INTERVIU | Expertă Promo-LEX, despre copii pregătiți de război și 6 dolari pe an pentru medicamente per deținut, în Transnistria

Expertă a Asociației Promo-LEX – o organizație neguvernamentală de la Chișinău care apără și promovează drepturile omului în regiunea transnistreană, Mihaela Șerpi este autoarea raportului de monitorizare pentru primele trei luni ale anului 2026.

În interviul oferit Europei Libere, ea spune că situația drepturilor omului în stânga Nistrului a degradat în ultimii ani: îndoctrinarea populației, cenzura și represiunile politice s-au intensificat, iar condițiile din închisori s-au agravat, din cauza crizei energetice și economice prin care trece regiunea.

Nu vrei să asculți/citești întregul interviu? Mergi direct la tema care te interesează:
◉ Instrumente de control al populației ◉  Fortificarea „identității transnistrene” ◉ De ce copiii se joacă de-a războiul ◉ Sistemul penitenciar, subfinanțat drastic ◉ „Minunile” din închisorile transnistrene ◉ Chișinăul cere, Tiraspolul decide ◉ Gol de responsabilitate la Chișinău

Interviu cu Mihaela Șerpi, expertă în problematica transnistreană, Asociația Promo-LEX

Europa Liberă: În procesul documentării raportului, ce v-a impresionat sau v-a atras atenția cu deosebire?

Mihaela Șerpi: Sunt două aspecte care, de obicei, rămân cu mine în urma monitorizării situației drepturilor omului din regiunea transnistreană.

În primul rând, este militarizarea și îndoctrinarea copiilor de la cele mai fragede vârste. Nu este un fenomen nou, pentru că regimul de la Tiraspol a înțeles încă de la începutul anilor ’90 că sistemul educațional poate fi folosit ca instrument de control politic și ideologic asupra populației. Dar observăm în ultimii ani, în special în contextul multiplelor crize care afectează regiunea, că îndoctrinarea copiilor este intensificată și sunt folosite mai multe practici, unele dintre care sunt atestate astăzi și în teritoriile temporar ocupate din Ucraina.

Un alt aspect ține de condițiile inumane și degradante din închisorile ilegale din regiune. Datele, inclusiv ale structurilor ilegale de la Tiraspol, arată că situația este extrem de gravă. Există mărturii ale deținuților, inclusiv ale celor care au fost eliberați în 2025, ca parte a condiționalităților impuse pentru tranzitul gazelor, care confirmă că aflarea în acele închisori echivalează cu supunerea la tratamente inumane și degradante.

Instrumente de control al populației

Europa Liberă: Care sunt principalele instrumente sau metode pe care le aplică administrația separatistă de la Tiraspol pentru a-și menține controlul asupra populației?

Mihaela Șerpi: Este, pe de o parte, controlul asupra spațiului digital. Sunt blocate acele platforme web care promovează tematici incompatibile cu agenda politică de la Tiraspol.

Se folosește o așa-numită legislație represivă. De exemplu, este interzisă criticarea sau nerecunoașterea publică a rolului pozitiv al forțelor ruse de menținere a păcii. Pentru aceasta, este prevăzută pedeapsa cu închisoarea. Este interzisă defăimarea așa-numitor lideri ai regimului de ocupație de la Tiraspol. De pildă, Mihail Ermurache, un pensionar de la Tiraspol, a fost plasat ilegal în detenție pentru o perioadă de 3 ani, pentru că l-a numit „marionetă”, într-o conversație privată, pe liderul actual al regimului de ocupație, Vadim Krasnoselski.

Europa Liberă: Și recent, Ermurache a fost eliberat.

Mihaela Șerpi: A fost eliberat într-un context favorabil negocierilor dintre Chișinău și Tiraspol, când regiunea s-a pomenit într-o situație energetică extrem de complicată. Regimul de ocupație a acceptat eliberarea acestuia doar pentru că a obținut ceva în schimb și anume, tranzitul gazelor pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale.

Europa Liberă: Să înțelegem că cetățenii din stânga Nistrului nu au în totalitate libertatea de a vorbi despre problemele social-economice și cele politice din regiune?

Mihaela Șerpi: Nu există niciun spațiu de liberă exprimare în regiunea transnistreană, nu pot fi organizate proteste, deci, acțiuni care sunt absolut normale aici pe malul drept al Nistrului care fac parte din viața noastră de zi cu zi. Oamenii de acolo își exprimă anumite îngrijorării, nemulțumiri legate de situația extrem de complicată doar pe conturi de Telegram, unde își publică anonim mesajele.

