„Bună ziua. Sunt Tatiana, sunt alcoolică și de șapte luni nu am mai băut. Azi sunt trează”, așa a început Tatiana a doua ședință a grupului de suport al Alcoolicilor Anonimi, la care participă de când s-a mutat la Chișinău.
Tatiana consumă alcool mai bine de 10 ani. Are 42 de ani, s-a născut și a locuit la Bălți până în ianuarie 2024, când sora ei a hotărât să o scoată din acel mediu, pentru a o ajuta în lupta ei împotriva alcoolismului.
„La început, consumam cu prietenii, iar apoi puteam să-mi cumpăr alcool și să beau singură. Dacă aveam probleme, eu vedeam în alcool o scăpare”, își începe povestea Tatiana.
Recunoaște că în familia ei s-a consumat alcool, de aici vine și atracția ei pentru băutură. „La petreceri, consumam alcool cu tata. Îmi plăcea paharul. Beam seara, după muncă, fără motiv. Nu din cauza problemelor. Pur și simplu, îmi plăcea starea de ebrietate, de veselie”, își aduce aminte ea.
Tatiana susține că nu a mai consumat alcool din ianuarie 2024.
Putea să dea gata și câte un litru de alcool pe zi. Apoi, a început să-și ia sticla cu băutură și la muncă - o întreprindere de produse lactate, unde lucra ca operator.
„Mă străduiam să nu mă vadă colegii că beau, dar mirosea de la mine a alcool”, mărturisește Tatiana, care a consumat și droguri timp de 6 ani. La narcotice i-a fost mai ușor să renunțe, astfel că, din aprilie 2023, când a fost internată pentru a doua oară la Spitalul de Psihiatrie din Bălți, nu s-a mai drogat.
Tatiana nu mai lucrează de 5 ani. Spune că, din cauza unei fracturi la picior, nu poate sta mult în picioare. În 2014, a fost diagnosticată cu leucemie, a făcut chimioterapie, iar acum urmează un tratament de întreținere. Are gradul doi de dizabilitate și primea o indemnizație de aproape 2.000 de lei. De un an, însă, nu a mai primit, pentru că nu și-a reînnoit actele, lucru pe care trebuie să-l facă o dată în an.
De cinci ori internată la Psihiatrie pentru dezalcoolizare
Anul 2023 a fost pentru Tatiana unul decisiv în lupta cu alcoolul. A ajuns în sevraj la Spitalul Clinic de Psihiatrie din Bălți de cinci ori, pe parcursul unui an. Chema salvarea sau ruga un membru al familiei să sune, pentru că simțea că nu mai poate supraviețui.
„Eram într-o stare toxică completă și trebuia să mă curăț. În prima săptămână de internare tremuri, îți este rău, în a doua săptămână deja te văd specialiștii”, povestește Tatiana.
Deși era internată într-un salon cu alte persoane, spune că era deprimată, căci, „dacă ești închisă într-un spațiu și nu vine nimeni la tine, te simți pierdut”.
Toți pacienții în sevraj ajung la una dintre cele trei instituții de stat - Spitalul Clinic de Psihiatrie din Bălți, Spitalul Clinic de Psihiatrie din Orhei și Dispensarul Republican Narcologic din Chișinău pentru 21 de zile de dezintoxicație.
Tatiana spune că a stat și o lună și jumătate în spital, dar asta nu a ajutat-o să renunțe definitiv la alcool.
Tatiana a fost internată de cinci ori pentru dezintoxicare la Spitalul Clinic de Psihiatrie din Bălți.
În asta constă tot ajutorul pe care îl oferă statul consumatorilor de alcool – 21 de zile de dezintoxicație, timp în care pacienții primesc „tratament medicamentos, psihoterapeutic, specific alcoolic, fizioterapie și reflexoterapie”, a declarat Europei Libere medicul narcolog al Dispensarului Republican de Narcologie din Chișinău (DRN), Alexandru Marandici.
Însă acest tratament nu garantează că pacientul nu va mai consuma alcool. „Majoritatea, în prima lună de la externare, se apucă iar de băut”, spune medicul psihiatru și psihoterapeutul Centrului Comunitar de Sănătate Mintală Botanica, Arcadie Astrahan, acolo unde ajung deseori pacienții cu diverse dependențe.
În aceeași situație s-a aflat de nenumărate ori și Tatiana. „După ce ieșeam din spital, și mai mult consumam. E un cerc vicios. Dacă ești intoxicată și nu bei, ți se face rău. Ca să mă refac, dimineața trebuia să beau. Chiar dacă îmi era rău, eu mergeam la magazin și cumpăram alcool”, spune ea.
Ce înseamnă codarea unui alcoolic?
