Corina Andronic: „Mai bine de jumătate din școlile din mediul rural nu au blocuri sanitare în interiorul clădirii”

Președintele Igor Dodon le-a luat apărarea autorităților socialiste ale raionului Râșcani care și-au atras multe dezaprobări publice după ce au inaugurat cu mai mult fast decât s-ar fi cuvenit un veceu dintr-o școală sătească. Asta s-a văzut dintr-o poză plasată săptămâna trecută pe internet, în care apăreau un director de școală, un șef de raion și chiar un deputat, pregătiți să taie o panglică roșie ținută de doi copii la intrarea în facilitate. Au exagerat cu piar-ul, dar fac ceea ce trebuie, într-o țară cu școli lipsite de blocuri sanitare, a spus Igor Dodon, ...și ceea ce nu au făcut alte guvernări, a mai adăugat el. Europa Liberă a încercat să afle de la Ministerul Educației câte școli din R. Moldova mai sunt încă lipsite de facilități sanitare, dar ...nu am reușit. Ni s-a spus că e treaba autorităților locale. De aceea o vom întreba astăzi pe Corina Andronic, care a lucrat timp de mai mulți ani în proiecte internaționale destinate îmbunătățirii condițiilor sanitare din școlile moldovene, ce stă în spatele cortinei și ce a schimbat, dacă a schimbat, pandemia.

Europa Liberă: Grație unor organizații ca UNICEF, probabil ca organizația Dvs., avem niște date despre cum stă Republica Moldova la capitolul grupuri sanitare și acces la apeduct sau în general la spații de spălare pe mâini în școli, dar aceste date sunt vechi. Iată am găsit un studiu UNICEF din 2013, care spune așa: „în fiecare a doua instituție din Moldova nu există condiții de spălare pe mâini”. Și tot aceste date din 2013 arată că 20 la sută din instituții aveau veceuri care nu corespundeau exigențelor sanitare, doar 24 la sută aveau în general un lavoar la veceu. Ce date aveți Dvs. despre asta, că, vă dați seama, din 2013 lucrurile puteau să se schimbe?

Corina Andronic: „A mai fost un studiu făcut tot cu suportul UNICEF care a vizat grădinițele în 2016, însă după asta nu s-a mai făcut mare lucru pe domeniul de documentare. Cert este faptul că, chiar și atunci când se măsoară acești indicatori, există încă un indicator care nu se măsoară, și anume: accesul copiilor la infrastructura existentă în clădire, dar care, de fapt, este ținută sub cheie. Mai este și nuanța asta, pentru că toate evaluările care se fac sunt făcute de către reprezentanții autorităților de sănătate publică cu administrația școlii, dar nu și cu elevii. Asta însemnând că, chiar dacă în unele instituții există infrastructură, există blocuri sanitare cu acces din școală, nu întotdeauna copiii au acces la ele, dar cert este că mai bine de jumătate din școlile din mediul rural nu au blocuri sanitare în interiorul clădirii racordate la apă curentă și cu îndeajuns de multe cabine și lavoare.”

Corina Andronic

Europa Liberă: A schimbat ceva pandemia? Vă întreb în sensul că poate pregătindu-se anul acesta de deschiderea școlilor în condiții atât de complicate cum ar fi o pandemie, poate autoritățile s-au mișcat mai repede sau nu?

Corina Andronic: „Asta a fost și așteptarea mea și lucru pe care am încercat să-l atenționez încă din luna februarie când Organizația Mondială a Sănătății spunea repetat că trebuie să ne spălăm pe mâini cu apă și săpun. Din păcate, deși au trecut șase luni, statul cumva a reușit să rateze această criză și nu s-a pus accentul pe îmbunătățirea infrastructurii de alimentare cu apă și sanitație, pentru că sunt investiții care iau timp, trebuie gândite, trebuie realizate și există și acele proceduri de achiziții publice. S-a făcut, s-a mers pe scurtătură, fie cu suportul organizațiilor internaționale sau chiar din bugetele școlilor s-a mers pe ideea de a procura dezinfectanți și asta deoarece pentru unele școli este foarte dificil sau ar necesita mai mult decât 2-3 luni ca să racordeze școala la rețeaua de alimentare cu apă și să aibă un sistem de transfer al apei uzate. Eu sunt sceptică pe cât a reușit să fac statul și cred că pentru a vedea ce înseamnă lucrul acesta este mult mai simplu să întrebăm un director de școală dacă a cumpărat mai mult săpun în septembrie anul acesta decât a cumpărat anul trecut și acesta ar fi un indicator real. Poate vă amintiți că acum 10 ani am avut și o situație critică cu gripa aviară. Atunci nu se schimbase foarte mult în dotările cu lavoare și săpun, deși și atunci ni se recomanda să ne spălăm conștiincios mâinile cu apă și săpun.”

