizat că, potrivit Constituției, dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public „nu poate fi îngrădit”. Șefa direcției politici publice și legislație în cadrul oficiului Avocatul Poporului, Svetlana Rusu, amintește de recomandările ONU în domeniul libertății de exprimare, prin care se solicită guvernelor să se asigure că jurnaliștii au acces la informații, mai ales pe timp de criză. Svetlana Rusu spune că împiedicând presa să-și facă meseria, autoritățile nu fac decât să lipsească cetățeanul de informații necesare:
În situația actuală este cu mult mai important de a oferi informația în timp util
„Această prevedere oferă o marjă de discreție pentru autorități, să zicem așa. Noi considerăm că în situația actuală este cu mult mai important de a oferi informația în timp util, astfel încât, și aici mă refer în mod special la jurnaliști, este important ca ei să aibă o informație oficială. În condițiile în care nu o vor primi în timp util, s-ar putea ca nici ei să nu ofere informație oficială și să inducă publicul în eroare. Tocmai din acest considerente am propus să se excludă acest termen triplat. El și în situația actuală, cum este prevăzut în Legea privind accesul la informație, oricum este un termen destul de mare, e un termen de 15 zile pentru informație de interes public”.
### Vezi și... ### Se folosește guvernul de pandemie pentru a limita libertatea cuvântului?
La începutul acestei săptămâni, 25 de organizații și instituții de presă au semnat o solicitare comună către Ministerul Sănătății, în care au cerut ca instituția să organizeze cel puțin o dată în săptămână conferințe de presă, în regim online, și la care jurnaliștii să poată adresa întrebări în direct. Or, de la începutul epidemiei de COVID-19, reporterii s-au văzut siliți de circumstanțe să fie simpli „observatori” la conferințele organizate de autorități și să nu poată pune întrebări, inclusiv de precizare. Directoarea executivă a Centrului pentru Jurnalism Independent, Nadine Gogu, precizează că urmare a acestei situație, centrul a creat o celulă de criză a jurnaliștilor:
„Ne-am gândit ca prin această celulă să semnalăm toate cazurile de îngrădire a accesului la informație despre COVID-19 atunci când suntem informați despre aceste cazuri despre jurnaliști și să punem împreună presiune pe autorități ca să devină mai transparenți, ca să ofere informația solicitată, ca să nu se ascundă după această stare de urgență. Înțelegem că sunt anumite restricții când e vorba de starea de urgență, dar, oricum, jurnaliștii sunt cei care fac legătura între autorități și între public, respectiv, jurnaliștii trebuie să aibă acces la informație nu doar dintr-o sursă, nu doar unilateral”.
### Vezi și... ### Presa în luptă cu pandemia, cu dezinformarea și cu propaganda politică (VIDEO)
Autoritățile moldovene nu sunt singurele care, pe timp de criză, au luat decizii privind limitarea accesului la informație pentru presă. Potrivit portalului Media-azi.md, în țara vecină, România, pe perioada stării de urgență declarată de autorități, termenele de răspuns l-a solicitări s-a dublat. De altfel, decizia a fost criticată de Harlem Desir, reprezentantul pentru libertatea presei din cadrul OSCE, care argumenta că, în acest mod, accesul publicului la informații despre pandemie ar putea fi limitat. Va dăuna oare o asemenea lejeritate pe care și-au rezervat-o instituțiile statului? Ca să înțelegem mai lesne voi recurge la un exemplu – redacției unei instituții de presă din Chișinău care încearcă să afle câți bani publici sunt cheltuiți astăzi pentru materiale sanitare, răspunsul i se va oferi peste o lună și jumătate.