La fața locului au sosit imediat, de la Chișinău, cercetătorii de la „Muzeul republican de istorie naturală” al RSSM, care au strâns cu grijă oasele descoperite. După mai multe cercetări, ei au constatat că rămășițele găsite aparțineau unui dinoteriu care trăise cu 12-14 milioane de ani în urmă. Până atunci, asemenea schelete fuseseră găsite doar în împrejurimile Bucureștiului, iar pe meleagurile basarabene - la Gălești.
Scheletul dinoteriului de la Goian a fost restabilit de cercetătorii științifici, în frunte cu B. A. Tarabukin, și de meșterul și preparatorul V. V. Uhnarovski de la „Muzeul republican de istorie naturală”.
Scheletul dinoteriului de la Goian poate fi văzut și astăzi printre exponatele cu valoare de unicat ale Muzeului național de etnografie și istorie naturală din capitală.
Se presupune că mamiferul uriaș fugea din calea unui incendiu și, spre ghinionul său, a căzut într-o mlaștină, unde scheletul lui s-a păstrat într-o stare admirabilă.