Douăzeci de ani de la Revoluția Trandafirilor: rivalii politici din Georgia se aseamănă mai mult decât se deosebesc

În urmă cu 20 de ani, Revoluția Trandafirilor din Georgia a schimbat în mod radical politica, economia și politica externă a țării. Pentru mulți, în Georgia și în străinătate, revoluția și omul pe care aceasta l-a adus la președinție, Mihail Saakașvili, au reprezentat o nouă speranță pentru țara săracă și izolată din Caucazul de Sud.

Dar atunci când va fi marcată aniversarea, pe 23 noiembrie - ziua demisiei președintelui și fostului lider sovietic Eduard Șevarnadze -, mulți din Georgia nu vor sărbători. Mai ales actuala conducere.

„Revoluția Trandafirilor a adus în această țară tortură, corupție, pierderea a 20% din teritoriile noastre”, a declarat săptămâna trecută Irakli Kobakidze, președintele partidului de guvernământ Visul Georgian. „A sărbători cea de-a 20-a aniversare este pur și simplu o rușine”.

Polarizarea politică, o piedică pe calea spre integrarea europeană

Gradul de dușmănie dintre actualul și fostul partid de guvernământ din Georgia este greu de supraestimat. Visul Georgian, care a preluat puterea în 2012 după ce i-a învins pe Saakașvili și Mișcarea Națională Unită (MNU), se definește până acum ca fiind, în primul rând, în opoziție față de fostul regim. Saakașvili, aflat în prezent în închisoare sub diverse acuzații legate de perioada în care a fost la putere, îi numește pe succesorii săi marionete rusești și spune că acuzațiile împotriva sa sunt motivate politic. Polarizarea în politica din Georgia este atât de profundă, încât Uniunea Europeană a evidențiat-o ca fiind una din problemele cheie în procesul de aderare a țării la blocul comunitar.

Totuși, această animozitate acerbă ascunde un fapt, și anume că guvernul Visului Georgian a avansat mult pe drumul deschis de Revoluția Trandafirilor în urmă cu 20 de ani. De la politica externă, rezolvarea conflictelor separatiste și până la economie, guvernul actual pune în aplicare, într-o mare măsură, moștenirea dușmanilor săi detestați.

Divizarea din politica georgiană „nu este o polarizare în termeni clasici, ca în țările occidentale, bazată pe ideologii”, a declarat Korneli Kakacia, șeful Institutului georgian pentru politică din Tbilisi. „În Georgia, ceea ce avem este mai degrabă o polarizare în jurul unor personalități.... Ei nu fac decât să se insulte între ei, să spună cât de rău este adversarul lor, dar niciodată nu vorbesc despre probleme.”

Mai multe lucruri în comun, decât diferențe

Un studiu realizat în 2021 de un grup de politologi pentru Fundația germană Friedrich Ebert a constatat că politicile celor două blocuri politice aflate în conflict - Visul Georgian și MNU-ul lui Saakașvili - au mai multe lucruri în comun decât diferențe, în special în ceea ce privește politica economică.

În timpul guvernării lui Șevarnadze, economia stagna, iar acuzațiile de corupție erau larg răspândite în societate. Suspiciunile de fraudare a voturilor la alegerile parlamentare din noiembrie 2003 i-au determinat pe mii de georgieni să iasă în stradă. Manifestațiile au culminat cu asaltul susținătorilor lui Saakașvili asupra Parlamentului pe 22 noiembrie, ceea ce l-a determinat pe președintele contestat să fugă.

Ales cu o majoritate zdrobitoare în cadrul unor noi alegeri șase săptămâni mai târziu, Saakașvili și guvernul său aveau o viziune ideologică puternică: o politică externă pro-occidentală fermă și o politică economică de piață liberă radicală. Sub conducerea sa, țara a devenit un aliat apropiat al Statelor Unite, iar dușmănia față de Rusia s-a adâncit până în punctul în care cele două țări au purtat un război în 2008 pentru teritoriile separatiste Osetia de Sud și Abhazia. Economia s-a deschis atât de mult încât, în ultimul an de guvernare a lui Saakașvili, clasamentul Băncii Mondiale privind ușurința de a face afaceri a plasat Georgia pe locul nouă în lume.

Dar Saakașvili și MNU au fost eliminați în 2012 de către Visul Georgian, o coaliție eterogenă formată de omul de afaceri miliardar Bidzina Ivanișvili, cu care avea puține lucruri în comun în afara dorinței de a înlătura un regim considerat din ce în ce mai autoritar. Partidul lui Saakașvili a fost acuzat de abuzuri repetate de putere, exemplificate de un scandal de tortură în închisoare care a izbucnit cu puțin timp înainte de alegeri.

Totuși, ceea ce a urmat după Saakașvili nu a însemnat o schimbare drastică sau o nouă direcție politică. „Ivanișvili nu este realmente o persoană politică, el nu are o viziune sau vreo ideologie sau un program”, a declarat Kakacia. „Acest lucru a afectat întregul Vis Georgian, ei au fost mai oportuniști decât MNU, care avea propria viziune politică”.

