Your browser doesn’t support HTML5
Ibeyi, septembrie 2017
„(...) [Albumul] „Ash” este multe lucruri: e militant, dar vulnerabil și delicat; e urgent, dar nu se grăbește; vorbește fără jenă despre situații limită. Vine din lupte și caută victoria, nu izbăvirea. E nu numai memorabil, ci și îndărătnic și frumos.”
Am citat, doamnelor și domnilor, din cronica entuziastă semnată de Thom Jurek pentru publicația online All Music despre al doilea album, lansat în 29 septembrie 2017 de gemenele franceze de origine cubaneză Naomi și Lisa-Kaindé Díaz, care cântă împreună sub numele de Ibeyi.
Am mai vorbit despre Ibeyi la Dicționarul de sunete rare - am aflat între timp că fetele au împrumutat numele ăsta de la o zeitate din cultura vest-africană Yoruba care patronează persoanele gemene.
Surorile Díaz au debutat în 2015 cu un album intitulat chiar așa, „Ibeyi”, un album introspectiv, în mare parte un omagiu pentru sora mai mare a gemenelor, Yanira, și pentru tatăl lor, Miguel „Angá” Díaz, faimos percuționist la Buena Vista Social Club, ambii petrecuți din această lume.
„Ash” continuă acea îngemănare de downtempo, electro-soul, hip-hop, jazz și percuție vest-africană de pe primul album, dar are un conținut mai angajat, social, și chiar politic vorbind, cu multe elemente autobiografice.
Piesa „Deathless”, de exemplu, pornește de la un incident în care Lisa-Kaindé Díaz a fost arestată acum șase ani, când avea 16 ani, de un polițist francez care bănuia în mod greșit că vinde sau consumă droguri.
E apoi cântecul „No Man Is Big Enough For My Arms”, care conține o frază faimoasă a fostei Prime Doamne a Americii Michele Obama, rostită de ea însăși, anume „The measure of any society is how it treats its women and girls” (măsura fiecărei societăți e dată de felul cum își tratează femeile și fetele).
Un cântec despre care cronicarul de la iTunes ne spune că e ca un pumn năprasnic care lovește în misoginie învelit în mânușa catifelată a unor frumoase armonii.