Un număr mare de plângeri în domeniul încălcării drepturilor la un proces echitabil

Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Reprezentantul pentru drepturile omului de la Tiraspol a făcut publice statisticile privind drepturile omului în regiunea transnistreană. Câtă încredere au locuitorii din stânga Nistrului că își pot apăra drepturile în caz de nevoie. Fragmentul unui interviu cu un fost voluntar transnistrean care a luptat în conflictul armat de pe Nistru din 1992. Și opinia fostului consilier al președintelui Vladimir Putin în anii 2000-2005, Andrei Ilarionov, despre reconfigurarea puterii de la Moscova și reacția Rusiei la ultimele sancțiuni occidentale.

Aceste și alte subiecte le vom aborda în următoarea jumătate de oră.

***

Europa Liberă: Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Reuniunea oficială în formatul de negocieri 5+2 în procesul de reglementare transnistrean este programată pentru 29 și 30 mai la Roma. Într-un comunicat de presă remis de Biroul politici de reintegrare, se menționează că părțile se așteaptă la rezultate concrete în procesul de implementare a deciziilor protocolare semnate de către Chișinău și Tiraspol în noiembrie 2017 și aprilie 2018. S-a discutat situația școlilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană, a diplomelor de studii emise de Universitatea „Taras Șevcenco” din Tiraspol, a terenurilor agricole din raionul Dubăsari, asigurării liberei circulații pe podul dintre localitățile Gura Bâcului și Bâcioc. De asemenea, a fost discutată și situația din perimetrul Zonei de Securitate.

Podul de la Gura Bîcului - Bîcioc

Liderul regiunii transnistrene Vadim Krasnoselski a afirmat în fața Sovietului suprem de la Tiraspol că în conflictul transnistrean nu poate fi vorba acum de nicio „reglementare politică”, relatează Infotag.md. Krasnoselski a spus că „situaţia actuală în statul moldovenesc şi incertitudinea geopolitică a ramurilor puterii subliniază încă o dată că nu se poate purta un dialog politic şi nici nu se poate discuta statutul Transnistriei”.

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a anunţat luni la Soci că liderii Uniunii Economice Eurasiatice (UEE) au convenit să acorde R.Moldova statutul de observator. Republica Moldova este prima țară care primește acest statut, iar Vladimir Putin a precizat că organizația este „gata să ia în considerare cereri din partea altor state interesate, în special din partea vecinilor din CSI”. O zi mai târziu, președintele Parlamentului de la Chişinău, Andrian Candu, a declarat că decizia luată la reuniunea de la Soci, la care participase și președintele Dodon, nu are valoare juridică. Dodon, la rândul său, a declarat că a obținut „absolut legal” pentru Republica Moldova statut de observator pe lângă Uniunea Economică Eurasiatică, pe care ar vrea să-l folosească pentru sporirea exporturilor pe piața estică și simplificarea condițiilor pentru muncitorii moldoveni din Rusia.

Sunt Lina Grâu și vă prezint sinteza principalelor știri la Radio Europa Liberă.

Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, a semnat un decret pentru a pune în practica decizia recenta a Consiliului de Securitate și de Apărare al Ucrainei de a impune noi sancțiuni Rusiei. Consiliul de Securitate și de Apărare a cerut ca sancțiunile să fie valabile cel puțin trei ani și să cuprindă și amenzi pentru deputații și oficialii ruși.

Președintele Poloniei a cerut Consiliului de Securitate ONU să desfășoare o misiune de menținere a păcii în estul Ucrainei. „În primul rând, aceste forțe ar trebui desfășurate de-a lungul granițelor recunoscute internațional ale Ucrainei și în întregul teritoriu care se află în mâinile separatiștilor”, a spus Andrzej Duda la ONU. Țara sa deține președinția Consiliului de Securitate ONU în aceasta lună. Ucraina susține desfășurarea unei astfel de misiuni ONU, dar cere ca aceasta să fie plasată la granița cu Rusia și să împiedice trimiterea de ajutoare militare de către Rusia în Donbas.