Visul Georgian și politica sa de conciliere cu Moscova

Odată ajuns la guvernare, Visul Georgian a adus câteva inovații politice. Întâi de toate, noua conducere a avut o abordare mai puțin conflictuală față de Rusia, chiar dacă, în același timp, a continuat să se apropie de Occident. În urma invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina în februarie 2022, Visul Georgian și-a reiterat politica de conciliere cu Moscova. Modul în care Georgia ar trebui să se raporteze la Rusia a devenit subiectul cel mai acut de dispută în politica țării.

În ultima perioadă, Visul Georgian a virat brusc spre un conservatorism social, îmbrățișând retorica „valorilor familiei” și a identităţii, inspirată de exemplul Ungariei lui Viktor Orban. (Deși Saakașvili și guvernul său nu au fost niște liberali declarați, problemele culturale au avut un rol redus în felul în care au guvernat).

Dar pentru mulți georgieni, asemănările dintre cele două regimuri continuă să fie mai mari decât diferențele. Să luăm ca exemplu, pierderea a 20% din teritoriul țării, pe care a menționat-o Kobakidze, președintele Visului Georgian. Este vorba despre războiul din Osetia de Sud din 2008, care a dus la invazia rusă în Georgia și la recunoașterea ulterioară de către Moscova a Osetiei de Sud și a Abhaziei ca republici independente. Ambele găzduiesc acum mii de soldați ruși. Deși teritoriile s-au desprins de Georgia la începutul anilor 1990, cu mult înainte ca Saakașvili să ajungă la putere, războiul din 2008 a cimentat ruptura. Acesta este unul din subiectele de discuție preferate ale Visului Georgian.

Moștenirea lui Saakașvili

În cea mai mare parte, însă, Visul Georgian urmează agenda stabilită de guvernul Saakașvili, susține Paata Zakareșvili, fost ministru de stat pentru reconciliere și egalitate civică în primele zile ale guvernării Visului Georgian și care acum este un critic acerb al ambelor regimuri.

În timp ce guvernul precedent, condus de Șevarnadze, purta un dialog regulat cu reprezentanții guvernelor de facto din Abhazia și Osetia de Sud, Saakașvili a întrerupt aceste discuții. „Nu are rost să discutăm cu abhazii și cu osetinii. Ei nu sunt nimeni. Rusia și Moscova decid totul”, a spus Zakareșvili, parafrazând abordarea guvernului anterior. „Acesta era conceptul [lui Saakașvili]”.

Când Visul Georgian a ajuns la putere, puține lucruri s-au schimbat. „Au urmat aceeași abordare, doar că au modernizat-o”, a declarat Zakareșvili pentru RFE/RL. Guvernul continuă să refuze să vorbească cu entitățile de facto, în cea mai mare parte din inerție și din teama că, dacă ar face altfel, s-ar expune la critici, a spus el.

„Le este teamă să atingă acest subiect. De îndată ce Visul Georgian ar începe să vorbească cu [abhazii și osetinii], naționaliștii ar spune: vedeți, ei pun în aplicare o politică rusească”, a spus Zakareșvili.

În ceea ce privește Abhazia și Osetia de Sud, Visul georgian acceptă premisa că Rusia este singura parte cu care merită să trateze; inovația lor constă în încercarea de a se acomoda și de a liniști Moscova, mai degrabă decât să o confrunte direct, așa cum a făcut conducerea MNU. Dar ambele au același defect fatal, crede Zakareșvili. „Rusia este o problemă. Ea reprezintă 80% din problemă, dar celelalte 20% constituie problema noastră cu abhazii și osetinii. Atâta timp cât nu rezolvăm această problemă, Rusia va profita de ea”, a spus el.

În ciuda obiecțiilor lui Kobakidze față de situația drepturilor omului în perioda guvernării lui Saakașvili, mulți susțin că cele două regimuri urmează traiectorii similare: la început au fost o deschidere și o liberalizare, urmate de o creștere treptată a autoritarismului. „Cu fiecare regim succesiv, am revenit din nou și din nou la un sistem al partidului unic care controlează din ce în ce mai multe instituții”, a declarat președinta Salome Zurabișvili într-un interviu recent. Ea a fost aleasă în funcția în mare parte simbolică în 2018, cu sprijinul formațiunii Visul Georgian, dar de atunci a devenit un critic deschis al partidului de guvernământ. Visul Georgian a încercat recent să o pună sub acuzare pe președintă din cauza călătoriilor pe care aceasta le-a făcut în Uniunea Europeană fără acordul guvernului, însă moțiunea nu a reușit să întrunească suficiente voturi în parlament.

Mica corupție, pe care Saakașvili a eliminat-o într-un mod faimos prin revizuirea completă a sistemului de aplicare a legii, a fost aproape eliminată din Georgia, în timp ce corupția la nivel înalt – printre oameni de afaceri cu legături politice care beneficiază de un tratament preferențial - rămâne prezentă.

