Cum se pot obține recolte record de grâu în R. Moldova, pe timp de secetă severă

Cantitățile de grâu de toamnă obținute sunt de două ori mai mari decât recoltele într-un „an rodnic”, când, de regulă, agricultorii se bucură de o medie de 4,5 tone la hectar.

Cea mai mare recoltă de grâu de toamnă a fost obținută în cazul soiului „Meleag” – de peste nouă tone la hectar pe terenuri irigate și de peste cinci tone în cazul terenurilor neirigate, a spus Boris Boincean, directorul interimar al Institutului „Selecția”, într-un interviu pentru Europa Liberă.

Interviu cu Boris Boincean, directorul interimar al Institutului „Selecția”

Noile soiuri urmează să fie incluse în Registrul de Stat, ca să poată fi folosite la scară largă în sectorul agrar moldovean, mai ales în condițiile în care anii secetoși devin tot mai frecvenți, consideră Boris Boincean. De asemenea, spune el, sunt și riscurile generate inclusiv de războiul din regiune și creșterea prețurilor la resursele energetice, care alimentează îngrijorările privind securitatea alimentară.

Cercetătorul şi expertul în agricultura durabilă şi cea ecologică subliniază că una dintre condițiile ce ar putea îmbunătăți situația în domeniu ar fi ca să existe „o conlucrare mai strânsă” între agricultură și știință.

Principalele declarații, pe scurt:

Despre noile soiuri de grâu rezistente la secetă: În prezent, la Institutul „Selecția” avem în jur de 300 de tone de semințe de noi soiuri de grâu rezistente la secetă. Am extins suprafețele de producere și plănuim să le mărim cu încă 400 de hectare. Este nevoie ca statul să îi motiveze pe producătorii de semințe.

Despre sectorul agrar al R. Moldova, în noile condiții climaterice: Agricultura moldovenească nu este adaptată la condiții de secetă și aici e necesar un proiect de țară. E nevoie de o schimbare de paradigmă: să nu se pună accentul pe creșterea producției, ci pe restabilirea fertilității solului, pe reducerea cantităților de îngrășăminte minerale sau chiar excluderea lor și să se renunțe la arat.

Despre solurile R. Moldova: Suntem singura țară din lume care are aproape 80% din teritoriu cu ciornoziomuri. Nu este o altă țară atât de bogată în acest sens. [Dar] din cauza că ne-am ocupat cu această „agricultură de minerit”, cu un sistem de agricultură speculativ, orientat preponderent spre roadă și profit, noi am neglijat aspectele ecologice. [De fapt,] ecosistemele naturale trebuie să servească ca model pentru sistemele agricole durabile. Dacă avem un sol sănătos, el purifică bine apa și omul are apă potabilă calitativă. Este destul să spun că 95% dintre fântânile din Moldova sunt poluate.
În Canada, fermierii primesc subvenții pentru fiecare tonă de carbon (humus) acumulat în sol. Noi, cu părere de rău, nu avem la nivel de stat un sistem care să ne permită să vedem ce se întâmplă cu solurile noastre.

Despre cooperare în sectorul agrar: Atât timp cât vindem grâu sau boabe de porumb, atât timp noi vom fi săraci, deoarece asta nu ne asigură plus valoare. Trebuie să dezvoltăm industria prelucrătoare. Cred foarte mult în cooperativele agricole. La noi nu există stabilită o legătură între fermieri, nu prea există cooperare între ei.