Două demisii răsunătoare ale primarilor de Bălți și Chișinău au bulversat agenda politică a unui an, 2018, deja încărcat cu o miză enormă: alegerile parlamentare. Dacă demisia lui Renato Usatîi era cumva previzibilă, întrucât președintele „Partidului Nostru”, refugiat la Moscova, conducea primăria prin conferințe online și chiar a vrut să convoace un referendum la Bălți care să-i reconfirme popularitatea (referendum între timp anulat), atunci decizia lui Dorin Chirtoacă, anunțată vineri, 16 februarie, i-a surprins pe majoritatea observatorilor și pe actorii politici.
Mult timp Dorin Chirtoacă a refuzat să demisioneze, chiar a fost destul de violent în limbaj față de oponenții din stânga și din dreapta eșichierului politic care îi sugerau încă din toamnă să facă acest gest. Se considera hărțuit de justiția controlată de PD și se ambiționa să-și dovedească nevinovăția în instanță. Îndrăzneala sa a fost alimentată și de înfrângerea socialiștilor în referendumul din 19 noiembrie de la Chișinău – un rezultat previzibil, care a demonstrat cât de absurdă a fost cheltuirea a 9 milioane de lei pentru a satisface setea de revanșă a ortacilor lui Dodon.
Vitalie Ciobanu
Dorin Chirtoacă își motivează decizia de acum prin dorința de a curma șantajul și presiunile politice la care este supus, el și Partidul Liberal din care face parte, de către actuala guvernare. Demisia sa, declară fostul primar, va oferi locuitorilor capitalei șansa de a scoate Chișinăul din „captivitate oligarhică”, posibilitatea de a-și alege un edil care să intre prin ușa din față a primăriei, nu unul „confecționat” prin manevre oculte și ilegale. Exact ce-i spuneau mai devreme liderii partidelor de centru-dreapta și mai mulți comentatori politici, însă Chirtoacă n-a vrut să-i asculte.
În interviurile de după demisie, Dorin Chirtoacă a avut clipe de sinceritate revelatoare, mărturisind că vrea, în sfârșit, să se simtă liber, să trăiască în demnitate, nu aidoma unei insecte nevertebrate. „Nu accept să trăiesc după regulile impuse de altcineva. Mai bine la pușcărie decât în PD și la Plahotniuc. Îmi pare rău, dar asta nu e viață în secolul XXI”.
Chirtoacă susține așadar că principalul artizan al suferințelor sale este Partidul Democrat și șeful acestuia Plahotniuc, cărora le-a stricat multe jocuri și proiecte în capitală, cum ar fi, de pildă, ambiția oligarhului de a construi un hotel de lux, cu 16 nivele, în grădina Publică „Ștefan cel Mare”, în proximitatea Aleii Clasicilor Români – spațiu de manifestații publice cu largi semnificații culturale și naționale. Primarul demisionar a rostit cu această ocazie poate cele mai grave și mai acide acuzații ale sale la adresa actualei guvernări: „A ajuns cuțitul la os, riscăm să intrăm într-o dictatură de tip asiatic și să se termine totul cu dezmembrarea Republicii Moldova”.
Radicalitatea acestui ton este șocantă pe undeva, întrucât Partidul Liberal a fost până de curând un partener de încrede al PD-ului, iar „dictatura” pe care o denunță azi Dorin Chirtoacă pentru alții era vizibilă mai de mult. Fostul prim-ministru Vlad Filat, în ultimul său cuvânt în Parlament, înainte de a fi arestat, i-a avertizat pe liberali, care tocmai votaseră pentru ridicarea imunității sale, că ei vor fi următoarele victime ale oligarhului Plahotniuc, cel care controlează totul în Moldova, inclusiv justiția și procuratura. Însă Partidul Liberal a rămas alături de PD, „în numele parcursului proeuropean”.
