Populismul și separatismul

Populismul și separatismul

Odată trecut șocul referendumului pentru independență din Catalonia, experții și economiștii s-au repezit să sublinieze cum potențialul nou stat nu ar fi viabil economic, sau că, în orice caz, nivelul de trai al catalanilor în caz de independență ar scădea vertiginos.

Într-adevăr, Catalonia este cea mai prosperă regiune a Spaniei, dar este asta și pentru că, făcând parte din Spania, în cele trei decenii care au trecut de la aderarea la UE, regiunea a știut să profite din plin de mana fondurilor europene. Catalonia nu este în situația Scoției, la rândul ei mânată de separatism și de ruperea de Marea Britanie, pentru că Scoția ar dispune de mana petrolului, mari zăcăminte de hidrocarburi fiind situate în apele sale teritoriale. Catalonia s-ar baza în primul rând pe turism și agricultură, ceea ce ar pune-o în situația Greciei.

Toate statele mici nou create, recunoscute sau nu internațional, depind de o structură mai mare, puternică, aflată în spate și care le asigură supraviețuirea economică. Astfel, Abhazia, Osetia de Sud, Karabahul, Transnistria sau Donbasul, regiunea separatistă din estul Ucrainei, nu funcționează decât datorită fondurilor pompate în ele de Rusia, care le mai furnizează și energie și protecție.

Până și Cecenia, în ale cărei afaceri interne Rusia practic nu se mai amestecă, depinde în totalitate de sprijinul financiar al Moscovei. La fel, Kosovo devenit independent nu funcționează decât grație fondurilor europene și SUA și banilor trimiși acasă de kosovarii din străinătate, ca să nu mai vorbim de traficul de tot felul. Kosovo folosește de altfel euro, moneda europeană pe care a adoptat-o unilateral, deși nu este membru al zonei euro (situație similară cu Muntenegru, de altfel).

Politicienii separatiști, mânați de populism, nu au întotdeauna un plan economic pentru viitor. Unele regiuni separatiste ar putea, desigur fi viabile economic. Am dat exemplul Scoției, dar putem adăuga Flandra, Padania în nordul Italiei, sau chiar și Bavaria, dacă vechiul vis independentist al unora s-ar concretiza. La fel, chiar și un oraș ca Bruxelles ar fi, teoretic, capabil să supraviețuiască economic, în caz de scindare a Belgiei, datorită prezenței instituțiilor europene și euro-atlantice și masei de bani care circulă în servicii datorită zecilor de mii de funcționari internaționali cu venituri foarte ridicate. În schimb, regiuni care se bazează pe turism, precum Catalonia în Spania sau Corsica în Franța, au în față foarte mari incertitudini. Ele s-ar regăsi în afara UE și ar trebui să solicite aderarea ulterioară la UE și să facă față lungului proces de negocieri, care ia întotdeauna mulți ani, timp în care nivelul de trai al populației ar putea scădea vertiginos.

Așa încât, independența unei regiuni bogate nu aduce neapărat o prosperitate sporită. Ea era bogată tocmai pentru că era parte dintr-o structură de cooperare transnațională, cum este Uniunea Europeană.

***

După ce președintele Republicii Moldova Igor Dodon a reiterat marţi la Soci nevoia acordării unui statut special regiunii transnistrene şi a obținut garanții de la omologul său rus Vladimir Putin că Moscova va sprijini orice posibil acord care ar duce la soluționarea „definitivă” a conflictului transnistrean, la Tiraspol, liderul separatist Vadim Krasnoselski a apărat aşa-zisa „independență” a Transnistriei. El a amintit de referendumul nerecunoscut de autorităţile constituţionale care a avut loc în regiunea transnistreană în 2006 şi la care marea majoritate a locuitorilor au optat pentru independenţa regiunii şi o eventuală aderare la Rusia.

Krasnoselski a respins orice model de reglementare politică a conflictului şi i-a reproşat lui Igor Dodon lipsa de consecvenţă spunând că acesta timp de opt luni şi-ar fi schimbat de trei ori poziţia, optând iniţial pentru federalizare, apoi pentru autonomie şi recent pentru un statut special al Transnistriei.

„Recunoașterea e o chestiune tehnică, importantă este independența pe care noi am obținut-o istoric”, declara joi Vadim Krasnoselski.

Tiraspolul şi-a revendicat mereu pretinsa şi nerecunoscută de nimeni independență față de Republica Moldova. În același timp însă profită de actualul status-quo, spune politologul Dionis Cenușă:

„Este văzută ca parte componentă a Republicii Moldova, beneficiază de toate acordurile pe care le negociază Republica Moldova, inclusiv în raport cu UE.”

Tiraspolul beneficiază inclusiv de prevederile Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și UE. Exporturile în UE din regiunea transnistreană ating cota de 64 la sută, arată statisticile oficiale. În raioanele din stânga Nistrului ajung fonduri europene și americane în cadrul diverselor programe de reabilitare a infrastructurii și de susținere a societății civile.

Mai multe studii au demonstrat că regiunea reușește să supraviețuiască economic, în special datorită susținerii din partea Federație Ruse, precum gaze date pe gratis, fonduri pentru pensionari, proiecte de infrastructură socială, dar și datorită unor presupuse scheme obscure de contrabandă. Fără sprijinul rusesc acest regim separatist nu ar putea funcționa, spune politologul Dionis Cenușă:

„În cazul în care prin absurd Rusia decide să-și schimbe strategia vizavi de Republica Moldova și această regiune și acceptă independența acestei regiuni, atunci foarte multe cheltuieli și facilități care acum sunt oferite prin intermediul statului Republica Moldova vor fi pierdute și Rusia va trebui să-și asume mult mai multe responsabilități față de soarta acestei regiuni și a populației de acolo. Regiunea transnistreană și oamenii de acolo care promovează independența sunt conștienți de faptul că nu au nicio șansă să supraviețuiască ca o entitate independentă decât numai în componența Rusiei.”

Lucru greu de imaginat însă, spune expertul, din moment ce, spre deosebire de Abhazia și Osetia de Sud, Transnistria nu are frontieră comună cu Rusia. Prin urmare, conservarea actualei stări de lucruri pare să convină tuturor părților, chemate să identifice o soluţie durabilă pentru problema transnistreană.