Vladimir Putin a deschis noul pod spre Crimeea

Marți a fost inaugurat podul care leagă peninsula Crimeea de Rusia, peste strâmtoarea Kerci. Un proiect controversat, văzut drept încă un simbol al ireversibilității anexării forțate a peninsulei de către Rusia în martie 2014. Președintele Putin a declarat că podul va integra Crimeea în sistemul rutier al Federaţiei Ruse, ceea ce-i va aduce și multe avantaje economice. Podul rutier este deschis începând de miercuri, partea feroviară este încă în construcție. Costul total al proiectului a fost de 3,7 miliarde de euro.

Oficiali ai organizației religioase Martorii lui Jehova au anunțat că au avut loc razii în masă la locuințele membrilor din regiunea Orenburg din Ural și din localitatea Birobidzan, din Orientul Îndepărtat al Rusiei. Potrivit purtătorului de cuvânt al organizației de la sediul central din New York, 150 de polițiști au intrat în forță în locuințele a 20 de credincioși, iar 18 membri ai organizației au fost interogați și trei reținuți. Anul trecut, Curtea Suprema a Rusiei a decis că organizația Martorii lui Jehova este una teroristă și a interzis activitatea acesteia în Rusia. Comisia americană pentru libertatea internațională a religiilor a criticat această decizie a Curții Supreme a Rusiei.

Aceasta a fost sinteza principalelor evenimente ale săptămânii trecute, mai multe, în actualitate, găsiți pe pagina noastră de internet la europalibera.org.

***

Europa Liberă: Reprezentantul pentru drepturile omului din regiunea transnistreană, Veaceslav Kosinski, numit în funcție de administrația de la Tiraspol, a făcut publice rezultatele activității sale pentru anul 2017. Potrivit informațiilor prezentate, anul trecut oficiul reprezentantului pentru drepturile omului de la Tiraspol a primit 665 de plângeri atât individuale, cât și de grup. Cel mai des plângerile veneau din partea reprezentanților grupurilor sociale vulnerabile. Astfel, s-au plâns de încălcarea drepturilor lor 259 de pensionari și invalizi și 121 de șomeri.

Pe străzile din Tiraspol

Două treimi dintre cei care au adresat plângeri au primit de la reprezentantul pentru drepturile omului recomandări privind mecanismul prin care și-ar putea asigura protecția drepturilor. Pe lângă activitățile cu caracter instructiv, aparatul ombusmanului i-a ajutat pe cetățeni să formuleze corect actele necesare pentru instanțele de judecată sau pentru repunerea lor în drepturi.

Cele mai frecvent încălcate drepturi în 2017 au fost cele social-economice și cetățenești, fiind înregistrat un număr mare de plângeri și în domeniul încălcării drepturilor la un proces echitabil.

Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit în stradă pentru a afla de la trecători dacă aceștia au sau nu încredere în instituțiile care au menirea să le apere drepturile și în justiția din regiune.

- Sunt organizații care au menirea să se ocupe de asta: Comitetul de anchetă, altele. Trebuie să sperăm că dacă insiști până la capăt poți, obține rezultatul dorit.

- La nevoie se poate apela la organele de menținere a ordinii publice. Există organizații specializate – cele care țin de întreținere – la organele de gestionare a spațiului locativ, pentru încălcări penale trebuie sesizată miliția. Iar dacă sunt încălcări se lămurește procuratura…

- Nu putem apela nicăieri. Putem miza doar pe forţele noastre, pentru că, din păcate, ne-am dezamăgit de toate.

- Problemele care țin de locul de muncă trebuie sesizate la sindicate, acestea vor ajuta.

- La poliție trebuie să apelăm în caz de ceva, ea ar trebui să ne apere. Deși nu sunt sigură că ne va ajuta.

Europa Liberă: Voci ale locuitorilor de la Tiraspol și Bender, culese de corespondenții noștri în regiunea transnistreană.

***

Europa Liberă: Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, a stat de vorbă și cu jurista Galina Mihailova, care oferă consultații juridice gratuite cetățenilor în cadrul Centrului informațional de drept Apriori de la Tiraspol, întrebând-o pentru început cine vine la consultațiile centrului și dacă numărul de solicitări de ajutor a crescut în ultimul timp.