Pe lângă dezintoxicare, un pacient ajuns la DRN poate fi codat. Asta înseamnă că „i se administrează un preparat și se face hipnoză”, ne-a explicat directorul Centrului de Sănătate Ungheni, Oleg Belbas. „Este mai mult înglobarea în inconștient a ideii că o să moară dacă începe să bea. Frica de moarte îl poate face pe un alcoolic să se abțină de la băutură”, spune medicul.
„Codarea mărește cu 50% posibilitatea de a lăsa alcoolul”, ne-a declarat și vicedirectorul medical al DRN, Iurie Bucinschi. Instituția însă nu are date despre câți pacienți pe an fac această procedură.
Tatiana a fost codată de trei ori. În cazul ei, procedura nu a funcționat.
Cum este luat în evidență un consumator de alcool?
Drumul unui consumator de alcool ar trebui să înceapă la medicul de familie.
„Sunt semne vădite de dependență de alcool. Orice medic care a absolvit modulul de psihiatrie poate pune diagnosticul de alcoolism. Medicul de familie, dacă este sigur, poate pune acest diagnostic. Dacă nu, îl trimite la narcologul din raion ori la DRN”, explică narcologul Alexandru Marandici.
Medicul de familie Oleg Belbas.
Medicul de familie trebuie să cheme acești pacienți în fiecare an pentru examene profilactice. „Sunt monitorizați în dinamică, iar, dacă este nevoie, sunt trimiși la narcologul din raion. Un consumator de alcool face parte din grupul de risc”, explică și medicul de familie Oleg Belbas.
Odată ajunși în stare de sevraj sau de intoxicație alcoolică, pacienții sunt internați în una din cele trei instituții medicale de stat, iar apoi, trimiși pentru monitorizare la narcolog și medicul de familie.
Dependența lor de alcool nu se termină aici și nimeni nu garantează că nu vor reveni la vechile obiceiuri, cum este și cazul Tatianei, care numai anul trecut a recidivat de cinci ori.
Autoritățile din sănătate ar trebui să se ocupe de prevenirea alcoolismului, însă „medicul de familie nu este mare specialist în școlarizarea acestui pacient”, susține doctorul Oleg Belbas.
„Este ca și cum ai acoperi serviciile pentru infarct, dar nu ai acoperi serviciile pentru tensiunea arterială, pentru prevenire”, adaugă psihoterapeutul Arcadie Astrahan.
- Te-ar putea interesa și: Tot mai mulți moldoveni fumează, consumă alcool și sunt supraponderali
Potrivit Studiului național privind prevalența factorilor de risc pentru bolile netransmisibile (STEPS 2021), două treimi (63,2%) din populația R. Moldova consumă alcool. În mediul urban, consumul de alcool constituie 68,2%, iar în mediul rural - 57,8%.
Până în anul 2020, R. Moldova avea un program național de combatere a consumului de alcool. Documentul spunea că „în țară au fost create servicii de consiliere și de asistență necesară care să contribuie la reducerea consumului nociv de alcool, de renunțare și tratament”.
Astăzi, obiectivele privind controlul consumului de alcool sunt planificate în Programul național al bolilor netransmisibile pentru anii 2023-2027. Autoritățile își propun să reducă, până în 2030, cu cel puțin 5% consumul de alcool în rândul persoanelor de vârsta 15+.
Citește și: Ce servicii acoperă polița de asigurare medicală obligatorie în R. Moldova
La modul practic, servicii de consiliere psihologică există la DRN și în centrele comunitare de sănătate mintală, 40 la număr în toată țara.
„În spital, tu vorbești cu psihologul, dar tu stai acolo, în principal, ca să ieși din starea aceea severă. Cunoșteam deja psihologul și nu pot să spun că, dacă vorbești o dată cu el, e de ajuns”, spune Tatiana.
Și-ar dori să beneficieze de asistență psihologică și la un centru comunitar de sănătate mintală, dar nu poate face asta pentru că nu are viză de reședință în Chișinău.
„Sunt într-o stare depresivă și am nevoie de psiholog, suntem împreună cu sora în căutarea unui specialist”, afirmă Tatiana.
„Psihiatra a decis să-i schimbe în totalitate schema de tratament pentru depresie, ca să o poată ajuta. Tratamentul pe care îl făcea din ianuarie, cu mici pauze, s-a dovedit a fi ineficient”, susține sora ei, Ecaterina.
Reabilitare, doar la privat
Pentru a avea șanse reale de a se lăsa de băutură, un alcoolic are nevoie de un program de reabilitare pe termen lung, cu terapie motivațională, cognitiv-comportamentală sau de grup, necesitate care nu e acoperită de stat, ci doar la privat.