Mihaela Șerpi, expertă a Asociației Promo-LEX, autoarea raportului

Fortificarea „identității transnistrene”

Europa Liberă: Am observat că, în ultima vreme, Tiraspolul pune accentul pe fortificarea pretinsei identități transnistrene și îmi amintesc de inițiativa liderului de facto de la Tiraspol, Krasnoselski, despre interzicerea toponimului „Transnistria”, difuzarea mai multor filme despre „identitatea transnistreană”... De ce anume acum este mai mult vizibil acest fenomen?

Mihaela Șerpi: În general, mitul „identității transnistrene” a început să fie promovat intens odată ce Vadim Krasnoselski a devenit liderul regimului de ocupație de la Tiraspol. Acesta este un instrument prin care regimul încearcă să-și asigure legitimitatea internă și să justifice ocupația rusă continuă. Practic, copiilor de la vârste fragede și apoi tuturor locuitorilor li se inoculează ideea că populația din regiune este fundamental diferită de cea de pe malul drept al Nistrului.

Europa Liberă: Și malul drept este creionat ca fiind un...

Mihaela Șerpi: Un inamic. Noi am documentat ce se întâmplă în sistemul educațional din regiune. Republica Moldova este prezentată copiilor ca „un stat străin”. Ei învață despre Republica Moldova doar din perspectiva războiului moldo-rus din 1992, iar în manualele de istorie, Moldova este prezentată drept „un stat agresor”. Școlile cu predare în limba română sunt tot mai des etichetate drept „instrumente de reabilitare a nazismului și a fascismului”, cu scopul de a descuraja populația locală să-și înscrie copii în aceste instituții de învățământ, subordonate Chișinăului. În pofida acestei propagande, observăm că interesul pentru studiile în aceste instituții de învățământ crește.

Vezi și un reportaj video despre numărul-record de elevi din cele opt școli cu predare în limba română din stânga Nistrului:

Școlile românești din stânga Nistrului: număr-record de elevi și multe probleme

De ce copiii din Transnistria se joacă de-a războiul

Europa Liberă: În studiul semnat de dvs. se menționează despre militarizarea educației și implicarea minorilor în activități paramilitare. Cum se manifestă respectivul fenomen în stânga Nistrului?

Mihaela Șerpi: Totul începe din grădinițe, unde copiii sunt implicați în jocuri care sunt denumite „Câmp minat”, „Transportă muniția” ș.a.m.d., cu scopul de a estompa această linie între joacă și război. Practic, războiul este normalizat de la vârsta de 3 ani. Și aceste activități nu sunt organizate doar în grădinițele generale, ci și în școlile-internat, acolo unde copiii nu au acces la alte informații.

Apoi, această militarizare și îndoctrinare continuă în sistemul de învățământ general. Sunt discipline care au scopul de a-i pregăti pentru război. Și trebuie să înțelegem că această pregătire militară este desfășurată în paralel cu îndoctrinarea copiilor în ceea ce privește Republica Moldova. Ucraina, la fel, este prezentată drept o „amenințare externă” pentru regiunea transnistreană.

• Citește și: Manuale propagandistice, rămase în trecut: Ce învață elevii din regiunea transnistreană la istorie, geografie și limba „moldovenească”

Europa Liberă: Și, probabil, ar trebui să adăugăm că și sistemul educațional este bazat pe cel din Federația Rusă...

Mihaela Șerpi: Exact. Practic de la începutul anilor 2000, întreaga așa-numită legislație a regiunii se aliniază constant legislației Rusiei, fiind implementate și standardele educaționale ruse.

Sistemul penitenciar, subfinanțat drastic

Europa Liberă: În stânga Nistrului sunt cel puțin trei penitenciare, câteva colonii și izolatoare de detenție. Cum ați caracteriza situația deținuților condamnați de justiția ilegală transnistreană? Ce tipuri de abuzuri ați documentat?

Mihaela Șerpi: Situația din închisorile din regiunea transnistreană este mult, mult mai gravă decât condițiile din penitenciarele de pe malul drept al Nistrului, care, la fel, nu sunt aliniate standardelor și normelor internaționale.

Istoriile, mărturiile deținuților ilegali din regiunea transnistreană sunt în mare măsură similare cu ale acelor persoane care au fost eliberate din închisorile din Federația Rusă.