Galina Mihailova

„În fiecare an numărul de oameni care se adresează pentru o consultație crește. Marea partea a celor care se adresează la noi sunt pensionarii și femeile divorțate, fie cele cu mulți copii, de cele mai multe ori care sunt singure și care se confruntă cu multe dificultăți deoarece sunt prost asigurate material. Acestea lucrează de obicei fie în școli, fie în calitate de surori medicale și salariul lor este foarte mic, în plus regimul de lucru e de așa natură încât le este și mai greu să se adreseze juriștilor care percep taxe. Printre cei care apelează la serviciile noastre sunt și studenții care abia intenționează să se angajeze sau tineri cu o vârstă între 18 și 25 de ani, când abia își fac studiile. Solicitările țin de sfaturi legate de cum să-și facă viza de reședință, de eventuale facilități pe care le au. Pensionarii sunt interesați de subiecte ce țin de drepturile imobiliare și locative, plus subiecte care țin de pensii și facilități.”

Galina Mihailova spune că a crescut numărul taților care vor să-și apere dreptul de a se întâlni cu copiii după divorț. De cele mai multe ori instanța de judecată decide ca copilul să rămână cu mama, iar ulterior se ajunge în situația în care tatăl doar plătește alocația și nu are posibilitatea de a-și vedea copilul. Totuși, normele juridice spun că ambii părinți au drepturi egale de a comunica cu copilul și acum tații cer cu mai multă insistență respectarea acestei prevederi.

Galina Mihailova mai subliniază că populația din regiunea transnistreană ar trebui să fie mai bine instruită în ceea ce privește drepturile pe care le are.

„Apare un interes tot mai mare pentru instruirea juridică și din cauza aceasta oamenii se adresează mai des și încearcă de sine stătător să-și restabilească drepturile. Iată de ce cred că această cultură juridică crește, chiar dacă într-un tempoul mic.”

Europa Liberă: Jurista Galina Mihailova, consultant în cadrul Centrului informațional de drept Apriori de la Tiraspol.

***

Europa Liberă: Administrația de la Tiraspol a făcut publice noi date economice menite să demonstreze că în ultimul an, de când s-a schimbat echipa de la guvernare, bunăstarea populației ar fi crescut considerabil, cu aproape 20 de procente.

Potrivit specialiștilor Băncii centrale de la Tiraspol, bunăstarea financiară a populației din regiune a început să depindă într-o proporție tot mai mare de transferurile din străinătate. 12 la sută din produsul regional brut – aceasta e valoarea transferurilor efectuate în regiunea transnistreană anul trecut. Cota transferurilor din străinătate în veniturile locuitorilor regiunii crește, în timp ce cota salariilor – scade. Potrivit datelor departamentului regional de statistică, salariul mediu pe economie în anul trecut a constituit 3912 ruble transnistrene, aproximativ 350 dolari.

Valoarea produsului intern regional pe cap de locuitor în 2017 a constituit 1957 dolari. Este cam la același nivel ca în Ucraina și ceva mai mult decât pe malul drept al Republicii Moldova.

***

Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, sunt Lina Grâu și ascultați emisiunea Dialoguri Transnistrene. Suntem în studioul Europei Libere de la Chișinău, unde o am invitată pe colega mea, Eugenia Crețu, este una dintre autoarele filmelor din seria „Pur și simplu” ale Europei Libere. Eugenia a fost recent într-o deplasare la Odesa, unde a realizat un material foarte interesant și o rog pe ea să ne dea mai multe detalii despre ce este vorba.

Eugenia Creţu

​Eugenia Crețu: „Da, bună ziua. Deci, este vorba despre portretul lui Oleg Hvoşcevski, președintele Asociației Transnistrenilor din Ucraina, care este o organizație neguvernamentală. Domnul este originar din Tiraspol și este interesant inclusiv prin faptul că în 1992 a luptat în războiul de pe Nistru de pe partea separatiștilor, cum spunem noi, adică de cealaltă parte a baricadei.

Noi, presa de la Chișinău, ne amintim de veteranii acestui război de obicei la anumite aniversări și vorbim, de regulă, cu veteranii voluntari și polițiști care au luptat de partea Chișinăului, dar, cel puțin eu, nu am văzut niciodată cineva să vadă ce a fost dincolo, să vorbească cu cineva care a fost de cealaltă parte a baricadei. Acest personaj este cu atât mai interesant, cu cât nu a rămas îndoctrinat, a deschis cumva ochii și a înțeles că a fost manipulat, că a ajuns să meargă voluntar în acest război din cauza propagandei rusești foarte agresive care se ducea atunci și, de altfel, care există și acum în Ucraina.”

