Your browser doesn’t support HTML5
Jaga Jazzist, iunie 2017
Am mai vorbit de la acest microfon despre una din cele mai bune, importante, interesante și fără de compromis trupe contemporane din Norvegia - ar trebui poate să spun cea mai bună, importantă, interesantă și fără de compromis trupă norvegiană, dar acest superlativ e pur subiectiv, și meseria pe care o practic nu-mi dă - din această cauză - voie să-l folosesc.
Am mai vorbit așadar de la acest microfon despre Jagga Jazzist, și nu cred că aș mai fi făcut-o curînd dacă această trupă n-ar fi lansat vineri 23 iunie 2017 prima sa nouă înregistrare de după albumul „Starfire” din 2015 - o piesă care confirmă ceva ce știam despre muzica asta, anume că e total imprevizibilă.
Improvizația e aici însăși tema, o temă, deci, în continuă transformare, care nu încetează să-l surprindă pe ascultător.
Omul care compune și produce muzica celor de la Jaga Jazzist e multi-instrumentistul Lars Hornveth (ghitară, bass, bass clarinet, clarinet, flaut, sintetizatoare și pian), dar filosofia de bază a grupului e că toți cei șapte membri (la un moment dat au fost nouă) contribuie la forma finală a cântecelor, și probabil din cauza asta această muzică e imprevizibilă.
Fraza cântecului pe care vi-l propun azi mi-a adus în minte scriitura lui William Faulkner și pe aceea a lui Bohumil Hrabal: cuvinte și sunete fără punctuație care construiesc blocuri semantice coerente pînă la capăt, fără nici un fel de repetiție, într-un continuum ca acela al apei curgătoare despre care un om din antichitate spunea că nu e niciodată aceeași când ne scăldăm în ea.
Jaga Jazzist, așadar, cu piesa „Prokrastinopel” din 23 iunie 2017, cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol ea va fi urmată de „Prungen” de pe albumul „Starfire” din 2015, și tot acolo veți găsi o secvență video cu Jaga Jazzist din același an 2015.
Căutați deci Dicționarul de sunete rare la EuropaLiberă.org