Promovarea cititului și a accesului la carte, iată două lucruri esențiale în lupta împotriva analfabetismului funcțional care e tot mai des întâlnit în România, le-a spus președintele Iohannis celor prezenți la momentul deschiderii oficiale a Salonului Internațional de Carte Bookfest.
„Avem nevoie de o politică publică pentru a păstra interesul pentru carte, pentru a încuraja lectura. Lectura are implicații nu doar asupra dezvoltării economice și sociale, ci și asupra democrației”, mai spunea președintele înainte de a participa la colocviul Carte, educație, adevăr, alături de scriitoarea Ioana Părvulescu și de jurnalistul Marian Voicu.
Invitate de onoare la târgul din acest an sunt Statele Unite ale Americii, iar ambasadorul Hans Klemm s-a aflat alături de președintele Iohannis la inaugurarea târgului, tăind panglica și vizitând standurile editurilor. Nu se poate să nu ne amintim, spunea domnul Klemm, de rolul pe care l-a avut ambasada SUA, mai ales biblioteca acesteia, în perioada comunismului, când acolo puteai avea acces la cărți la care altminteri nici nu ai fi putut visa. El mai spune că deseori după ce apropiații i-au amintit de acea perioadă, și-a dorit ca ambasada Statelor Unite să joace un rol similar cu cel jucat odinioară, să fie o poartă către cărți și civilizație. Am luat aceste încurajări în serios, spune dl Klemm, și de aceea sunt foarte mândru că Statele Unite ale Americii sunt invitatul de onoare ale Salonului, mai ales că la standul special dedicat SUA sunt și cărți scrise de apreciați scriitori americani de origine română.
Your browser doesn’t support HTML5
La deschiderea Tîrgului de Carte de la București, Bookfest 2018
La ora deschiderii însă, noul pavilion expozițional unde se desfășoară Salonul era în parte pustiu, multe standuri nefiind ocupate de edituri. O imagine dezolantă de pustietate pe care doar copiii veniți la joacă o mai înveselesc. Ici atârnă un banner, colo se află un birou și un scaun abandonat. Unii încă mai montează rafturi sau instalații de iluminat, de ca și cum Salonul nu ar fi început. Atmosfera generală este de sărăcie și depopulare. Probabil și pentru că e doar prima zi și unii, ca în fabula cu iepurele și broasca țestoasă, amână deschiderea standului pentru zilele dinspre finalul săptămânii când, socotesc ei, ar putea veni mai multă lume.
Am stat de vorbă cu câțiva vizitatori. Eram curios dacă putem spera ca România să se salveze prin cultură. „Sigur că da”, îmi spune Marius. Cum anume? L-am iscodit. „Cu mai multă implicare din partea tuturor, cu mai mult civism, cred că e una dintre metode”. Dacă ar fi să le recomande o carte politicienilor, care ar fi aceea, l-am mai întrebat eu. „Cred că nu a fost scrisă, mi-a spus Marius, este Cartea bunului simț”. Dar tinerilor ce carte le-ar recomanda? Orice, numai să citească.
Am întrebat-o și pe Amalia, studentă la drept, dacă România se poate salva prin cultură. „Da, spuneea, prin educație și cultură”. Iar cartea pe care ar recomanda-o politicienilor ar fi „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”, îmi spune ea cu un aer hâtru.
Deschiderea Salonului de carte Bookfest
Maria, care a terminat anul acesta limbile străine și este tânără mămică, îmi spune că teoretic da, România se poate salva prin cultură, însă practic nu se salvează nici prin altele. Cum ar fi să transformăm teoria în practică? Dacă s-ar investi în cultură, da, dar asta e valabil și dacă s-a investi în educație sau sănătate, orice domeniu în care s-ar investi ar putea împinge România înainte. Deci nu e vorba de cultură, conchide ea, ci de corupție”. Politicienilor le-ar recomanda să citească abecedarul. „Să-l citească și să-l recitească, poate le intră ceva în cap”. Tinerii ar trebui să citească mai multe biografii, jurnale și memorii ca să-și dea seama cum e viața adevărată nu cea despre care citești pe internet. „Ne trebuie modele de viață, modele de oameni care au trăit, au greșit, dar și-au urmat țelul, nu e vorba doar despre a face bani, să-ți cumpări ceva”. Așadar să ne dea o coloană vertebrală, nu? o întreb eu. „Da, o coloană vertebrală, un model și o idee despre ce înseamnă într-adevăr să fii viu, să faci alegeri și să-ți asumi răspunderea,” mai spune Maria.
Cultura, îmi spune și Cristina, ne dă categoric o șansă de salvare. „Un om educat poate să facă alegeri mai înțelepte decât un om care nu are cultură”. Vi se pare că se investește suficient?- o întreb eu. „Nu, dimpotrivă, se promovează tot felul de modele care nu ajută pe nimeni: am bani fără să munceasc, las că merge și așa... Nu va merge și așa. Cultura este singura soluție”. Ce ar trebui să facă politicienii ca cultura să nu rămână doar un deziderat, o întreb eu. „Ar trebui să dea o mai mare atenție educației”, îmi spune Cristina. Educație? Vi se pare că politicienii noștri sunt educați?- spun eu. „Nu, de fel. Poate generațiile viitoare, cu un alt sistem de învățămînt vor duce țara asta mai sus. Deocamdată cu oamenii care o conduc acum nu sunt șanse. Deci tot, totul trebuie dat jos, toți pînă la ultimul”. Ce cărți ar trebui să citească politicienii să fie ei înșiși educați? o mai întreb eu. „Nu-i mai salvează nicio carte. Ar trebui să se retragă, îmi spune Cristina. Nu cred că se mai poate face ceva în cazul lor. Trebuie să vină oameni tineri care chiar vor să salveze țara asta”.
Your browser doesn’t support HTML5
La Bookfest 2018, de vorbă cu Florin Ungureanu (Editura Cartier)
Ne despărțim la ieșirea din târg, unde președintele Iohannis pe picior de plecare a fost prins de ambuscada jurnaliștilor. I se cere să spună ce va face în cazul naționalizării abuzive a Pilonului II de pensii sau dacă se va decide la Curtea Constituțională demiterea Laurei Kovesi. Președintelui, abia plecat de la un colocviu unde a discutat despre cărți și viitor, parcă nu-i vine să răspundă mai ales că, la câteva întrebări, ar fi putut relua o parte din pledoaria pentru lectură și educație care ar putea reduce substanțial analfabetismul funcțional. Pentru că analfabetismul funcțional din școală a ajuns acum la cele mai înalte niveluri, face carieră politică și multe politici publice și decizii de guvernare par să-i fie rod. Și primii care simt efectele inculturii politice sunt cei care îi suportă consecințele, adică oamenii de rând.