Europa Liberă: Eu aș vrea să nu deschidem foarte multe paranteze, pentru că filmul urmează să fie difuzat săptămânile ce urmează, va putea fi urmărit și pe site-ul Europei Libere. Singurul aspect, Eugenia, despre care voiam să te mai întreb este faptul că în multe studii am găsit constatarea că propaganda rusească folosește aceleași pârghii, aceleași mecanisme nu de ani de zile, dar de decenii. Este vorba despre niște scheme care funcționează începând încă din perioada sovietică. În continuare, vom asculta și o bucată din filmul tău și vor vedea despre ce este vorba. Dar cum ai văzut tu funcționând acest mecanism al propagandei în discuția cu personajul tău?

Eugenia Crețu: „Pe mine m-a impresionat povestea lui tocmai pentru faptul că el singur a ajuns la această constatare; el, un om mic, un soldat de rând în acel război, a ajuns să descopere acest mecanism mare, care, cum ziceai tu, de fapt funcționează de decenii și el în numește ca o moștenire, o rămășiță a stalinismului și a ajuns să vadă același tipar nu doar în ceea ce i s-a întâmplat, dar și în Ucraina și, iată, acum în Armenia, și, inclusiv, în Republica Moldova.

Oleg Hvoşcevski după interviul cu reporterul Europei Libere Eugenia Creţu

Pentru mine, ca jurnalist, a fost o descoperire, pentru că noi acum știm de fake news-uri, da?, atunci nu se numeau așa, dar de fapt existau și erau, practic, la idigo. În acest caz este vorba despre o clasă întreagă de absolvenți, propaganda spunea că aceasta ca și cum ar fi fost împușcată, dar nu există nicăieri un mormânt, o mamă care plânge… Pentru mine este un fake news îngrozitor. Și, cel mai interesant este că eu i-am dat crezare, chiar dacă nu am acces acum la presa vremii din Transnistria. Și, în general, noi, jurnaliștii Europei Libere, nu avem acces acolo, în stânga Nistrului. I-am dat crezare și pentru că anterior am filmat un jurnalist care, în perioada aceea, în timpul războiului făcea relatări pentru presa străină din Bender exact în timpul asediului. Și acesta mi-a povestit despre aceleași fake news-uri – despre această clasă de absolvenți, despre polițiști moldoveni care ar fi împușcat în populația civilă, despre niște jucării de producție românească care ar fi ajuns la grădinițe și explodau în mâinile copiilor. Pentru mine, ca jurnalist, sunt deja două surse care vorbesc despre aceleași fake news-uri, deci, eu țin să-l cred pe acest om, că nu a inventat toată povestea asta.”

Europa Liberă: Vom asculta în continuare un fragment din filmul tău. Invităm ascultătorii noștri să urmărească și site-ul Europei Libere, unde vor găsi și acest film, și alte filme din seria „Pur și simplu” și, îndemnul nostru este, așa cum a făcut acest soldat, om simplu, care și-a făcut propria investigație pentru a afla adevărul, fiecare dintre noi să conecteze acest mecanism al gândirii critice și să încerce să analizeze critic și din mai multe surse informația care i se servește.

Oleg Hvoşcevski, preşedintele Uniunii Transnistrenilor din Ucraina: Posibil că generația de azi nu va înțelege, dar atunci nu exista internet, la televizor erau doar două posturi și în fiecare apartament atârna câte un aparat de radio, unde autoritățile locale povesteau populației despre prognoza meteo și ce se întâmplă în republică.

Îmi amintesc cum erau ațâțate spiritele. La noi, brusc au apărut „fasciști români”, despre care am auzit ceva la școală. Știam că a fost Hitler, că românii au luptat de partea lui, că acest teritoriu a fost ocupat, dar nu i-am văzut niciodată și nu am înțeles asta niciodată. Și iată, la radio se spune că „fasciștii români omoară oameni în Bender”. În piața centrală a orașului, au fost aduse șase sau șapte sicrie, erau femei care boceau acolo…

Eram un tânăr sănătos, abia revenit din armată. „Trebuie de apărat și de salvat”, era propaganda difuzată de dimineață până seara peste tot. Îmi era frică, evident, și pentru casă, și pentru familie. Am mers, practic, cu întreaga clasă, 12 oameni, să ne apărăm casele, așa cum credeam în acel moment.

