Mihai Dârul: „Cetățenii din stânga Nistrului - ca și cum nici nu am fi ai Moldovei”

Cum este viața în stânga Nistrului și cum vede un locuitor de acolo soluționarea conflictului transnistrean.

Un interviu cu Mihai Dârul

Mihai Dârul: „Sunt Mihai Dârul din satul Lunga, raionul Dubăsari, Republica Moldova, partea stângă a Nistrului. Și satul Lunga, și raionul, orașul, este ocupat din 1992 de regimul separatist. Satul nostru, îndeobște partea stângă a Nistrului, au fost oameni foarte curajoși, foarte activi. Cu părere de rău, puterea nu a fost de partea noastră. Dreptatea era a noastră, dar puterea fizică nu era a noastră.

Partea stângă a Nistrului, a Republicii Moldova, tot timpul a tras la Chișinău, la dreptate, a susținut toate legile primite de primul Parlament al Republicii Moldova, mai ales legile cu tricolorul, cu grafia latină.

La 1 decembrie 1991, când separatistul numărul unu și banditul, tâlharul ăsta de Smirnov și-a făcut alegeri ca el să se numească președinte în stânga Nistrului, pentru el nu au votat nici 10% din populație. Dar la 8 decembrie 1991, din 3860 de alegători din satul meu natal, 3600 și mai mult și-au dat votul pentru Mircea Snegur, pentru primul președinte al Republicii Moldova. Dar, cu părere de rău, Smirnov și toate benzile cu care era înconjurat, aduse din Rusia, a blocat tot și când a văzut că oamenii nu vor să-l voteze, că nu are susținere, el a pornit un război.

În 1941-1944, la noi în sat au fost împușcați doi oameni de nemți. În satul Lunga, în anul 1992 a fost o tragedie nemaivăzut de grea și de urâtă: au fost împușcați timp de trei-patru luni 20 de oameni civili. Oameni civili care nu au avut nici măcar o piatră în mână, să nu mai vorbim de armament. Veneau așa-numiții cazaci, veneau ofițeri din armata 14 și îi băgau în bordei, în beci și aruncau o grenadă ori îi împușcau acolo de vii. Le luau averea și se duceau. Iată prin ce metodă a fost ocupată partea stângă a Nistrului.”

Europa Liberă: Care e viața din stânga Nistrului acum? Cum o duceți acolo?

Mihai Dârul: „Smirnov a închis școala în satul meu natal, a închis prima grădiniță cu grai moldovenesc. Școala cu grai moldovenesc din satul meu natal, din satul Lunga, a prefăcut-o în școală rusească. Ei peste tot presează moldoveanul, vorba moldovenească – în oficii, în clădiri din astea din care sunt conduse orașele, satele nu se vorbește limba noastră de stat, limba noastră moldovenească. Tot se face numai în rusă.

De pildă, în ultimul timp, se face așa o agitație, o agitație puternică, în folosul Rusiei. Pun oamenii cu de-a sila să primești pensia Rusiei, înțelegeți? Te duci să primești pensie și ție îți spun: „Scrie cerere ca să primești pensie rusească”. Eu le-am spus că nu, și mulți oameni au fost ca mine. Noi avem buletin moldovenesc, pașaport moldovenesc, iar ei se uită rău.

Cu părere de rău, azi suntem uitați și de conducerea Republicii Moldova din Chișinău. Nu ne atrag atenție, cu ce întrebări nu adresăm, ce întrebăm nu punem, ce nu vrem să criticăm – ei nu ne cheamă, nu ne dau voie să vorbim la televizor.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră simțiți grija autorităților din Republica Moldova? Dumneavoastră spuneți că aveți buletin moldovenesc. Face ceva Chișinăul pentru oamenii din stânga Nistrului?

Mihai Dârul: „Nu, absolut nimic. Iată, Republica Moldova, pentru cetățenii din stânga Nistrului, ca și cum nici nu am fi ai Moldovei. Cu ce întrebări nu te adresezi, ce propuneri nu dai, nu te iau în seamă, nu te primește. Nu am auzit nicio țară benevol să dea o bucățică de pământ, dar ai noștri ca și cum ne împing, ne alungă. Cam așa ceva.”

Europa Liberă: Dar de ce spuneți asta? Pentru că, oficial, Guvernul de la Chișinău spune că teritoriul din stânga Nistrului este teritoriul Moldovei, că cetățenii de acolo primesc pensie, că au tot felul de facilități medicale etc.

Mihai Dârul: „Nu e deloc adevărat. Eu am mult de 51 de ani stagiu de muncă. Eu azi nu primesc pensie. Am scris cerere, i-am dat Ministerului acesta care e cu pensiile, ei mie îmi spun: „Du-te și primește pensie acolo unde trăiești”.”

Europa Liberă: Deci, de la regimul separatist transnistrean trebuie să primiți pensie?

Mihai Dârul: „Da, ei mă alungă acolo. Dar regimul separatist îmi dă cea mai mică pensie, pentru că ei îmi spun că eu sunt vrăjmașul lor, că am apărat Moldova, „Du-te la dânșii și primește!”. Eu am nimerit acum într-un așa caz foarte greu.”

Europa Liberă: Ce părere aveți despre ideea asta de federalizare despre care vorbește Igor Dodon și președinția acum?

Mihai Dârul: „Imediat ce vom federaliza țara, va fi banditismul acesta care azi e în partea stângă a Nistrului – așa o să fie în Găgăuzia, așa o să fie și în alt colț al Republicii Moldova.

