Mai multe organizații neguvernamentale şi formaţiuni politice au organizat duminică, 7 aprilie, acţiuni de comemorare a victimelor evenimentelor de acum 10 ani. Mii de oameni au protestat în aprilie 2009 în centrul Chişinăului împotriva fraudării alegerilor, iar demonstrațiile au degenerat în devastarea clădirilor președinției şi parlamentului. Poliţia a intervenit în forţă arestând sute de tineri prezenţi în piaţă, care au fost torturaţi ulterior în comisariate. Cel puţin o persoană a decedat atunci. Multe din dosarele iniţiate de oamenii legii au fost suspendate în timp, iar adevărul aşa şi nu s-a aflat, au ţinut să remarce politicienii şi apărătorii drepturilor omului care au manifestat ieri în centrul Chişinăului. Ce a rămas în memoria colectivă după un deceniu de la numita de presa străină „revoluţia Twitter”?
Your browser doesn’t support HTML5
Dosarul „7 aprilie”, dat uitării după zece ani?
Dacă în primele săptămâni după protestele şi torturările din comisariate mulţi oameni au reacţionat emotiv şi s-au solidarizat cu cei care au ieşit în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi eventual au fost maltratați, în timp acest interes s-a redus simţitor, constată sociologul Ion Jigău, directorul companiei CBS-Axa. Ar fi mai multe motive pentru care demonstrațiile din aprilie 2009 şi durerea altora au fost date uitării de marea majoritate a populaţiei, crede Ion Jigău.
Sociologul Ion Jigău
În primul rând, societatea e împărțită în funcţie de orientarea geopolitică, apoi în stradă au ieşit 10-20 de mii, poate şi mai mult, spune el, dar asta reprezintă numai jumătate de procent din populația adultă. Şi nu în ultimul rând, marea majoritate a cetăţenilor trăiește de pe azi pe mâine, îşi rezolvă problemele cotidiene de supraviețuire, iar ceea ce s-a întâmplat acum 10 ani nu-i prea preocupă. În asemenea condiţii, cine îşi mai aminteşte astăzi de dosarul „7 aprilie”, l-am întrebat pe sociologul Ion Jigău.
„Partea mai elevată, să spunem aşa, a intelectualității noastre şi a celor care ar dori o democrație autentică, dar să nu uităm că după orice revoluție până la urmă se ajunge la decorarea celor care nu au fost implicați sau a celor care n-au nicio treabă cu ce s-a întâmplat. De fapt, până la urmă tot profitorii câștigă.”
Dintre instituțiile statului, doar avocatul poporului şi-a amintit în acest an de evenimentele din 2009, au observat mai mulţi jurişti, printe ei şi avocatul Vadim Vieru de la Asociaţia Promo-LEX.
Avocatul Vadim Vieru
Dosarul „7 aprilie” a rămas în sertar, iar multe victime ale torturii, ale căror dosare au fost suspendate, fie au plecat peste hotare, fie şi-au obţinut dreptate doar la CEDO. Toţi aşteaptă răspuns în continuare la întrebarea cine a profitat de revolta tinerilor şi i-a manipulat pe protestatari, afirmă Vadim Vieru.
„Majoritatea persoanelor care au fost implicate pe 7 aprilie în poziții de conducere, care au gestionat situația, se regăsesc inclusiv acum în poziții de conducere prin diferite ministere şi alte instituții de stat. Pentru ei, probabil, este un subiect nu prea confortabil. Asta îmi explică mie situația asta de pasivitate a autorităților de stat.”
Europa Liberă: În memoria colectivă dosarul „7 aprilie” sau tot ce s-a întâmplat în urmă cu 10 ani astăzi mai există ceva? Oamenii îşi pun întrebări referitor la nişte adevăruri neelucidate?
„Dosarul evident că există în memorie. Oamenii s-au simțit folosiți atunci de toate forțele politice posibile care existau pe arena politică de la noi. De asemenea, noi, Asociația [Promo-LEX], am reprezentat aproximativ 50 de beneficiari, vreo 40 au plecat peste hotarele ţării şi nu au plecat din motive economice, au plecat inclusiv şi în mare parte din cauza că ei doresc să uite trauma prin care au trecut.”
Ar trebui să cerem răspunsuri clare celor care sunt mai aproape de adevăr...
Ceea ce decidenţii politici se fac a uita, oamenii de artă care au publicat cărţi ori au făcut filme sau spectacole despre evenimentele de acum un deceniu insistă că această lecţie trebuie învățată ca să nu se mai repete pe viitor.
Regizoarea de film Leontina Vatamanu, autoarea documentarului „Capcana” despre revolta tinerilor în aprilie 2009, spune că a filmat această producţie cu gândul la victime şi rudele lor, faţă de care societatea în ansamblu este restanţieră.
„Probabil că în această aşteptare a unor răspunsuri am obosit. S-au suprapus alte evenimente la fel de şocante - cum a fost acest miliard pierdut - care, iarăşi, ne-au captat atenţia, iarăşi, ne-au bulversat şi, iarăşi, ne-au lăsat cu gura căscată şi fără răspunsuri.
Regizoarea Leontina Vătămanu
Din când în când vine câte un val şi apoi se aşterne o linişte. Ar trebui, probabil, să fim mai încăpăţânaţi, să cerem răspunsuri mai clare celor care sunt mai aproape de adevăr.”
La 7 aprilie 2009 a fost distrus spiritul protestatar, se arată convins avocatul de la Promo-LEX Vadim Vieru, care tinde să creadă că în timpul apropiat în Republica Moldova nu o să aibă loc manifestații spontane. Pe de altă parte, reluarea anchetei în ce privește Revoluţia română după aproape 30 de ani e încă o dovadă pentru regizoarea Leontina Vatamanu că nu este niciodată târziu să se reia unele dosare de rezonanță şi să fie finalizate, iar adevărul să iasă la suprafață.