Europa Liberă: Ca să ajungem totuși la soluții, aș vrea mai întâi să definim foarte exact problema. Ce putem spune acum, câte școli au acces la lavoar? Acces în sensul că să nu stea copiii acolo în rând ca să-și spele mâinile, că în condițiile actualei pandemii ar putea fi și acesta un pericol? Câte din școli au acces la un grup sanitar normal ș.a.m.d.?

Corina Andronic: „Și aici avem niște norme și avem niște reglementări care de regulă sunt încălcate, sunt încălcate și atunci când nu avem o situație critică de sănătate publică. Avem, pe de o parte, situația școlilor din mediul rural. De obicei se spune mai mult despre mediul rural că nu ar avea apă curentă, că toaleta este, de fapt, o latrină în curte. Aici normele aplicabile sunt de 25 de fete la o cabină de toaletă și 50 de băieți la o cabină de toaletă plus un pisoar. Adică asta ar fi media la care trebuie să se orienteze administrația școlii. Pentru fiecare cabină de toaletă este nevoie să existe câte un lavoar și adițional lavoare la cantină și cel puțin pentru clasele primare câte un lavoar în fiecare clasă.”

Europa Liberă: Dispuneți de date, iată, câte dintre instituțiile din Republica Moldova se ridică la aceste standarde?

Corina Andronic: „Din păcate, aceste date nu sunt comunicate de Agenția Națională de Sănătate Publică, deși ele se colectează la nivel teritorial, la nivel de raion atunci când se dau avizele de funcționare a școlilor din punct de vedere sanitar. Noi avem o instituție care dă avize în fiecare lună august și aceste date se contabilizează la nivel raional, însă nici până acum Agenția Națională nu are obișnuința sau transparența datelor să le facă publice pentru întreaga țară și, de facto, nimeni nu are acces la aceste date la nivel național, singurele excepții fiind atunci când s-au făcut studii cu suportul UNICEF-ului.”

Europa Liberă: Da, care arată o situație cam groaznică... De ce cuvântul „groaznică” ar fi potrivit?

Corina Andronic: „Înainte de toate, din perspectiva accesului. Totuși, copiii nu au acces la condiții sanitare decente, la limita decenței; o altă nuanță specifică aici este că nici administrația școlii nu are parte de suportul informațional sau metodic cum se întrețin aceste blocuri sanitare, poate chiar și dacă se intervine cu suportul organizațiilor internaționale, mai nou cu suportul FISM-ului prin care Ministerul Educației a acordat câte 5 milioane anual pentru întreținerea blocurilor sanitare. Problema apare pe dimensiunea întreținerii și bunei funcționări pe termen lung, personal care ar trebui să aibă grijă de aceste blocuri sanitare, consumabile și lucrul cu elevii pe partea de utilizare și funcționare.”

Europa Liberă: Acum, incidentul acesta urât care a făcut ca subiectul să fie ridicat cumva sus pe agenda publică, poate mai sus sau mai bine decât v-ați imaginat că putea s-o facă, cum ar trebui să fie exploatat? Ce ar trebui să facă societatea civilă, ce ar trebui să facă autoritățile, cum ar trebui să fie exploatat ca lucrurile să se schimbe? Ce așteptări aveți?

Corina Andronic: „Un lucru este clar: e pentru prima dată în 10 ani de zile când acest subiect a ajuns pe agenda națională și mai multe instituții de presă au discutat despre asta. Ce am putea să facem ca să valorificăm acest val, ar fi ca să vorbim despre situațiile care sunt acolo, ca directorii de școală, administratorii școlilor să iasă în față și să spună că au anumite nevoi la nivel local, că și la ei trebuie să se îmbunătățească condițiile. Nu neapărat e nevoie de acea panglică „minunată”, dar să aibă îndrăzneala să comunice atât autoritățile din educație, celor de sănătate publică și administrației publice locale că e nevoie de îmbunătățiri în școala lor. Părinții poate pentru prima dată au înțeles că nu e atât de roz și nu-i atât de bine în școli, să meargă sau cel puțin să-și întrebe copiii în ce condiții merg la toaletă în școala la care merg și dacă au unde să-și spele mâinile și pe această notă să cerem să fie îmbunătățite condițiile și să se schimbe un pic prioritățile, la ce dăm prioritate – la săli de informatică, care sunt necesare și ele în contextul învățământului la distanță, sau, în primul rând, condițiilor primare. Avem nevoie și de condiții primare și este imposibil să credem că copiii vor reveni în sala de clasă – valabil atât pentru sate, cât și pentru orașe –, atâta timp cât nu avem minimum de dotări sanitare.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, dna Andronic, îmi amintesc un avertisment al Organizației Mondiale a Sănătății din această vară, înainte de a se apropia începerea anului școlar, și acel avertisment arăta așa: „două din cinci școli în lume nu au spații destinate spălării pe mâini”. Adică înțeleg de aici că situația cumva nu ar fi caracteristică numai Republicii Moldova sau e mai grav în Republica Moldova?

