Se mira odată cineva, retoric, că de ce ateii se bucură de sărbătorile de Crăciun și Paști… Asta de parcă ar fi văzut vreodată cineva creștini insistând să meargă la muncă de 1 Mai.
Sărbătoarea e sărbătoare, e bine să te bucuri de ea, iar întrebarea ar fi mai degrabă de ce statul laic, cum sunt majoritatea statelor în Europa, asigură cetățenilor zile libere și concedii de marile sărbători religioase. Asta pentru că nu doar Franța, dar și state profund catolice, istoric, cultural și social, asigură concedii de principalele sărbători religioase.
Răspunsul imediat ar fi: pentru că semnificația lor reală s-a pierdut. Asta duce la o echivalență legală imediată între Crăciun și 1 Mai. Putem spune, de altfel, că în lumea noastră modernă toate sărbătorile sunt formale și și-au pierdut semnificația, inclusiv ziua de naștere personală și cea onomastică.
La fel, în lumea multiculturală occidentală se pune din ce în ce mai insistent problema respectării celorlalte sărbători ale religiilor recunoscute oficial, iar nu doar a celor creștine, mai ales în țări presupuse catolice, dar în care frecventarea bisericilor scade vertiginos din an în an, precum Franța, Belgia sau Spania.
Apoi, statul o face și din rațiuni economice. Sărbătorile, mai ales cele religioase, sunt supape de siguranță. Economiștii știu astfel că numărul sărbătorilor și al zilelor de vacanță nu are nicio incidență asupra productivității și stării globale a economiei.
Austria și Germania, două din țările cu cea mai ridicată prosperitate și unul din cele mai înalte niveluri de trai de pe planetă, se situează și în vârful celor care oferă cele mai multe sărbători plătite lucrătorilor.
La nivel planetar, țările cu cele mai puține sărbători și zile libere garantate rămân Statele Unite și China...
Austria are 13 sărbători legale, la care, dacă se adaugă cele 25 de zile nelucrătoare de vacanță (cinci săptămâni pline), rezultă 38 de zile nelucrătoare plătite pe an.
În comparație cu asta, un lucrător american, din orice sector al economiei, beneficiază doar de 16 zile de lucru plătite pe an (medie națională), acestea incluzând atât concediile, cât și sărbătorile legale. Un sfert din lucrătorii americani nu beneficiază de nicio singură zi liberă plătită de patroni.
În Europa, pentru a rămâne la numărul sărbătorilor legale, acestea coboară de la 14 în Malta și 13 în Austria până la 8 în Marea Britanie. Cu doar 8 sărbători legale garantate, Anglia se află astfel la limita de jos a clasificării europene.
În majoritatea țărilor planetei, însă, pe lângă sărbătorile legale lucrătorii mai pot beneficia și de o serie întreagă de alte sărbători acceptate, cum sînt cele care în țările anglo-saxone se numesc bank holiday.
E vorba de un fel de sărbători pe jumătate, unde lucrătorii nu au dreptul neapărat la o zi liberă, însă băncile închid oricum (de aici: bank holiday), iar întreprinderile îi lasă pe lucrători să stea acasă, deși concediul în ziua aceea nu e obligatoriu și nu e recunoscut oficial.
Prin tradiție însă, foarte mulți lucrători - chiar o majoritate - primesc tacit liber în acea zi. E vorba în special de sărbători religioase, sau de zile precum 14 februarie (St. Valentin) sau Ziua Femeii.
Mai există apoi și cazuri precum Belgia, țară federală, împărțită în comunități lingvistice și culturale distincte, unde, în locuri precum Bruxelles, de pildă, lucrătorii beneficiază de un amestec complex de sărbători care privesc atât comunitatea de limbă franceză, cât și comunitatea flamandă, la care se adaugă și sărbătorile comune, naționale.
Europa și unele țări sud-americane sunt însă cazuri aparte de generozitate vizavi de lucrători.
În schimb, la nivel planetar, țările cu cele mai puține sărbători și zile libere garantate rămân Statele Unite și China.
În sfârșit, apropo de ce spuneam inițial în legătură cu ateii care se bucură, ca toată lumea, de sărbătorile religioase. Ateii adevărați merg chiar cu steaua și plugușorul când sunt copii și cântă „Fecioara Maria născu pe Mesia” ca să primească bani și nuci. Dacă există un har, atunci el va funcționa prin atei și fără ca ei să creadă.
În schimb, colindătorii care vin și cântă „Fecioara Maria născu pe Mesia” cu multe zile înainte de Crăciun (Nașterea Mântuitorului), prin tren și pe la case, trebuie goniți.
Or fi ateii buni la suflet, dar au logică narativă: - Fecioara Maria NU îl născu pe Mesia înainte de cunoscuta și bine-atestata lui zămislire. NU îl născu de pe la începutul lui decembrie, ok?