Ceea ce ne-a făcut să ne decidem să mergem ca voluntari în război a fost faptul că la acest radio au transmis că în luna iunie a anului 1992, în Bender, „fasciștii români au împușcat o clasă întreagă de absolvenți”. Mulți spuneau chiar că i-au văzut pe acești copii undeva, nici măcar la morgă, dar în camioane frigorifice, cum erau pe atunci. Desigur, nu am putut suporta asta și am mers ca voluntar. Ne-au dat câte un automat și câte două grenade și ne-au dus cu un camion de la Tiraspol la Bender.

După aceasta, cred că încă vreo 15 ani, așa și am crezut că ne-am apărat patria. Undeva am și o legitimație că sunt apărător al Transnistriei. Apoi, așa s-a întâmplat că, acum vreo zece ani, am început să mă autoinstruiesc, au început să mă intereseze anumite lucruri și mereu mă întrebam de ce noi, în Transnistria, depunem flori cu ocazia începutului agresiunii asupra Benderului la monumentul tanchiștilor care au murit pe pod, dar niciodată nicăieri n-am auzit și n-am văzut să fie depuse flori pentru acești copii omorâți, o clasă întreagă.

Am început să analizez și eram curios: oare chiar m-au minţit? Și, într-adevăr, când am început să întreb autoritățile transnistrene, să-i întreb pe oamenii care mi-au spus că i-au văzut cu ochii lor pe acești copii:„Unde sunt înmormântați? Unde sunt rudele lor? Au mame și tați, cu siguranță, și ar fi trebuit să fie o tragedie mare pentru ei”, acești oameni lăsau privirea în jos vinovați și vedeam că mă mint.

Când au început evenimentele din Ucraina, pe mine, ca ucrainean, acest lucru m-a afectat personal și, evident, toate piesele de puzzle s-au pus la locurile lor pentru mine. Pentru că o propagandă exact la fel, doar că despre „copii mici crucificați”, „bunicuțe violate”, are loc acum aici, în Ucraina. Propagandiștii Kremlinului, ai lui Putin, povestesc acum despre „banderoviști”, despre „fasciști ucraineni”, care nu există. La fel ne povesteau despre români.

De aceea eu consider că e vorba de rămășițe staliniste, care au căzut într-un sol fertil atunci și practic din nimic a izbucnit conflictul. În clasa mea învățau moldoveni, cubanezi, coreeni. Nu exista așa ceva: să ridici arma doar pentru faptul că un om are o altă naționalitate. Era de neconceput. Ei au reuşit într-un termen scurt să certe oamenii între ei. E, pur și simplu, incredibil. La fel au făcut acum aici, în Ucraina.

Europa Liberă: Oleg Hvoşcevski, preşedintele Uniunii Transnistrenilor din Ucraina, într-un fragment de film realizat de colega mea Eugenia Crețu.

***

Europa Liberă: După învestirea președintelui rus Vladimir Putin și numirea vechiului „nou prim-ministru”, Dmitri Medvedev, a apărut și lista cabinetului, care sugerează și anumite schimbări de accente în politicile guvernului de la Moscova. Între timp, Duma de Stat a aprobat în prima lectură o nouă lege privind măsurile de răspuns la sancțiunile impuse de Occident Federației Ruse, precum și modificări în Codul Penal care prevăd pedepse pentru așa-zisa „contribuție la executarea sancțiunilor” occidentale „anti-rusești”. Ca formă și stil, amendamentele amintesc mult de articolul 58, cu faimă tristă, din Codul Penal al Republicii Sovietice Socialiste Federative Ruse – articol, de pe vremea lui Stalin, prin care oamenii erau condamnați la închisoare „pentru ajutor adus burgheziei mondiale”. Mihail Sokolov de la Radio Svoboda, serviciul rusesc al Europei Libere, a discutat despre ce se întâmplă acum în Rusia cu economistul și politicianul de opoziție de la Moscova, fost consilier al președintelui Vladimir Putin în anii 2000-2005, Andrei Ilarionov.

Mihail Sokolov: Cum comentați faptul că Dmitri Medvedev a redevenit șef de guvern în Rusia?

