La un moment dat, în cadrul ședinței de opt ore de la Curtea Supremă a Rusiei, dezbaterile privind eventuala interzicere a celui mai vechi partid politic liberal din Rusia s-au îndreptat către drepturile de autor ale unui cântec sovietic pentru copii, vechi de 64 de ani, care vorbește despre pace, iubire, soare și mămica.
În alt moment, avocații și-au îndreptat atenția asupra unei fotografii realizate în 1945 de Armata SUA, care înfățișa bombardamentul atomic asupra orașului Hiroșima, din Japonia. Mai târziu, discuția s-a axat pe o celebră imagine suprarealistă care datează din perioada Războiului Civil Rus.
Dacă te întrebi ce legătură au toate astea cu alegerile din Rusia, nu ești singur.
„Chiar îmi stă minea în loc”, a declarat Serghei Markov, fost consilier politic al Kremlinului, într-o postare pe Telegram.
La prima vedere, cazul părea destul de simplu: o petiție prin care se solicita interzicerea dreptului partidului Iabloko de a prezenta candidați la alegerile parlamentare de luna viitoare — primele de la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei, de acum mai bine de patru ani — pe baza unor presupuse încălcări ale drepturilor de autor și a altor încălcări. Petiția a fost depusă de un mic partid naționalist.
La 10 august, Curtea Supremă a dat în cele din urmă dreptate petiționarilor și a interzis partidului Iabloko să participe la alegerile care vor avea loc în septembrie.
În spatele acestui șir de evenimente se ascundea efortul disperat de a elimina un mesaj politic care se abătea de la narațiunea electorală unică a Kremlinului, în special în ceea ce privește războiul din Ucraina.
Miting Iabloko în noiembrie 2024, la Moscova.
Partidul Iabloko a pus în centrul campaniei sale electorale pentru Duma un slogan împotriva războiului — „Pentru pace și libertate”.
„Obligând Curtea Supremă să anuleze înregistrarea partidului Iabloko pe baza unor motive evident inventate, Kremlinul s-a făcut de râs și și-a dezvăluit slăbiciunea”, a declarat Nikolai Petrov, politolog rus la Centrul pentru Noi Strategii Eurasiatice.
„Aceasta este prima — și extrem de importantă — înfrângere a Kremlinului în alegerile pentru Duma de Stat, care nu vor fi despre cine este ales sau cine va deține puterea, ci despre imagine.”
„Este aproape hilar modul în care [petiționarii] au invocat încălcarea drepturilor de autor ca un alt element al argumentației, având în vedere că Rusia, ca stat, (de când lumea) nu a fost prea respectuoasă în aceste chestiuni”, a declarat Maria Engqvist, expertă în Rusia la Agenția Suedeză de Cercetare în Domeniul Apărării.
„Nu este vorba despre soarta partidului Iabloko. Este vorba despre soarta Rusiei”
În cadrul sistemului rus de democrație „controlată” sau „suverană”, partidul Iabloko are rolul de a reprezenta opoziția liberală - spun unii analiști.
În trecut, partidului Iabloko și cofondatorului său, Grigorii Iavlinski, li s-a permis, cel puțin la nivel național, să obțină un număr limitat de locuri în parlament. Deputații săi puteau exprima voturi simbolice de protest, pentru a conferi procesului legislativ o aparență de dezbatere democratică. Influența lor legislativă era considerată minimă.
Partidul nu a mai deținut niciun mandat, ca bloc, în Dumă, din 2003. În trecut, câțiva membri ai partidului au deținut mandate în mod individual.
Luna trecută, Comisia Electorală Centrală, controlată de Kremlin, a surprins mulți observatori prin înregistrarea partidului Iabloko pentru alegerile din Dumă, care vor avea loc în perioada 18-20 septembrie.
