Gheorghe Cojocaru: „Despre Revoluția de catifea de la Praga de acum jumătate de secol locuitorii din fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească luau cunoștință, bineînțeles, din presa sovietică, dar și ascultând vocile de radio ilegale în spațiul mediatic al URSS sau din presa română care putea fi subscrisă în stânga Prutului. În arhivele de la Chișinău se păstrează mai multe scrisori ale fostului prim-secretar Ivan Bodiul către conducerea de partid de la Moscova, în care acesta, deranjat de interesul față de mass-media română, cerea fonduri în scopul editării unor ziare locale pentru a reduce interesul public față de presa din România socialistă.
Gheorghe Cojocaru
Este curios cum, în zilele intervenției militare sovietice în Cehoslovacia, în RSSM continuau să sosească ziarele românești, în care conducerea sovietică era aspru criticată pentru invazia într-o țară frățească socialistă.”
Europa Liberă: Și cum s-ar explica această lipsă de vigilență a autorităților moldovene de atunci?
Gheorghe Cojocaru: „Mai curând prin faptul că, deși responsabilii cu cenzura de la Chișinău nu puteau să nu fie la curent cu conținutul acid al presei de la București, pentru a sechestra lotul de ziare subversive trebuia să vină comanda de sus, de la Comitetul central al partidului sau pe linia Ministerului Telecomunicațiilor pansovietic. În vâltoarea evenimentelor legate de intervenția militară și de punere la punct a ordinii în Cehoslovacia, metropola nu avea timp și pentru cititorii ziarelor române din RSS Moldovenească. Astfel, presa română, în care conducerea sovietică era supusă unei critici dure, a continuat să fie livrată cititorilor din diverse localități basarabene încă vreo trei săptămâni după intervenția armatei, fiind pe fondul relatărilor tendențioase ale presei sovietice o sursă alternativă veridică de informare.”
Your browser doesn’t support HTML5
Punct de vedere săptămânal în dialog despre invazia sovietică a Cehoslovaciei în 1968
Europa Liberă: Până la urmă, greu de crezut că organele abilitate să nu se fi sesizat pe marginea acestui caz?
Gheorghe Cojocaru: „Bineînțeles, dar s-a ajuns până acolo încât și unii responsabili cu informarea politică a oamenilor își culegeau informațiile din aceeași presă românească antisovietică, ceea ce inevitabil a ajuns în atenția Biroului Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei, dar între timp au fost luate măsurile necesare pentru stoparea afluxului de ziare subversive și, ceea ce este relevant, se înregistra și o scădere a valului de critică în adresa conducerii Uniunii Sovietice, ca o dovadă a unor pași ai conducerii de la București de a atenua încordarea în relațiile cu marele vecin din Răsărit. Drept reacție, la mijlocul lunii septembrie 1968, cenzura sovietică suspendă interdicțiile provizorii asupra punerii în vânzare liberă și accesului la ziarele și revistele române în sălile speciale de citire ale bibliotecilor.”
În contextul crizei cehoslovace, conducerea de partid de la Chișinău urmărea obiective ambițioase – să intensifice controlul ideologic asupra opiniei publice locale...
Europa Liberă: Și dacă Revoluția de catifea a pus capăt în mod pașnic dictaturii comuniste din Cehoslovacia, să vă întreb: ce concluzii au tras din toate acestea autoritățile de la Chișinău?
Gheorghe Cojocaru: „În contextul crizei cehoslovace, conducerea de partid de la Chișinău urmărea obiective ambițioase – să intensifice controlul ideologic asupra opiniei publice locale prin prelucrarea propagandistică a populației și să exercite o influență politică sporită prin rețeaua de radioteleviziune și presa scrisă asupra românilor din dreapta Prutului. Războiul propagandistic sovieto-român, cu mașina propagandistică de la Chișinău ca vârf de lance, lua noi turații.”