Agenția Proprietății Publice, aflată în subordinea Guvernului, a anunțat recent o nouă rundă de privatizare, la licitație fiind scoase repetat întreprinderi precum „Tutun-CTC”, Fabrica de Sticlă, Combinatul Poligrafic, Hotelul „Zare” etc, unde statutul se declară în imposibilitate de a face investiții. În listă a fost inclusă și compania Air Moldova, lucru pentru care autoritățile și-au atras nenumărate critici. Reprezentanții agenției au vorbit însă despre riscul unui faliment și despre privatizare ca un instrument de dezvoltare economică a țării. Cu ce șanse tratează experții aceste perspective și cum apreciază procesul de privatizare demarat recent?
Your browser doesn’t support HTML5
Autoritățile spun că vor să obțină din vânzarea activelor scoase la licitație aproximativ 1,5 miliarde de lei. Majoritatea întreprinderilor au mai fost licitate în repetate rânduri, dar fără succes. Mai mulți experți și-au împărtășit impresia că și de această dată guvernul depune eforturi minime în încercarea de a vinde activele păguboase, care după ce că generează pierderi, sunt surse de corupție, notează jurnalistul economic Ion Preașca. El atrage atenția că guvernarea forțează privatizarea într-un an electoral, deși în 2013, inițiativa unei „mari privatizări” cu implicarea unor companii de consultanță, a fost stopată din motivul apropiatelor alegeri.
Jurnalistul constată că nu a existat vreodată o viziune clară, care să fie aplicată pentru vânzarea acestor active. El este sceptic că de această dată lucrurile vor arăta altfel și investitorii străini vor trata cu interes sporit o ofertă deja cunoscută:
„S-a ratat momentul potrivit pentru privatizarea unor active, când ele puteau să aducă și bani mari la buget, și pe urmă să aducă tehnologii și dezvoltare. Cazul Moldtelecom-ului, să zicem, dacă era privatizat 20 de ani în urmă, cine știe unde se afla acum ca dezvoltare întreprinderea. În cazul Estoniei, au privatizat o asemenea companie în 1995 și aceasta avea câțiva ani în urmă capitalizare de un miliard de euro.
S-a ratat momentul potrivit pentru privatizarea unor active, când ele puteau să aducă și bani mari la buget...Ion Preașca
Cu „Tutun-CTC” tot cam asta e situația, ba se scoate la privatizare, ba nu. Iar acum piața este dominată de importa și compania se duce în jos, este îngropată. Întotdeauna au apărut diverse motive, că e criză, că sunt alegeri.”
Agenția Proprietății Publice anunță că bunurile ar urma să fie vândute în urma unor licitații cu strigare, concursuri comerciale, vânzare la bursa de valori și a unor concursuri investiționale. Majoritatea licitațiile sunt preconizate pentru începutul lunii septembrie, tot atunci urmând să expire și termenul de depunere a ofertelor. Astfel, autoritățile au fixat termenul de aproximativ o lună, de la demararea procesului și până la desfășurarea concursurilor propriu-zise.
Analistul economic Sergiu Gaibu crede că acest răgaz lăsat investitorilor pentru a face evaluări este foarte mic, cel puțin trei luni fiind în opinia sa perioada minimă pentru astfel de proceduri, care includ analize financiare și o apreciere a condițiilor și a cotelor de piață:
„Noi am văzut că la VictoriaBank aproape un an de zile a durat până s-a găsit un investitor. Deci când e vorba de pachete mari, de companii suficient de mari, practic unele din ele sunt monopoliste sau fac parte dintr-un top trei companii moldovenești ca cotă de piață, în aceste condiții ar trebui să fie discuții la cu totul alt nivel, pregătiri al cu totul alt nivel, termen de expunere a informației despre aceste companii suficient ca investitorul să poată lua decizii conștiente.”
Sergiu Gaibu mai spune că potențialii investitori au nevoie de timp pentru a înțelege cât de atractivă este piața Republicii Moldova, care-i situația financiară a întreprinderii, la ce nivel este cota de profit, de pierde și datorii, inclusiv baza de clienți.
În cazul companiei Air Moldova bunăoară care se vinde la un preț de 2,5 milioane de euro (48 milioane lei), reprezentanții Agenției Proprietății Publice au menționat pierderi de circa 150 de milioane de lei în primele cinci luni ale anului și datorii de aproximativ 60 de milioane de euro. Dosarul complet al companiei, precum și ale tuturor întreprinderilor scoase la mezat pot fi consulate de cei interesați în incinta agenției.
Expertul economic Viorel Gârbu notează că orice cumpărător va analiza și mediul din afara companiei, în care ar urma să-și investească banii. Iar la părerea expertului, contextul economic și politic din Republica Moldova este în detrimentul unor colaborări serioase cu oameni de afaceri străini și iată de ce:
„După ce au fost anulate alegerile la nivel local în Chișinău, sigur că investitorii înțeleg foarte bine că în Republica Moldova există un dezmăț a actului de justiție și în aceste condiții investitorii nu vin să cheltuiască milioane de dolari, pentru ca ulterior să afle că aceste sume au fost furate, efectiv sau blocate de către justiția noastră moldovenească. Aspectul acesta e cel mai critic. Dacă Republica Moldova reușește să îmbunătățească contextul, atunci vor veni și investitorii. Dar investitorii nu au venit nici până acum. Dacă ne uităm la rata investițiilor străine, noi suntem la jumătate, față de câte sunt în Albania, următorul stat cel mia sărac decât Republica Moldova.”
Expertul spune că în cazul unor state ca Republica Moldova, și în condițiile în care a fost aprobată legea amnistiei fiscale în pofida criticilor din exterior, vor exista mereu speculații că investitori vor fi, de fapt, cei care au fraudat băncile moldovene și care au ascuns până acum acești bani în zone off-shore. O altă ipoteză lansată în mediul experților este că în cazul companiei Air Moldova pierderile ar fi fost generate intenționat, pentru ca acum să poată fi scoasă la vânzare la un preț cat mai mic posibil.