Paolo Nutini e în cîteva privințe o persoană cumva paradoxală: are nume italienesc, dar e scoțian, pare să aibă o voce de om în vîrstă, dar e tînăr, muzica lui e catalogată drept pop, dar multe din cântecele lui sînt de fapt mai mult rhythm & blues, funk (cu ușoare urme de jazz, și reggae), și folk, în forma sa baladescă.
S-a născut în 1987 la Paisley, Scoția, într-o familie de scoțieni cu rădăcini în Toscana, Italia.
Ar fi trebuit să se ocupe de afacerea cu fish’n’chips a tatălului său, dar a ales să cânte, după ce a fost încurajat să facă asta de bunicul său meloman, Giovanni „Jackie” Nutini, care și-a dat seama devreme că nepotul său are talent.
S-a lăsat de școală și cîțiva ani de zile a bătut drumurile vânzînd tricouri pentru o trupă scoțiană, Speedway, învățînd cum se face muzica, și cântînd pe ici pe colo.
A fost descoperit din întîmplare de doi impresari cu fler, Brendan Moon și Mike Bawden. Bawden e managerul lui și acum.
A lansat trei albume (două dintre ele de platină, adică s-au vândut în peste un milion de exemplare).
Ultimul album al său „Caustic Love”, din 2014, e considerat de presa muzicală britanică cel mai bun album rhythm’n’blues din UK din anii 1970 încoace, și în același an, 2014, BBC a spus despre el că e probabil cel mai bun cântăreț scoțian al momentului.
Doamnelor și domnilor, Paolo Nutini.