Grigorii Iavlinski, cofondatorul partidului Iabloko (imagine de arhivă)
După decizia Curții Supreme, de săptămâna aceasta, Iavlinski a formulat critici neobișnuit de dure la adresa hotărârii. Cu toate acestea, el nu a menționat în mod direct Kremlinul sau pe președintele Vladimir Putin.
„Nu este vorba despre soarta partidului Iabloko. Este vorba despre soarta Rusiei”, a spus el într-o declarație.
În cadrul ședinței din 10 august, avocații partidului Iabloko au contestat petiția depusă de partidul Rodina — care, la fel ca Iabloko, nu deține niciun loc în Duma.
Avocații partidului Rodina au prezentat instanței mai multe exemple de încălcări ale drepturilor de autor, susținând că acestea constituie motive pentru excluderea partidului Iabloko.
Unul dintre ele se referea la un cântec pentru copii din perioada sovietică, intitulat „Să fie mereu soare”, despre care avocații formațiunii Rodina au susținut că a fost utilizat ilegal într-un interviu video realizat de partidul Iabloko cu Iavlinski.
Avocații partidului Iabloko au afirmat că versurile au fost rostite de un jurnalist care îl intervieva pe Iavlinski, și nu făceau parte din materialele de campanie. Fiul autorului versurilor cântecului — care include versul „Fie ca mama să fie mereu alături de noi” — a declarat ulterior pentru Novaia Gazeta Europa că nu are nicio obiecție față de utilizarea acestora și că, de fapt, o susține.
Un alt argument susținea că sigla principală a partidului Iabloko ar fi copiată din afișele de propagandă bolșevică din 1919, implicit din mișcarea artistică avangardistă a suprematismului. Avocații partidului Iabloko au subliniat că partidul a folosit sigla respectivă de ani de zile în alegerile anterioare.
Alte plângeri formulate de Rodina s-au referit la imaginile cu porumbei, folosite de Iabloko în materialele sale de campanie ca simbol al păcii, precum și la o fotografie cu un tanc înconjurat de floarea-soarelui, despre care Rodina a afirmat că a fost preluată fără menționarea sursei din ziarul „Kommersant”.
Avocații partidului Iabloko au subliniat că imaginea din ziarul „Kommersant” a fost, de fapt, atribuită corect.
O altă imagine folosită de Iabloko – despre care avocații „Rodina” au susținut că a fost furată – era o fotografie a Armatei SUA reprezentând bombardamentul atomic de la Hiroșima, din ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial. Iabloko a susținut că fotografia a fost preluată din Biblioteca Congresului SUA și că se afla de mult timp în domeniul public.
Iabloko: Un virus acceptabil?
După ce a fost exclusă din Duma, formațiunea Iabloko a înregistrat succese mai mari în alegerile pentru legislativele regionale și consiliile municipale. La Sankt Petersburg, de exemplu, candidații săi au obținut în mod regulat câteva locuri în adunarea legislativă a orașului.
Dacă partidul va supraviețui pe termen lung rămâne o întrebare deschisă.
În opinia criticilor săi, precum regretatul luptător împotriva corupției Aleksei Navalnîi și susținătorii acestuia, nu ar trebui să fie așa; partidul a fost corupt sau cooptat de sistem și ar fi trebuit să dispară de mult timp, susțin detractorii săi.
Aleksei Navalnîi (al treilea din stânga) nu a fost exact un fan al partidului Iabloko. În 2013 s-a confruntat în cursa pentru postul de primar al Moscova inclusiv cu candidatul Iabloko Serghei Mitrohin (la stânga lui Navalnîi).
Consilierii politici ai Kremlinului — numiți „tehnologi” — consideră că partidul Iabloko nu este doar o fațadă a unui proces democratic; partidul servește, de asemenea, ca o supapă de eliberare a tensiunilor, permițând rușilor să voteze o opțiune alternativă, o modalitate legală de a-și exprima dezacordul față de Kremlin sau de partidul politic afiliat acestuia, Rusia Unită.