Andrei Ilarionov

​Andrei Ilarionov: Ce pot spune e că până la ora actuală, din 2008 și până în 2018, am trecut prin 10 ani de stagnare economică. Aceasta a început în august 2008 și au mai rămas, de facto, doar trei luni până în august 2018, când vor se vor împlini exact 10 ani de stagnare. În perioada respectivă, PIB-ul Rusiei a crescut, dacă îmi amintesc eu bine, cu 3%, cumulativ, indice care bate până și „recordurile” stabilite de Leonid Ilici Brejnev. În ultimii ani ai „domniei” lui Brejnev, PIB-ul sovietic a crescut cu aproximativ 17% sau 18%. Reieșind din aceste date, putem prezice cu încredere că pe viitor ne așteaptă încă cel puțin 6 ani de stagnare, dacă nu de degradare economică. Prin urmare, în ce privește viitorul țării noastre în următorii ani - suntem absolut liniștiți.

Mihail Sokolov: Am văzut mai multe variante privind componența cabinetului de miniștri. Unele poziții sunt deja clar stabilite, în ce privește vicepremierii însă situația este oarecum mai incertă. Sunt voci care afirmă că în cazul în care Siluanov ar deveni singurul prim-vicepremier, vom avea de a face cu un guvern Medvedev-Siluanov, unde Siluanov, având și funcția de ministru de finanțe, ar controla, de facto, tot bugetul, și va deveni, respectiv, una dintre figurile-cheie. Cum credeți, cât de posibil este acest scenariu?

Andrei Ilarionov: Nu știu care este situația și ce propun ei exact. Poate că e vorba de un singur vicepremier, poate de zece vicepremieri. Strict vorbind, acest lucru nu este atât de important pentru cetățenii ruși. Mult mai important e ce fel de politică va duce noul guvern. Așa cum, în cazul nostru, cabinetul de miniștri este responsabil și de politica economică, și de cea socială, apoi, din nou, ținând cont și de stagnarea economică din ultimii 10 ani (care pare că va continua și în perioada următoare), și având în vedere poziția și greutatea în plus care-i vor reveni actualului ministru de finanțe, ne putem permite să facem o afirmație destul de grea, și anume că veniturile cetățenilor nu vor crește.

Mihail Sokolov: Iar vârsta de pensionare?

​Andrei Ilarionov: Ei au și anunțat deja că una dintre primele măsuri pe care le pun la cale este să mărească vârsta de pensionare. Și de ce nu ar face-o de vreme ce nu există nicio opoziție: nici la nivel de guvern, nici la nivel de administrație, nici la nivel în Dumă?

Mihail Sokolov: Iar la nivel de popor?

Andrei Ilarionov: Dar cine întreabă de popor? Poporul tace, iar dacă încearcă să spună ceva intră în acțiune aceiași: OMON, cazaci, mascați, FSB-ul și alții de acest gen.

Mihail Sokolov: Dar ce semnal dă societății acel pachet de acte normative pe care-l pregătește Duma de Stat? Legi, care vor fi aprobate, din câte se pare. Printre acestea figurează cea privind noile sancțiuni împotriva Occidentului, document, al cărui limbaj a fost redactat, din câte am înțeles, pe un ton mai domol, zilele acestea. Acestuia din urmă i se adaugă proiectul de lege care prevede responsabilitate penală pentru așa-zisa „executare a sancțiunilor anti-ruse”, dar și responsabilitate penală pentru ajutorul acordat de către cetățeni ruși care „au contribuit” la aceste acțiuni. Mai mult, cităm: „Comiterea de către un cetățean al Federației Ruse a unor acte deliberate privind executarea de către statele străine a unor măsuri restrictive la adresa unor persoane publice sau private din Federația Rusă, precum și a celor controlate de respectivii subiecți...” Ați optat în favoarea sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei. Nu vă este frică de faptul că în curând nu veți mai putea reveni în Rusia fără a risca să fiți arestat în baza acestei legi?

Andrei Ilarionov: Am și auzit mai multe glume pe seama acestui proiect de lege, precum că acesta ar fi o mărturie a faptului că are loc o oarecare „umanizare” a anumitor procese, întrucât anume pentru asemenea activități, sau ceva asemănător cu acestea, Boris Nemțov și-a primit cele 6 sau 7 gloanțe, iar acum riscă doar patru ani de închisoare. Adică, are loc o anumită „umanizare” a procesului. Dacă e să vorbim serios însă, atunci, desigur, legea are foarte multe în comun cu memorabilul Articol 58 din Codul Penal al URSS din 1920-30, punctele 4-5...

