E deja limpede că actuala criză de sănătate provocată de noul coronavirus este însoțită de o criză economică inevitabilă. Una care se propagă cu mare rapiditate și lovește prin schimbările bruște ale fluxurilor economiei globalizate, scrie Lucian Lumezeanu pe site-ul ziare.com. În situația dată, este o mare șansă pentru România să aparțină Uniunii Europene – și analistul explică de ce.
Beneficiile pe termen scurt constau în ajutor financiar, medical. Banca Central Europeană cumpără obligațiuni și asigură împrumuturi și investiții. Pe termen mediu și lung, România va beneficia indirect de ajutorul dat oricărei alte țări membre, pentru că statele sunt legate de comerț, investiții și circulația bunurilor, capitalurilor și serviciilor. Nu în ultimul rând, e vorba de ajutorul concret care vine direct pe numele României: peste un miliard de euro prin renunțarea la sumele care ar fi trebuit rambursate; eliminarea obligației de cofinanțare a proiectelor cu fonduri europene; deficit bugetar nelimitat; culoare verzi de transport de marfă și altele. Între timp, „s-a umplut Internetul de propagandă anti-UE (…). E firesc, doar sunt puteri străine care asta urmăresc și care duc o campanie de manipulare pentru a slăbi Uniunea Europeană. Și sunt destui cetățeni suficient de naivi să creadă asta”. Concluzia: românii trebuie să știe să și profite de statutul de țară-membră.
În analiza publicată în ediția electronică a revistei 22, Ștefan Popescu se referă la clivajele Nord-Sud din interiorul Uniunii Europene, ba chiar și din perimetrul Europei de Est. Ele tind să se accentueze pe măsură ce statele din Balcanii de Vest de apropie de structurile europene și euro-atlantice. Dar pandemia provocată de noul coronavirus a scos la iveală încă un punct de fragilitate: nu există un mecanism european de răspuns rapid la crize, gestionat de un reprezentant comun, pe modelul Task-force-ului pentru relațiile cu Marea Britanie condus de Michel Barnier”. Căci toate criticile aduse Uniunii Europene din interior se topesc în fața evidenței că niciun stat membru nu are, de fapt, alternativă la această formă de cooperare.
Dezastrul sanitar de la Spitalul din Suceava, soldat cu peste o mie de contaminați cu COVID-19, între care un număr extrem de mare de cadre medicale, a fost rezolvat prin instalarea unei conduceri militare. În Libertatea, Sidonia Bogdan pornește de la nemulțumirile unei doctorițe de acolo, apropo de o anume stare de „teamă” care ar pluti în spital în prezența conducătorilor militari, și ajunge să taxeze soluția drept un eșec al democrației post ‘89. „Privim neputincioși la propriul eșec de țară, scrie ea. Unde sunt valorile civile? (…) Este (…) trist să observăm că valorile civile care ar fi trebuit să dea coerență sistemului medical au murit cu totul, iar vidul lăsat de ele este umplut de cele specifice organizațiilor militare. (…) În fața acestui dezastru, conștiința civilă se predă neputincioasă: să înțelegem că fără ordinele unui comandant, nu putem construi instituții publice performante? Aici am ajuns?” Autoarea comentariului laudă măcar una din deciziile luate pe timpul aceste pandemii: trecerea la loc a tuturor spitalelor în subordinea Ministerului Sănătății. Descentralizarea făcută acum câțiva ani s-a dovedit un eșec. „Nu ne mai permitem să avem încredere în baronii locali care doresc să-și numească oamenii fideli și lipsiți de competențe în cele mai importante instituții publice”.