Credincioșii sunt toleranți și creduli, da, căci ei habar n-au ce e aia un scenariu solid, dar noi spunem: Jos colindele înainte de Crăciun !...
***
Potrivit Codului Muncii, în Republica Moldova, sunt 12 zile nelucrătoare dintre care jumătate sunt sărbători religioase. Republica Moldova este printre puţinele state care sărbătorește oficial Crăciunul şi pe stil vechi, şi pe cel nou. Până în 2014 era trecut cu roşu în calendar doar cel pe rit vechi. Totodată, la o săptămână după Învierea Domnului, cetăţenii moldoveni au rezervat oficial o zi liberă pentru pomenirea morţilor - Paştile Blajililor.
Dată fiind dorinţa firească a moldovenilor de a beneficia de zisele punţi între sărbători sau weekenduri prelungite se întâmplă că în acest an bugetarii s-au ales cu patru mini-vacanţe a câte patru zile fiecare.
Guvernul a decis la începutul anului că zilele din preajma unor sărbători oficiale, cea de vineri 9 martie şi cele de luni 30 aprilie, 24 şi 31 decembrie să fie nelucrătoare, dar recuperate în zile de sâmbătă. Dezlegarea este valabilă doar pentru instituții de stat, cele private își stabilesc programul funcție de profil, mai cu seama unitățile de comerț şi cele care prestează servicii, interesate să capteze fluxurile suplimentare de persoane din timpul vacanţelor.
Altor agenţi economici însă transferul zilelor de odihnă mai cu seamă dacă nu este anunţat din timp le dă deseori bătăi de cap. Printre cele mai afectate sunt unitățile din domeniul industrial şi de producere, cu procese tehnologice automatizate. Iată de ce întreprinderile acestea nu sunt obligate să execute hotărârea guvernului, ne-a spus directorul executiv al Confederaţiei Patronatului Vladislav Caminschi:
„Câteva întreprinderi au executat anii trecuţi decizia guvernului după care au spus că le-au trebuit patru-cinci luni de zile ca noi să revenim la normal. Dacă se fac asemenea intervenții pe parcursul anului de trei-patru ori, întreprinderea intră în incapacitate totală.”
Avem o situaţie ciudată. Angajatul trebuie să fie la lucru, dar el motivează prin faptul că nu are cu cine lăsa copilul pentru că grădiniţa nu lucrează, şcoala e închisă...
Vladislav Caminschi spune că de fiecare dată s-a insistat ca decizia să fie lăsat la discreţia angajatorilor:
„În ajunul sărbătorilor se înregistrează cele mai mari vânzări. Asta înseamnă că un sector caretailing-ul, vânzarea angro şi sectorul bancar, care încasează aceşti bani, aceste zile le trebuie. Pe de altă parte, oferind zi liberă guvernul automat ridică preţul forţei de muncă pentru aceste zile. Conform legislaţiei muncii, aceste zile fiind libere se plătesc dublu.”
Dacă angajatorul însă refuză să se conformeze calendarului decis de guvern, apar alte dificultăţi, spune Caminschi:
„Reglementările acestea se răsfrâng asupra întregului sector bugetar, vorbim aici de şcoli, de grădiniţe, de spitale etc. Avem o situaţie ciudată. Angajatul trebuie să fie la lucru, dar el motivează prin faptul că nu are cu cine lăsa copilul pentru că grădiniţa nu lucrează, şcoala e închisă. Cum nu ai da tot acolo ajungem. În opinia noastră, acest calendar trebuie făcut pentru autorităţile publice centrale, eventual şi cele locale, iar ceilalţi să se lămurească cum doresc ei.”
Calendarul zilelor libere a fost în centrul unor dispute aprinse la finele anului trecut când Ministerul Muncii a propus ca începând din 2018 să fie excluse din lista zilelor nelucrătoare 8 martie şi 1 mai. În schimb se propunea o mică vacanţă de revelion prin declararea zilelor de 31 decembrie şi 2 ianuarie nelucrătoare. Autorii iniţiativei argumentau că instituirea unei vacanțe de Anul Nou e un exemplu preluat de la țările vecine, iar 8 martie e nelucrătoare doar în țările din fosta Uniune Sovietică. Inițiativa nu a mai fost promovată fiind criticată dur, inclusiv de sindicate.
Nu e limpede deocamdată dacă în acest an 1 iunie, Ziua ocrotirii copilului, care cade vineri, va fi declarată zi de odihnă. Anul trecut premierul Pavel Filip a criticat iniţiativa spunând că „fiecare zi de odihnă ne costă bani la bugetul de stat”.
Potrivit unor estimări, zilele de odihnă şi vacanţele prelungite costă peste un miliard de lei bugetul Republicii Moldova.