Dar în sfera economică există o continuitate foarte pronunțată între cele două partide care s-au aflat la putere. Schimbările economice radicale pe care le-a produs Revoluția Trandafirilor - o aderență puternică la piața liberă și reducerea reglementărilor statului - nu au făcut decât să se aprofundeze.

Revoluția trandafirilor și statul laissez-faire

În timpul mandatului lui Saakașvili, autoritățile din Georgia au acordat o mare prioritate investițiilor străine, considerând că acestea reprezintă soluția pentru atragerea capitalului de care țara are nevoie ca să se dezvolte. Prin urmare, au redus și au simplificat taxele și au eliminat reglementările. Pentru a-i atrage pe investitorii străini, au promovat faptul că țara nu are un salariu minim. „Crearea unui stat laissez-faire după Revoluția Trandafirilor a devenit un discurs central al procesului de consolidare a națiunii”, a scris economistul politic Ia Eradze.

Această strategie a atras investitori și a stimulat creșterea PIB-ului, dar beneficiile nu au ajuns la georgienii obișnuiți, a spus Eradze. Iar când Visul Georgian a venit la putere și a început să publice strategii de dezvoltare economică, a criticat inițial abordarea guvernului anterior. „Și m-am gândit: Bine, pare destul de promițător, să vedem ce se întâmplă”, a declarat Eradze pentru RFE/RL. „Însă apoi nu a urmat nicio schimbare substanțială”.

Spre sfârșitul epocii Saakașvili, guvernul a adoptat Legea privind libertatea economică, care a consacrat principiile de austeritate în Constituție. Legea a făcut imposibilă creșterea semnificativă a impozitelor fără un referendum, de exemplu. Legea, promitea Saakașvili când a prezentat-o, reprezenta „ambiția de a transforma Georgia într-un adevărat port-drapel al ideologiei economice liberale mondiale”.

Criticii spun că legea împiedică guvernul să gestioneze economia și, în 2017, a existat o tentativă de revocare a acesteia. Dar, în cele din urmă, guvernul a lăsat-o în vigoare încă 12 ani. „Suntem încă dependenți de agenda pe care a stabilit-o Saakașvili”, a declarat Beka Natsvlișvili, lector de economie politică și fost membru al Parlamentului într-o facțiune social-democrată a Visului Georgian. (Natsvlilvili a făcut presiuni pentru revocarea Legii privind libertatea economică și s-a despărțit de partid în 2019 din cauza politicilor sale economice). „Nimeni [în actualul guvern] nu vorbește despre politica economică, deoarece există o înțelepciune convențională că piața ar reglementa totul”, a declarat el pentru RFE/RL.

În unele privințe, Visul Georgian a mers chiar mai departe decât predecesorii săi. În acest an, guvernul a lansat un nou sistem de pensii în cadrul căruia cetățenii trebuie să aleagă ei înșiși cum să își investească economiile. „În cazul pensiilor, chiar au aprofundat neoliberalismul”, a spus Natsvlișvili.

Georgia continuă să urce în clasamentul Ease of Doing Business

În 2020, ultimul an în care Banca Mondială a realizat clasamentul Ease of Doing Business, Georgia a continuat să urce, ajungând pe locul șapte în lume. Pentru un partid în mare parte neinteresat de problemele economice, a rămâne devotat pieței libere înseamnă a urma calea minimei rezistențe, a spus Eradze.

„Acest tip de viziune asupra dezvoltării, conform căreia statul trebuie doar să creeze condiții favorabile pentru ca [investițiile străine directe] să vină și apoi totul se va întâmpla de la sine - este un mod simplist de a gândi dezvoltarea”, a spus ea. „De asemenea, poate aduce venituri rapide. Deci, ai acest tip de rezultat imediat și apoi, ca prim-ministru, poți să te duci la televizor și să spui populației: „Uite, economia noastră a crescut” - și cui îi pasă cum.”

O politică economică mai pragmatică, în schimb, necesită multă muncă. Eradze a declarat că un guvern mai activ ar trebui să elaboreze o politică pentru fiecare sector în parte, să-și coordoneze acțiunile cu banca centrală și să implementeze reformele corespunzătoare în domeniul educației. „Și toate acestea trebuie să meargă mână în mână și s-ar putea să vedeți rezultatele după 10 ani. Așadar, am sentimentul că nimeni nu vrea să depună atât de mult efort în acest sens”, a spus ea.

Eradze a menționat că sondajele de opinie arată în mod constant că principalele preocupări ale georgienilor sunt cele economice. Un nou sondaj de opinie, publicat la mijlocul lunii noiembrie de către Institutul Republican Internațional, a pus următoarea întrebare: „Care este cea mai importantă problemă cu care se confruntă țara noastră în prezent?”. Primele patru răspunsuri - reprezentând 67% din total - au fost toate de natură economică.

„Și apoi, dacă vă uitați la politica noastră și la formațiunile politice, nici partidul de guvernământ, nici opoziția nu aduc cu adevărat în discuție acest subiect”, a spus ea. „Este un decalaj foarte, foarte mare. Deci, nu știu cât timp mai poate continua așa”.

(Articolul a fost tradus de Radu Benea)