Igor Boţan: „Au pierdut cetățenii de pe ambele maluri ale Nistrului. Au avut de câștigat afaceriștii” (FOTO/ VIDEO)

Despre geneza conflictului transnistrean, de vorbă cu analistul Igor Boţan, director executiv al Asociaţiei pentru Democraţie Participativă (ADEPT).

Igor Boţan, despre conflictul de la Nistru

Europa Liberă: În ziua de 2 martie e firesc să vă întreb: ce a fost în 1992?

Igor Boţan

Igor Boțan: „În 1992 am avut un război care actualmente este numit „războiul pentru independența Republicii Moldova”.

Europa Liberă: Între cine și cine?

Igor Boțan: „Am avut confruntare între forțele de ordine ale Republicii Moldova și forțele separatiste, care au fost susținute de către acei care credeau că poate fi revitalizat imperiul sovietic.”

Europa Liberă: Adică, Aleksandr Lebed?

Igor Boțan: „Nu doar Aleksandr Lebed. Noi, după puciul din 19 august 1991, am avut foarte multe lucruri interesante. Au fost date publicității documente care arată că pentru faptul că Republica Moldova a îndrăznit să-și declare suveranitatea la 23 iunie 1990, să adopte Legea privind limbile vorbite în Republica Moldova, apropo, după calapod european și pentru faptul că Republica Moldova a reușit alături de alte republici ex-sovietice să devină subiect al dreptului internațional după faimosul turneu al secretarului de stat al Statelor Unite James Baker, Republica Moldova, la sfârșitul lunii ianuarie, alături de alte republici sovietice, a devenit parte a CSCE (Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa), iar la 9 martie 1992 Republica Moldova a devenit subiect al dreptului internațional recunoscut de către Organizația Națiunilor Unite.”

Oameni și tranșee

Europa Liberă: Și în ziua în care se arbora drapelul Republicii Moldova, în Transnistria s-a declanșat un război.

Igor Boțan: „Au fost atacate posturile de poliție care își exercitau atribuțiile și au fost atacate prin surprindere de către forțele de mercenari care au venit în Transnistria. După aceea s-a început ceea ce înțelegem noi astăzi și interpretăm ca războiul de independență al Republicii Moldova. Și acest lucru este adevărat, anume așa, din punctul meu de vedere, trebuie interpretat, fiindcă era exact în perioada când se pregătea referendumul unional privind păstrarea Uniunii Sovietice ca federație a unor republici suverane.”

Europa Liberă: În acest război cine a câștigat? Republica transnistreană, iată, s-a fortificat, are armată, constituție, administrație, are relații „diplomatice” cu Federația Rusă.

Igor Boțan: „Noi înțelegem toate dedesubturile problemei care a apărut încă în 1990, chipurile, ca răspuns la adoptarea Legii privind limbile vorbite pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. La 2 septembrie a fost proclamată independența Transnistriei în cadrul Uniunii Sovietice, adică în afara Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești și ne amintim care au fost argumentele atunci, că acea lege, chipurile, ar discrimina populația care nu cunoaște limba moldovenească, limba română și, iată, acesta a fost punctul de pornire.

O problemă absolut inventată, pentru că, așa cum spuneam, această lege care a fost adoptată de Sovietul Suprem atunci practic calchiată, copiată de pe prevederile constituționale ale Irlandei și care spunea lucruri foarte clare, că limba oficială este limba moldovenească cu grafie latină, toți funcționarii publici trebuie să cunoască atât limba moldovenească, cât și limba rusă. Adică era o lege foarte liberală și care lăsa încă spațiu de 4 și chiar 6 ani de zile pentru cei care nu cunosc limba oficială să o însușească.”

Europa Liberă: Dar mult înainte, Tiraspolul pe când delegația deputaților din Transnistria încă mai participa la ședințele de la parlamentul din Chișinău, unde era Sovietul Suprem, Tiraspolul revendica autonomie economică și se zice că, dacă le-ar fi fost acceptată cererea inițială, nu s-ar fi ajuns la un război civil.

Igor Boțan: „Eu nu cred în asta. Este un pretext frumos, la fel cum cei de la Tiraspol au interpretat Declarația de Independență a Republicii Moldova. Chipurile, în Declarația noastră de Independență există temei pentru a recunoaște Transnistria entitate separată de Republica Moldova. Deci, lucruri care post-factum sunt cumva trase de urechi pentru a justifica separatismul transnistrean.”

Europa Liberă: Și atunci, cine a câștigat războiul?

Igor Boțan: „Eu nu cred că avem câștigători. Avem două părți, pe care trebuie să recunoaștem că le avem – Republica Moldova și Transnistria –, care ambele au avut de pierdut. Transnistria din cea mai industrializată regiune a Republicii Moldova a devenit o regiune în care domină sărăcie, din care oamenii pleacă. Republicii Moldova de asemenea...”

Protestul veteranilor de la Nistru la guvern

Europa Liberă: Dar sunt și oameni bogați.

Igor Boțan: „Sunt oameni foarte bogați în Transnistria.”

Europa Liberă: Proprietarul „Sheriff” nu dă senzația că ar fi sărac.