Mihail Sokolov: ...ajutor acordat burgheziei internaționale sau unui stat străin la organizarea unor acțiuni ostile, în special, blocarea sau ruperea relațiilor cu URSS, și așa mai departe.

Andrei Ilarionov: Altfel spus, acest proiect reproduce, de facto, aceleași cauze și motive ca și în cazul articolului 58 din Codul Penal al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse.

Mihail Sokolov: De la trei ani la pedeapsă cu moartea, prin împușcare.

Andrei Ilarionov: Este o revenire la normele legislative din anii 1920 - 1930, altfel spus, încă o confirmare a faptului ce tip de regim politic se află la guvernare astăzi în Rusia. La ora actuală, acesta pare doar puțin deosebit de ceea ce am avut deja în trecutul nostru istoric, iar, din câte se pare, în viitor va fi chiar și mai puțin diferit. Din punct de vedere al aplicării legii, conform formulărilor actuale din respectivul proiect de lege care cuprinde, de altfel, și alte momente, practic, orice persoană poate să ajungă sub incidența sa, iar acțiunile lor să fie interpretate drept ajutor la impunerea sancțiunilor.

Mihail Sokolov: Altfel spus, Rusia trebuie să se aștepte la un val de măsuri severe – „strângerea șuruburilor” după cum se spune în Rusia după un nou Campionat Mondial la Fotbal?

Andrei Ilarionov: Doar că nu mai trebuie să aștepte. Lucrurile deja se întâmplă așa. Pe 5 mai am văzut cum au fost bătuți copii ieșiți la manifestații. O astfel de lege este adoptată acum. Nimeni nu așteaptă niciun fel de Campionat Mondial. Totul se face chiar acum.

Mihail Sokolov: Recent, s-a aflat în vizită la Moscova un cunoscut politolog, iar în trecut - politician maghiar, Balint Magyar, care tocmai a scris o lucrare extrem de interesantă despre aşa zisul „stat mafiot”, bazându-se pe exemplul Ungariei. Noi l-am rugat să compare Ungaria și Rusia. Cum credeți, în ce măsură putem vorbi despre Rusia ca despre un stat mafiot?

​Andrei Ilarionov: Balint Magyar are dreptate înaintând acest concept de stat mafiot, pe care l-a descris pe exemplul Ungariei. Cartea sa a devenit astfel un bestseller. El a introdus termenul respectiv, a făcut posibilă folosirea acestuia și fuziunea a doi termeni: mafia și statul. Până atunci, mafia era privită doar ca organizație privată, iar statul ca organizație publică. El a arătat că statul poate fi o structură ne-mafiotă, un antonim al unui stat mafiot.

Însă paralele făcute de Balynt, comparațiile, ba chiar semnul de egalitate pe care l-a pus între regimul politic maghiar modern și actualul regim din Rusia este categoric o eroare! Și asta întrucât are importanță nu doar natura, dar și calitatea drepturilor și libertăților care stau sau nu la dispoziția cetățeanului. Regimul politic maghiar este unul mafiotic, și regimul rus este o mafie, dar aceste regimuri sunt mult diferite în ceea ce privește nivelul drepturilor politice și cel al libertăților civile ale cetățenilor. Dacă luăm indicele drepturilor politice și a libertăților civile, „Freedom House”, dacă îmi amintesc corect, în cazul Ungariei acesta este de aproximativ 72, în timp ce Rusia se află abia pe locul 20. Vorbim despre diferențe semnificative la capitolul autoritarism politic.

Ungaria modernă este fie complet liberă, fie semi-liberă din punct de vedere politic, în timp ce Rusia se află demult, de 14 ani încoace, la același nivel cu statele care nu sunt libere din punct de vedere politic. Iar ceea ce desparte la ora actuală Rusia de modelul dramatic al regimurilor politice nelibere este practic egal cu zero, întrucât doar o duzină de state se situează în prezent la acest nivel. În acest sens, diferența (între Rusia și Ungaria, n.r.) este foarte mare.

Europa Liberă: Un fragment al unui interviu pentru Radio Svoboda al fostului consilier al președintelui Vladimir Putin în anii 2000-2005, Andrei Ilarionov.

Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatoarea ei, Lina Grâu, vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.