În mod ciudat, dar nu neașteptat, Parchetul Militar face un bilanț al noului Dosar al Revoluției redeschis anul trecut, după ce Înalta Curte a constatat că ancheta inițială a fost superficială și fără analizarea tuturor probelor.
Nu sunt deocamdată rezultate definitive în noul dosar, dar procurorii militari s-au gândit să dea câteva amănunte publicului înainte de comemorarea anuală din 21 decembrie, ziua în care Nicolae Ceaușescu a fost nevoit să fugă de mulțimea pe care o convocase pentru a-l susține, în fața clădirii Comitetului Central, azi Piața Revoluției.
Există mai mult decât o nemulțumire generală în România că la 28 de ani de la căderea lui Ceaușescu nu se cunosc încă detaliile crimelor care s-au întâmplat atunci și că puzzle-ul pe care îl tot oferă procurorii militari de ani de zile rămâne mereu incomplet.
În primii ani, când lucrurile erau mai proaspete, procurorii au tras de timp și au ocolit chestiunile importante pentru a-l menaja pe Ion Iliescu, primul președinte post-comunist al României, care a profitat de degringolada din decembrie 1989 pentru a se așeza temeinic la putere.
Procurorul militar Marian Lazăr a anunțat luni la o conferință de presă că în urma administrării probelor se poate spune că în decembrie 1989 nu a existat vid de putere:
„A fost stabilită componența comandamentului politico-militar care a preluat, în foarte scurt timp după fuga președintelui în exercițiu puterea totală în România”.
În acest caz se pune din nou întrebarea dacă nu cumva a fost o lovitură de stat?
Procurorii militari vorbesc din nou despre „diversiunea militară” care a început în 22 decembrie odată cu așa zișii teroriști. „Este cert că diversiunea a existat și a fost cauza principală a numeroase decese, vătămări corporale și distrugeri”, precizează Parchetul General, fără a indica nicio cauză a diversiunilor care au apărut după ce Nicolae Ceaușescu a parasit puterea și a fugit spre Târgoviște.
Singura noutate dezvăluită de procurorii militari face referire la faptul că în 1987, forțele armate ale României au importat două tipuri de imitatoare de foc militare, imitatoare pentru armamentul de infanterie, cu foc la gura țevii, și imitatoare privind desantul de parașutare”.
Nu e clar deocamdată dacă aceste importuri ale Armatei au fost făcute în pregătirea loviturii de stat ce-ar fi urmat să aibă loc sau în alte scopuri și nici nu se știe cine a decis cumpărarea acestor imitatoare.
Procurorii mai precizează însă că probele administrate le-ar fi permis „o bună edificare cu privire la solicitarea de ajutor militar strain (sovietic) și consecințele grave ale unei astfel de solicitări”.
Au mai fost publicate documente din care rezultă că Ion Iliescu ar fi fost în acele zile fierbinți la Ambasada Uniunii Sovietice pentru a cere ajutor, iar replica URSS, păstrată într-un document din arhivele ministerului de Externe din Polonia arată că Moscova s-a oferit să ofere “orice fel de ajutor cu excepția intervenției trupelor.” Procurorii s-au edificat, deci, de ce a cerut Iliescu ajutor de la sovietici, dar țin secret acest lucru.
Rămân multe enigme de rezolvat, inclusiv cine sunt cei care au încercat să-l asasineze în trei rânduri pe Nicolae Ceaușescu înainte ca acesta să fie condamnat la moarte și omorât împreună cu soția sa pe 25 decembrie 1989.
Până la finalizarea dosarului, e posibil ca toți cei care s-au folosit de paravanul revoluționar pentru a pune mâna pe putere să dispară în mod natural, fără să plătească pentru cei peste 1.000 de oameni care au murit și cei peste 3.000 care au fost răniți în decembrie 1989.