Domnule Dodon, dacă ești președintele țării, eu nu am votat pentru mata, dar trebuie să-ți spun iată ce: dacă dumneavoastră vrei să federalizezi țara, înseamnă că mata ții cu teroriștii, cu tâlharii și cu oamenii ăștia care nu stimează Republica Moldova, nu stimează poporul Moldovei.

La noi, în multe întrebări conducerea țării nu are activitate, nu are hâtrie și nu are o politică aspră. Oamenii vin tot timpul la alegeri, ne ducem în două sate: în satul Usitia, raionul Dubăsari, și în satul Cocieri, tot în raionul Dubăsari. Ne ducem și votăm, alegem conducerea Republicii Moldova. Ei uită de asta.”

Europa Liberă: Adică simțiți că sunteți lăsați, așa, în voia sorții cumva? Fiecare se descurcă cum poate?

Mihai Dârul: „Da, suntem, din partea Moldovei uitați, lepădați și se prefac că nu suntem. Ei activează, ăștia din Tiraspol, separatiștii, ei activează, și încă foarte tare.”

Europa Liberă: Adică ei au o altă politică?

Mihai Dârul: „Ei au o cu totul altă politică. Ei conduc, ei spun că „noi suntem țara”, adică Transnistria asta a lor, și trag pe toată lumea la Moscova, agitația merge în direcția Moscovei, în direcția Rusiei, ei spun: „Nouă nu ne trebuie Moldova, pentru că Moldova e naționalistă, Moldova e rea”.

O activitate foarte și foarte puternică merge împotriva Republicii Moldova, împotriva limbii de stat a Republicii Moldova, dar de grafia latină nici nu se vorbește acolo, nici nu vor să audă. Dar oamenii care vor, avem undeva la 6000 de studenți din stânga Nistrului care învață în Chișinău, în Orhei, în alte orășele, avem studenți care învață în România. Oamenii trag la neamul nostru.

Oamenii aceia care nu înțeleg viața din stânga Nistrului, la aceea le pare că în partea stângă a Nistrului e cu mult mai ușor. Nu-i drept, oameni buni. Ascultați-mă pe mine! Un spital bun, bine-organizat noi nu avem în stânga Nistrului. Când omul trebuie să se ducă la o operație serioasă, toți vin la Chișinău. Le dă Moldova – din partea asta avem stimă – ne dă poliță medicală și ne ducem și facem lucrurile astea care ne trebuie pe medicină, le facem mai ușor.”

Europa Liberă: Vedeți vreun conflict între cele două maluri ale Nistrului? În afară de faptul că a fost conflictul în 92 și acum există confruntarea asta la nivel politic, există regimul separatist, există Chișinăul, care nu este foarte eficient în politicile lui în Transnistria. Dar, la nivelul oamenilor de rând, există conflict sau e mai mult, totuși, înțelegere și conflictul rămâne în zona politică, cumva?

Mihai Dârul: „Între oameni egali, oameni de rând din sate, din orășele, sunt așa momente că uneori ne certăm: că unul ține cu așa-numita republică separatistă, dar altul, ca mine și încă sunt mulți alții, țin la Moldova unică. Dar dacă să egalăm, atunci oamenii vor să existe o Moldovă unică. Ei înțeleg bine că, ce fel de republică e asta? E făcută nelegitim și e vremelnică, numai că rușii o ajută cu armament, Rusia o ajută cu finanțe și Rusia o ajută politic.”

Europa Liberă: Un cetățean simplu, din stânga Nistrului, ce solicitări, ce cerințe are pentru Guvernul de la Chișinău?

Mihai Dârul: „Să fim o Moldovă unică, să fie luate așa-numitele vame de pe malul stâng al Nistrului. Doamne ferește ce se face acolo! Omul nu are voie, n-are dreptul să-și cumpere de la Chișinău ceea ce dorește - o măsuță bună, niște scaune. La gospodărie ne trebuie uneori carne, la Chișinău e mai ieftină, venim și ne cumpărăm carne de la Chișinău, iar când se trece așa-numita vamă, toți ticăloșii ăștia, toți tâlharii ăștia fac râs de lume. Și nu, nu ai la cine te adresa cu plângere. Iată, și eu nu știu la cine să mă adresez, pentru că de mine își bat joc ticăloșii ăștia.

Eu rog Guvernul, Parlamentul să facem o întâlnire cu ambasadorii din toate țările care se găsesc în Chișinău și, cu acei ambasadori cu reședința la București și cu reședința la Kiev. Și să vorbim noi, să spunem ce ne doare, să spunem noi, țărani, lumea muncitoare, pensionarii din stânga Nistrului, să spunem ce vrem mai departe.

Separatiștii se laudă că Moldova a zis că o să recunoască diplomele lor. Mă adresez conducerii Republicii Moldova – voi nu aveți obraz, voi nu aveți creier. Mie mi s-a rupt propriul pașaport, separatiștii mi l-au rupt, că ei nu-l recunosc, permisul de conducere al automobilului mi l-au rupt, că ei nu-l recunosc, mi-au rupt legitimația că am fost deputat în Sovietul raional Dubăsari. Ei tot rup, ei nu recunosc nici un act moldovenesc. Dar voi vreți să recunoașteți diplome și alte acte ale lor. Asta e o trădare de țară, o trădare de popor.”

Europa Liberă: Dar unde credeți că este cheia soluționării conflictului transnistrean? Că tot se discută despre cheia aceasta. Există ea undeva?

Mihai Dârul: „Este cheia. Cea mai principală cheie în privința fizică de banditism e în Rusia, dar cheia cea mai principală morală și de activitate e la Chișinău. Cu părere de rău, Chișinăul nostru doarme.”