În primul rând, aceste persoane nu au dreptul la corespondență. Corespondența este cenzurată. Dacă ai fost închis într-o închisoare ilegală din regiunea transnistreană, nu vei putea comunica cu lumea externă decât dacă administrația acelui penitenciar ilegal îți va permite. De aceea, familiile lor nu cunosc care este situația lor reală.

Există mari probleme legate de asistența medicală. Practic nu există servicii medicale, aproape nu există acces la medicamente de bază în închisorile din regiune și acest fapt este confirmat de datele financiare pe care le publică Tiraspolul. De exemplu, în 2024, suma alocată per deținut pe lună a fost de doar 50 de cenți. Deci, sistemul este completamente subfinanțat. Aproximativ 80% din cheltuielile întregului sistem penitenciar ilegal din regiune sunt direcționate către plata utilităților și către salariile angajaților. Nu există medici...

În unele cazuri, atunci când familiile doresc să ajute deținutul și să aducă medicamente sau produse alimentare, pachetele transmise sunt reținute pentru o perioadă de două luni. Aceste practici constituie, de fapt, niște instrumente de presiune asupra deținutului. Și aceste fapte se observă, de regulă, în cazul deținuților condamnați ilegal pentru așa numitele acte de „trădare de patrie” sau pentru defăimarea publică a liderilor regimului.

• Vezi și: Indezirabil în propria țară. Dosare la pachet, la CEDO, pentru încălcarea drepturilor omului în Transnistria

În ceea ce privește hrana, calitatea este extrem de proastă. Deținuții ne confirmă că nu au mâncat ani de zile fructe,

legume, carne... Mâncarea constă, în mare parte, din terciuri. Iar acum, în contextul crizei economice, aflăm din mărturiile lor că nu există nici acces la electricitate pe tot parcursul zilei, accesul la apă potabilă este limitat, iar spațiile sunt suprapopulate.

Europa Liberă: Cam câți deținuți s-ar afla închisorile din Transnistria?

Mihaela Șerpi: În ultimii 4 ani, numărul a variat între 1.700 și 1.800 de deținuți. Iar spațiile din acele penitenciare ilegale nu sunt prevăzute pentru un număr atât de mare de deținuți. Faptul că sunt atât de mulți deținuți în regiunea transnistreană confirmă că există un așa-numit cadru legal extrem de represiv. Pentru că atât detenția, cât și arestul, așa-numitul arest preventiv, sunt folosite ca măsuri disproporționate la scară largă.

„Minunile” din închisorile transnistrene

Europa Liberă: Pare neverosimil ceea ce spuneți acum referitor la sumele de întreținere a deținuților. Așadar, 6 dolari ar fi suma anuală pentru asistența medicală pe cap de deținut în regiunea transnistreană. Ce-ar însemna, de fapt, 6 dolari pentru sănătate, vreme de un an?

Mihaela Șerpi: Ei ne confirmă că supraviețuiesc acolo doar printr-o minune și doar datorită ajutorului primit din partea familiilor. Însă, trebuie să menționez că nu toți deținuții au parte de acest sprijin extern, din partea rudelor sau din partea cunoscuților. Sunt persoane care nu mai au rude rămase în regiunea transnistreană și situația lor este extrem de complicată. Sunt tineri care au fost acuzați, de exemplu, pentru „trădare de patrie”, care vin din școlile-internat – ei, la fel, nu au parte de acest sprijin. Ei obțin, de regulă, medicamente sau produse alimentare de la alți deținuți.

Europa Liberă: Recent, Asociația Promo-LEX a lansat un apel pentru eliberarea lui Evghenii Pancioha, care e închis la Tiraspol de 8 ani, fiind condamnat la 13 ani de pușcărie. Chișinăul a promis că se va implica. Cât de mult s-au mișcat lucrurile, dacă s-au mișcat?

Mihaela Șerpi: Nu prea s-au mișcat, pentru că nu există un mecanism de eliberare a deținuților. Acești deținuți sunt eliberați doar dacă există un context favorabil pentru anumite negocieri între Chișinău și Tiraspol. De exemplu, Tiraspolul are nevoie de anumite lucruri, cum ar fi tranzitul gazelor către regiune, și atunci Chișinăul impune anumite condiționalități. Dacă nu există un astfel de context favorabil pentru negocieri, aceste persoane nu sunt eliberate. Familiile deținuților sunt constant într-o stare de incertitudine, necunoscând când persoana dragă ar putea fi eliberată.