Se preconizează că partidul „Rusia Unită”, care deține 310 din cele 450 de locuri din Duma, va continua să domine.
„Au plănuit să folosească partidul Iabloko ca pe un vaccin sigur – ca pe un virus atenuat, cu un impact minim asupra electoratului”, a declarat Petrov. „În acest scop, toți politicienii proeminenți și cunoscuți ai partidului Iabloko au fost îndepărtați prin presiuni administrative și urmăriri penale. Drept urmare, lista electorală a partidului Iabloko este alcătuită din politicieni tineri și puțin cunoscuți.”
Pentru susținătorii partidului Iabloko, dintre care mulți sunt liberali de școală veche, provenind dintr-o epocă apusă a politicii ruse, dispariția partidului ar reprezenta un Rubicon, demonstrând în mod deschis cât de autoritară a devenit țara.
„Întregul sistem politic din Rusia este acum conceput astfel încât să acționeze împotriva partidelor precum Iabloko, mă mir că nu a fost desființatâ mai devreme”, a spus Engqvist.
Însă partidul Iabloko a stârnit interes și în rândul tinerilor ruși care se opun războiului din Ucraina.
Sondajele de opinie arată că rușii sunt din ce în ce mai nemulțumiți de conflict, chiar dacă Kremlinul nu dă semne că ar intenționa să-și reducă intensitatea acțiunilor, în ciuda estimărilor privind numărul victimelor, care depășesc 1,5 milioane de bărbați. Atât institutele de sondare de stat, cât și cele independente indică o scădere vizibilă a popularității lui Putin.
Pe parcursul întregii zile de 10 august, în fața clădirii tribunalului din Moscova, sute de persoane — multe dintre ele studenți — s-au adunat pentru a urmări desfășurarea procesului. Mulți au împărțit mere — „iabloko” înseamnă măr în limba rusă — în așteptarea hotărârii instanței.
Printre protestatarii din Moscova, în mare parte tineri, se afla un pancart scris de mână pe care se putea citi „Nu avem nevoie de Mala Tokmacika” — o referire la un sat din sudul Ucrainei care se află pe linia frontului ofensivei ruse.
La scurt timp după declanșarea invaziei, autoritățile au adoptat o lege care incrimina aproape toate declarațiile împotriva războiului, sub pretextul „discreditării forțelor armate”.
Iabloko nu este singura formațiune politică anti-război care s-a lovit de un zid.
La începutul acestei luni, Boris Nadejdin, căruia i s-a interzis să candideze împotriva lui Putin la alegerile prezidențiale din 2024 pe baza unui program electoral care se opunea războiului din Ucraina, a declarat că a fugit din Rusia după ce autoritățile l-au desemnat „agent străin”, deschizând astfel calea către posibile acuzații penale. El încercase să se înregistreze pentru alegerile din septembrie.
Boris Nadejdin este o voce izolată în Rusia, în ce privește respingerea războiului.
„Ceea ce arată acest lucru este faptul că conducerea politică din Rusia are în continuare interesul de a menține un echilibru… cu opinia publică”, a afirmat Engqvist. „Chiar dacă nu doresc opoziția, au totuși nevoie de ea pentru a-și consolida legitimitatea. Nu este ceva cu totul neobișnuit în statele autoritare.”
„Nu cred că această decizie va avea un impact major asupra politicii rusești, având în vedere ceea ce s-a observat deja începând din 2022”, a declarat Vladimir Ghelman, un politolog rus care locuiește în prezent în Finlanda. „Mai degrabă, m-aș aștepta ca presiunea asupra partidului Iabloko să crească și mai mult și nu aș exclude deloc posibilitatea ca partidul să fie desființat.”
„Kremlinul este speriat”, a declarat la rândul ei într-un videoclip văduva lui Navalnîi, Iulia Navalnaia, care trăiește în exil și a preluat conducerea organizației politice a regretatului său soț.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.