Corina Andronic: „Cifra dată de Organizația Mondială a Sănătății este o amalgamare a cifrelor de pe întreg teritoriul. Situația este critică în anumite zone din Asia și regiunea aceasta din sud-estul Europei încă are niște restanțe. Republica Moldova are restanțe mai critice pe alimentarea cu apă, blocuri sanitare și practici de igienă și nu doar în contextul dotărilor, dar și subfinanțării, pentru că aceste domenii nu sunt finanțate și nu sunt incluse în bugetele școlare. Un lucru care trebuie să ne dea de gândit este de asemenea faptul că în colaborarea cu Organizația Mondială a Sănătății Republica Moldova și-a luat niște angajamente privind protocolul de apă și sănătate, și anume că până în 2020 în toate școlile și grădinițele din țară va exista apă curentă și toalete îmbunătățite.”

Cu mic, cu mare... la umblătoare

Europa Liberă: Deci, deja în 2020 trebuia să fie peste tot și veceu, și lavoar?

Corina Andronic: „Ei bine, lucrurile acestea încă stagnează, încă suntem restanțieri și suntem restanțieri, în primul rând, pentru că nu cerem în calitatea noastră de elevi, părinți, profesori, pentru că și profesorii ar trebui să ceară condiții decente la locul de muncă; elevii ar trebui să ceară, lucru care s-a realizat acum un an prin intermediul platformei copiilor, dar ar trebui să ceară și părinții mai insistent.”

Europa Liberă: Și ar trebui și noi, presa, probabil să cerem, dar vineri am făcut o încercare să aflu de la Ministerul Educației care sunt statisticile în privința asta și am primit un răspuns de genul următor: „E treaba autorităților locale”. Nu pot să cred că ei nu au datele centralizate, dar uitați-vă că...

Corina Andronic: „Pot să vă spun că noi am încercat - când spun „noi”, vorbesc despre un proiect al Agenției Elvețiene de Cooperare -, am încercat să punem la aceeași masă Ministerul Educației și Ministerul Sănătății, am pus pe hârtie și niște îndrumări pentru directorii de școală din mediul rural cum să îmbunătățească condițiile. Același lucru ni s-a spus și atunci că ei nu colectează astfel de date și aici avem și o chestiune de fragmentare a responsabilităților, când această parte de infrastructură a rămas pe dinafară, nu este cuprinsă nici în bugetul de finanțare per elev pe care îl au școlile și primăriile spun că ele nu mai sunt gestionare ale școlilor, n-au nicio treabă cu bugetele acestor școli și, respectiv, ei nu ar avea bani pentru infrastructura conexă a apei și sanitației.”

Europa Liberă: Adică directorii ar trebui să se îngrijească?

Corina Andronic: „Cam așa, responsabilitatea a fost pusă pe administrația școlii. Cei care colectează date și dau avize de funcționare și n-am înțeles încă de ce se dau avize de funcționare unor școli cu latrine în curte de către oficiile teritoriale, regionale ale Agenției de Sănătate Publică. În situația asta rămânem cu o sumedenie de copii care sunt sfătuiți să nu meargă la toaletă, pentru că este improprie, ceea ce duce la un consum redus de lichide pe parcursul zilei și în definitiv nu-i poți cere asta unui copil. Și ce valoare adăugată primește copilul dacă învață poezioara despre spălatul mâinilor când nici un robinet în școală nu este funcțional sau nu s-a procurat săpun niciodată?”

Europa Liberă: Bună întrebare... Deci, toată lumea să fie mai exigentă, măcar cu acest sfat putem încheia discuția?

Corina Andronic: „Eu aș vrea să cred că expres din această situație părinții vor ști ce să ceară și nu mă refer aici doar la părinții copiilor din mediul rural, acolo unde tehnic și financiar este mai greu poate să se intervină, dar ține și de instituțiile școlare din mediul urban, unde clasele sunt suprapopulate, unde avem 45 de copii într-o clasă în care nu este lavoar, lucru care poate ajunge a fi mai periculos decât acea toaletă din curte.”