În nopțile de 5 spre 6 iulie, și 6 spre 7 iulie anul 1949, a avut loc cel mai mare val de deportări din Basarabia, un moment important al istoriei recente. Istoricul Gheorghe Cojocaru a răspuns mai multor întrebări ale lui Vasile Botnaru.
Your browser doesn’t support HTML5
Un punct de vedere de Gheorghe Cojocaru
Gheorghe Cojocaru: „Reconstituirea paginilor negre ale deportărilor din fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească și recuperarea memoriei istorice a devenit o preocupare a cercetătorilor trecutului odată cu căderea vechiului regim comunist. Interesul față de această tematică a deportărilor a încurajat multe dintre persoanele supuse represiunilor să-și lase amintirile scrise în arhivele și muzeele din Republica Moldova, care, împreună cu documentele de arhivă oferite accesului larg, constituie probe cutremurătoare ale crimelor în masă săvârșite de regimul de sorginte bolșevică împotriva unor oameni nevinovați.
Europa Liberă: Cât de completă este cercetarea retroactivă a acestui dosar tragic?
Gheorghe Cojocaru: „În primul rând, procesul de cercetare a problemei deportărilor a dat rezultate exemplare, în acest sens fiind publicate deja zeci de culegeri de documente culese din diverse arhive, o mulțime de studii și lucrări monografice, s-au susținut teze de doctor cu această tematică. În manualele școlare și cele universitare chestiunea deportărilor se studiază de aproape trei decenii. În mai multe localități, inclusiv în Chișinău, au fost ridicate monumente în memoria celor deportați, s-au turnat documentare despre această dramă. Reabilitarea juridică a persoanelor deportate pe nedrept, practic, s-a încheiat, însă legea prin care li se oferă despăgubiri rămâne, totuși, neoperațională. Astfel, dacă recuperarea memoriei istorice este un proces continuu, cu rezultate notorii, nu același lucru se poate spune și despre atitudinea statului față de oamenii care au avut de pătimit în epoca sovietică.
Europa Liberă: Cum se poziționează mediul politic față de această dramă dosită în timpul regimului sovietic?
Gheorghe Cojocaru: „Tradițional, dreapta scenei politice este cea care își aduce în fiecare an omagiul în memoria celor care au avut de suferit pe nedrept, stânga fiind mai rezervată să adopte o poziție univocă în acest sens. Totuși, dacă ar fi să privim lucrurile în evoluția lor, se poate constata că odată cu timpul și cele mai reticente partide politice și-au ajustat optica față de deportările din anii 40 ai secolului trecut, recunoscând atât faptul în sine al deportărilor, cât și necesitatea unei atitudini echitabile față de familiile deportate și față de supraviețuitorii acelui calvar.
Europa Liberă: Dar iată că președintele Igor Dodon a găsit de cuviință să aducă condoleanțe familiilor și urmașilor celor deportați.
Gheorghe Cojocaru: „Acest gest al șefului statului este unul civilizat și necesar, înscriindu-se în acea tradiție consacrată deja în memoria colectivă de a consemna drama deportărilor în mod public și cu participarea directă a reprezentanților de vârf ai statului. Totodată, speculațiile pe tema deportărilor, mai ales chiar în ziua în care acestea au avut loc mai mulți ani în urmă, nu-și au locul, indiferent că provin din mediul opoziției sau al celor care astăzi reprezintă puterea.