Igor Boțan: „Nu, pentru că el este unul din pilonii pe care se ține această structură.”

Europa Liberă: Și primul președinte, Igor Smirnov, a plecat nu cel mai sărac de la post.

Igor Boțan: „Și dl Șevciuk, dar și în Republica Moldova am avut oligarhi care cooperau foarte fructuos cu cei din Transnistria. Am avut date statistice care arătau că la sfârșitul anilor ’90 – începutul anilor 2000, Transnistria importa de 10 ori mai mulți carburanți decât avea nevoie, de câteva zeci de ori mai multă carne și pește decât avea nevoie, spirt din Franța pentru producerea coniacurilor ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Sau Uzina metalurgică de la Râbnița. Strigătoare la cer această situație – tot metalul colectat pe teritoriul Republicii Moldova, partea controlată de autoritățile de la Chișinău, se duce la Uzina metalurgică de la Râbnița, care este contribuabilul principal la bugetul republicii secesioniste transnistrene.

Igor Boțan: „Așa este. Și aici e momentul potrivit să revin la întrebarea Dvs.: cine a câștigat și cine a pierdut? Au pierdut cetățenii de pe ambele maluri ale Nistrului. Au avut de câștigat afaceriștii, care au devenit oligarhi atât pe malul stâng, cât și pe malul drept al Nistrului. Și avem o situație pe care o înțelege toată lumea și acest lucru este confirmat de hotărârile CEDO că, de fapt, regiunea transnistreană este totalmente controlată de către Federația Rusă, este ajutată economic, financiar, politic, diplomatic și iată avem această situație de conflict înghețat.”

Europa Liberă: Rusia, formal, zice că nu controlează acest teritoriu. Pe de altă parte, în surdină îi convine această apartenență. Dacă i se atribuie controlul, înseamnă că, într-un târziu, îi va aparține de facto acest teritoriu sau nu?

Igor Boțan: „Nu știm dacă îi va aparține, dar vedem care este strategia Rusiei. Ea nu poate fi ascunsă, pentru că ceea ce avem în Transnistria am avut în Osetia, am avut în Abhazia, am avut în Crimeea la început...”

Europa Liberă: Se profilează în Donbas...

Igor Boțan: „Se profilează în Donbas. Este un fel de strategie a Federației Ruse de a menține ceea ce Federația Rusă numește „Russki mir” prin metode nu tocmai ortodoxe. Este adevărat că Federația Rusă are și instrumentariu pentru a proceda așa cum îi convine, dar marea problemă este în noi, ce facem noi, cum încercăm noi să depășim această situație. Și am avut o ocazie extraordinară la începutul anului 2010, atunci când Uniunea Europeană a dorit să ne ajute în sensul că malul drept al Nistrului să devină atractiv din punct de vedere economic, din punctul de vedere al dezvoltării democrației, să devină pur și simplu atractiv pentru cetățenii din stânga Nistrului.

Știm că și acest lucru pe care Uniunea Europeană a dorit să ni-l ofere, ne-a oferit două miliarde de euro – un miliard sub formă de granturi, alt miliard - credite la cote foarte joase, noi trebuia pur și simplu de o manieră diligentă să implementăm reformele, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Am aflat despre furtul miliardului, am aflat despre capturarea instituțiilor statului și istoria noastră de succes, care trebuia să fie un fel de vitrină pentru transnistreni, ca ei să înțeleagă că drumul cel drept este alături de Republica Moldova, în cadrul Republicii Moldova și integrarea europeană cu relații foarte bune cu Federația Rusă. De ce nu?”

Europa Liberă: Deci, dacă ar fi să sintetizez mesajul Dvs., nu confruntarea cu Rusia, mai ales militară, care-i sinucigașă, ci europenizarea?

Igor Boțan: „Sigur că da, pentru că noi în 1992 am avut această confruntare. Federația Rusă la început a adoptat un șir de documente, după care în aprilie, dacă ne amintim, Armata a 14-a iarăși a fost luată și a intrat în jurisdicția Federației Ruse și a participat la activ la evenimentele de tristă faimă. Plus, noi cunoaștem și ceea ce s-a întâmplat la Bender, tragedia de la Bender. Știm din memoriile celor care au participat. Este vorba despre așa-zișii voluntari-mercenari, care scriu actualmente și-și publică memoriile în care spun că tragedia de la Bender a fost bine pregătită, că snaiperii (trăgători de elită) separatiști cu o săptămână înainte ocupaseră clădirile înalte ale Benderului...”

Europa Liberă: Iar căzăcimea a primit liber ca la niște jocuri pe computer...

Igor Boțan: „Da, dar ne amintim foarte bine că Armata a 14-a l-a arestat pe faimosul Kostenko, care, chipurile, reprezenta forța a treia și care, chipurile, a fost confiscat de separatiști dintr-o blindată a Armatei a 14-a, care tocmai îl ducea la judecătorie ca să de mărturii. Deci, sunt lucruri care, evident, au fost aranjate astfel încât nouă ni s-a pregătit capcana în care încă mai suntem și actualmente.”