Chișinăul cere, Tiraspolul decide

Europa Liberă: Dar îmi amintesc discuțiile dintre Chișinău și Tiraspol atunci când a fost condiționată livrarea gazelor în stânga Nistrului. Tiraspolul s-a angajat să elibereze un anumit număr de deținuți. S-a ținut de cuvânt? Câți mai urmează să fie eliberați în contextul acelor înțelegeri?

Mihaela Șerpi: Tiraspolul nu s-a ținut de cuvânt. Tiraspolul a decis, de fapt, câți deținuți va elibera. Or atunci când impui niște condiționalități, trebuie să existe și niște mecanisme clare de sancționare, în cazul în care cealaltă parte nu respectă condiționalitățile respective. Din acea listă trimisă de Chișinău, au fost eliberați, dacă nu greșesc, șapte, din aproximativ 15 persoane. Însă, între timp, Asociația Promo-LEX a aflat și despre alți deținuți, la fel, pentru pretinsă „trădare de patrie” și defăimare.

Europa Liberă: Deci, lista ar fi mai lungă.

Mihaela Șerpi: Da, lista ar fi mai lungă și aceste cazuri noi au fost comunicate Biroului Politici de Reintegrare. Chișinăul încearcă să ceară eliberarea acestor deținuți în cadrul negocierilor în formatul 1+1, dar nu aplică pârghii prin care să poată influența deciziile care se iau la Tiraspol.

Există un gol de responsabilitate la Chișinău

Europa Liberă: Mai există loc pentru optimism în ceea ce privește respectarea drepturilor omului în Transnistria? Face oare suficient Chișinăul pentru a îmbunătăți situația de acolo, sub aspectul celor mai elementare drepturi?

Mihaela Șerpi: În acest moment, nu există premise să considerăm că situația drepturilor omului în regiunea transnistreană se va îmbunătăți în timpul apropiat. Opinia mea este că situația se poate schimba doar dacă regiunea va fi supusă dezocupării și democratizării. Va fi necesar ca regiunea transnistreană să treacă printr-un proces profund, de lungă durată, de democratizare. Doar atunci, locuitorii regiunii se vor putea bucura de aceleași drepturi de care noi aici avem parte pe malul drept al Nistrului.

• Te-ar putea interesa și: Curiosul caz al unui fost „președinte” de la Tiraspol, care a dat în judecată Rusia pentru că i-a încălcat drepturile în Transnistria

În ceea ce privește acțiunile Chișinăului, în opinia mea, ar putea să facă mult mai multe lucruri, inclusiv pentru aceste persoane private ilegal de libertate. În 2025, noi am documentat ce se întâmplă cu aceste persoane atunci când vin pe malul drept al Nistrului și solicită ajutor din partea autorității constituționale. În primul rând, ei sunt forțați să se mute pe malul drept al Nistrului, pentru că riscul de persecuție, de supraveghere constantă din partea structurilor de forță continua și după eliberare. Ei vin la Chișinău și nu cunosc unde se pot adresa, pentru că nu există informații.

În al doilea rând, nu există niciun mecanism de sprijin pentru aceste persoane. Ei solicită ajutor, iar autoritățile le confirmă că cadrul legal nu reglementează statutul, de exemplu, de persoană strămutată intern sau de victimă a detenției ilegale în regiunea transnistreană. Și ei rămân fără cazare temporară, fără ajutor financiar temporar, fără asistență medicală și asistență juridică.

Au fost cazuri în care niște funcționari publici empatici ne-au ajutat să găsim anumite pârghii prin care să acordăm un anumit ajutor acestor persoane, însă, nu există un cadru de politici bine pus la punct pentru victimele de detenție ilegală.

Un alt aspect important ce ține de regiunea transnistreană și de reintegrare este faptul că, în acest moment, noi nu avem o instituție cu un mandat clar, cu resurse clare, cu capacități instituționale necesare consolidate pentru a pregăti reintegrarea regiunii transnistrene.

Biroul Politici de Reintegrare este doar o subdiviziune din cadrul Cancelariei de Stat – subdimensionată – care nu are nici pârghiile, nici mandatul, nici resursele necesare pentru a aduce aceste probleme pe masa de discuții, pentru a aduna toate instituțiile la un loc și pentru a elabora niște concepte de reintegrare sau un mecanism de sprijin pentru persoanele eliberate din detenția ilegală.

Există un gol de responsabilitate aici, la Chișinău, de aceea foarte multe lucruri încă nu au fost făcute și până în prezent nu există răspunsuri la multe întrebări esențiale legate de reintegrare și, inclusiv, de sprijinirea locuitorilor regiunii transnistrene.

📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te