La Chișinău, asociația obștească Institutul de Sănătate Mintală Comunitară „Psinclusion” oferă pentru dependenții de alcool servicii de reabilitare contra plată.
„Este un program multi-disciplinar, cu medicamente, cu psihoterapie cognitiv-comportamentală, terapie motivațională și programul de 12 pași. Foarte mulți dependenți de alcool au tulburări de personalitate”, explică managerul asociației, psihoterapeutul Arcadie Astrahan.
„12 pași” este un program universal pentru tratamentul tuturor tipurilor de dependențe (de droguri, alcoolism, de jocuri de noroc).
Cereri sunt. Cam 20 de pacienți intră lunar în program, iar pe an numărul lor ajunge la 300. „Chiar dacă omul nu are bani, noi îl ajutăm, pe banii noștri, mai ales dacă sunt copii la mijloc. Statul nu ne achită acest program, doar serviciile de psihiatrie și medicamentele”, adaugă Astrahan.
Servicii de reabilitare care ajung la 12.000 de lei pe lună oferă și asociația obștească „Inițiativa Pozitivă”. „Cel mai des, ne sună rudele beneficiarilor, iar noi îi invităm împreună la sediu și vorbim cu fiecare separat. Mai întâi, stabilim starea fizică și psihologică a pacientului, după care el ia decizia de a intra în programul de reabilitare în comunitatea noastră”, povestește șeful secției de reabilitare al asociației, Vladimir Dodon.
Vedeți aici povestea unui fost consumator de droguri, care a trecut prin programul de reabilitare al asociației „Inițiativa Pozitivă”:
Your browser doesn’t support HTML5
„Visez ca, după reabilitare, să pot ajuta alte persoane”. Povestea unui tânăr care a consumat droguri jumătate de viață
Programul de reabilitare durează nouă luni. În primele trei, persoana se adaptează la regulile din comunitate, după care poate pleca în concediu pentru 2-3 zile, ca să-și analizeze starea. Reîntors în program, trece la un alt nivel de recuperare, unde poate lua singur decizii, iar după șase luni, intră în programul de adaptare, de reintegrare.
„La fiecare etapă, cu el lucrează managerul de caz și, chiar dacă avem programul de bază de 12 pași, noi lucrăm individual cu fiecare dependent”, explică Dodon.
El mai spune că în reabilitarea unui alcoolic este implicată și familia, pentru că „un mare procent dintre ei revin în același anturaj, cu aceeași atitudine și pot foarte repede relua consumul”.
Tatiana este ajutată de sora sa, Ecaterina, ca să-și învingă dependența. „Vorbesc zi de zi cu ea, asta mă menține să nu reiau consumul, îmi dă puteri. Eu știu că familia mea are nevoie de mine și că trebuie să fiu puternică, să lupt cu adicția, să nu mă dau bătută”, spune Tatiana, care recunoaște că din ianuarie a avut câteva căderi.
Ecaterina, care are grijă nu doar de Tatiana, ci și de fiul minor al Tatianei și de mama lor, spune că viața ei s-a modelat „în jurul dependențelor din familie, mai întâi cea a tatălui și apoi, a surorii”.
Tot Ecaterina a convins-o să meargă la clubul Alcoolicilor Anonimi – un grup de suport de la egal la egal, care activează în R. Moldova de 33 de ani. „Întâlnesc acolo persoane ca mine și înțeleg că nu sunt singură, dar mai mult am nevoie de tratament și de suportul familiei”, recunoaște Tatiana.
Tatiana frecventează clubul Alcoolicilor Anonimi.
Acum, este într-o stare de apatie, însă susține că nu mai are „dorința bolnavă” de a bea. „Eu înțeleg că nu trebuie să mai consum alcool, pentru că o să-mi fie rău a doua zi și că nu mă voi opri la o bere. Am înțeles că trebuie să mai lucrez foarte mult”, spune Tatiana.
„Cei care conștientizează că au o problemă au șanse mai mari de recuperare. Noi recomandăm psihoterapia de grup pentru acești pacienți, pentru că în terapia individuală eficiența este destul de scăzută”, afirmă psihoterapeutul Centrului comunitar de sănătate mintală Botanica, Victor Strogoteanu, care lucrează de 6 ani cu astfel de pacienți.
„Acolo unde familia este implicată în programul de reabilitare, probabilitatea de recuperare este mult mai mare”, adaugă specialistul.
„Dacă aș fi singură, la Bălți, poate, aș consuma alcool. Vreau să rămân în Chișinău, pentru că așa e mai bine pentru mine. Am nevoie de timp și doar sora mă înțelege, în fața ei mă pot deschide. Ea îmi dă imboldul să merg mai departe, pentru că pentru familie e greu să aibă o persoană care consumă alcool”, ne-a spus în încheiere Tatiana.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te