Moldovenii cu memorie ar mai putea invoca și episodul din 13 ianuarie 2016, când trei fruntași PL – Mihai Ghimpu, Corina Fusu și Valeriu Munteanu – au mers, alături de reprezentanții PD, la reședința de stat de la Condrița ca să-i ceară aproape ultimativ președintelui Nicolae Timofti să-l desemneze premier pe Vlad Plahotniuc, tot așa, pentru a avea stabilitate și pentru a nu mai sta sub spectrul alegerilor de orice fel.
De unde se poate constata că politicienii basarabeni, și aici nu ne referim doar la liberali, își modifică discursul în funcție de interesele lor de moment, că nu pun preț pe valori și principii și, mai ales, că nu au viziune. Viziune pe termen lung. Astfel, aliatul de ieri, Partidul Democrat, căruia liberalii îi rămăseseră fideli în pofida tuturor evidențelor și argumentelor contrare, le-a devenit peste noapte un adversar de neîmpăcat.
Demisia abruptă a lui Dorin Chirtoacă, la fel ca și problemele lui din justiție, deocamdată nefinalizate, pun capăt, cel puțin în actualele circumstanțe, unei cariere politice atât de promițătoare cândva, în care mulți din Moldova au învestit speranțe. Nu e doar un eșec personal al lui Dorin Chirtoacă, e și o înfrângere a democrației și europenității în Chișinău, mai ales venind pe filiera unei generații tinere de politicieni. Relansarea ideii de politician proeuropean, reformist, în fruntea capitalei nu va fi ușoară pentru oricine va încerca să se erijeze în această postură la viitoarele alegeri în municipiu.
Cum spuneam, demisia primarului Chirtoacă a luat pe nepregătite toate taberele politice. Partidul de guvernământ, judecând după primele sale reacții, nu are încă un punct de vedere clar asupra felului cum va proceda. Democrații vor încerca să studieze în câteva săptămâni problemele capitalei (de parcă ar trăi într-un alt oraș și nu le-ar cunoaște!) și să identifice persoana capabilă să le rezolve.
Opțiunea PD-ului pentru Silvia Radu nu este certă. Aceasta a pornit o campanie susținută împotriva corupției din structurile primăriei, a inițiat câteva acțiuni care să-i pună în valoare capacitățile de manager, numai că de la instalarea ei și până în ziua demisiei lui Dorin Chirtoacă a trecut prea puțin timp pentru ca doamna Radu să se fi „fixat” pe retina Chișinăului cu fapte care să o recomande drept un candidat puternic și mai ales legitim pentru viitoarele alegeri.
Și partidele prooccidentale, de opoziție, care și-au făcut calcule pentru alegerile parlamentare din toamnă, sunt nevoite, iată, să-și revizuiască agenda și să caute un candidat comun. Chiar dacă primăria Chișinăului a fost o citadelă a europenismului, românismului și a democrației (așa ne-a plăcut tuturor să credem și pentru asta am votat), unde partida prorusă n-a obținut niciodată câștig de cauză, după aproape trei mandate Chirtoacă la primăria capitalei forțele de centru-dreapta vor avea dificultăți. Candidatul socialiștilor va specula problemele acumulate în Chișinău și va încerca să profite de pe urma faptului că fostul lider PSRM ocupă azi funcția de președinte – e drept, un președinte oricând disponibil, „suspendabil” la cerere, dar asta nu-i va descuraja prea mult pe alegătorii rusofoni și nu numai, care văd în orice candidat al stângii un „eponim” al lui Putin.
În zilele și săptămânile următoare se vor decide alianțele și concurenții principali pentru alegerile din Chișinău. Este un test pentru toate forțele politice și pentru societatea civilă. În Moldova, din 1991 încoace, orice scrutin are alura unei lupte finale, orice bătălie se vrea decisivă. Acum, „cetatea e din nou sub asediu”. Cine va învinge în capitală va avea un plus de imagine și aplomb pentru parlamentare, iar pentru a păstra Chișinăul în trend european va fi nevoie de înțelepciune și, probabil, de compromisuri. În caz contrar, cum se spune în Basarabia profundă, riscăm să schimbăm paradigma și în loc de mărțișor să sărbătorim „maslenița”. Anul împrejur.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.