Sub ploaia de rachete și drone | Moarte și suferință pentru copiii ucraineni

Bunicul veghează trupul acoperit al fetițe care a fost ucisă în urma unui atac cu rachete rusești asupra Kievului la 1 iunie.

„Nu mai are mamă.” În timp ce castanii înfloresc în capitala Ucrainei, locuitorii acesteia suportă epuizarea și stresul în mijlocul atacurilor aeriene rusești neîncetate. Suferința și moartea copiilor agravează îngrijorările legate de viața sub un atac constant.

„Mă chinuie cel mai mult cum să-i spun fiicei mele că nu mai are mamă”, a spus pentru RFE/RL Iaroslav Riabciuk, în vârstă de 34 de ani, în timp ce ofițerii de poliție securizau locul unde a avut loc atacul care a ucis-o pe aceasta. Riabciuk și-a pierdut soția în urma unui atac cu rachete rusești pe 1 iunie.

Natalia Veichenko, soția sa de 17 ani, a murit pe stradă, în timp ce aștepta împreună cu fiica lor de 9 ani, Polina, să intre într-un adăpost antiatomic de la o clinică medicală. Adăpostul, spun mai mulți martori, era încuiat. Natalia și o altă mamă cu fiica ei au fost ucise de fragmentele de rachetă rusească Iskander căzute în stradă.

Cu câteva minute înainte de a fi ucise de rămășițele rachetei interceptate, Riabciuk s-a îndepărtat pentru a-l chema pe paznicul însărcinat cu deschiderea adăpostului. El povestește că a auzit o explozie și s-a întors în fugă doar pentru a găsi cadavrele acoperite de dărâmături și geamuri sparte.

„Nu mi-a mai rămas decât să mă răzbun”, a spus Riabchuk, cu vocea tremurând de emoție. El spune că se va înrola în armată pentru a lupta împotriva Rusiei.

Iaroslav Riabciuk și-a pierdut soția, pe Natalia, în urma unui atac cu rachete rusești la 1 iunie.

În timp ce vorbea, alți locuitori din cartierul Lisovi Masiv din cartierul Desnianski din capitală se aflau în apropiere, vorbind cu poliția, cu jurnaliștii și între ei. Mulți erau încă șocați la câteva ore după atacul care a avut loc noaptea, la fel ca majoritatea atacurilor aeriene recente frecvente - în jurul orei 3 dimineața.

Anastasia Dubinina, care s-a mutat la Kiev în octombrie după ce o rachetă i-a distrus apartamentul din Sloviansk, în regiunea Donbas din estul Ucrainei, devastată de război, o ținea în brațe pe fiica ei Miroslava și încerca să o calmeze. Noaptea, după ce cioburile de sticlă l-au rănit pe soțul ei la spate și la picioare, familia a căutat o siguranță relativă pe un coridor, unde pereții pot oferi o anumită protecție. „Când l-am văzut prima dată în dormitor, am crezut că este mort”, a spus ea.

Your browser doesn’t support HTML5

Russian Strike Kills Ukrainian Child Amid Claims Of Locked Bomb Shelter

Larisa Suhomlin le cunoștea pe cele două femei și pe fetița moarte în urma atacului. Când s-a declanșat alerta aeriană noaptea, ea și-a îmbrăcat nepoata și s-au îndreptat spre adăpost, așa cum fac aproape în fiecare seară. Dar, înainte de a părăsi blocul lor, au auzit explozia, așa că s-au întors în apartamentul lor. „Nici măcar nu știu dacă nu ar fi mai bine să rămânem în casă”, a spus ea, adăugând că doarme iepurește de trei zile.

Atacul din zorii zilei de 1 iunie - care este sărbătorită ca Ziua Internațională a Copilului în Ucraina și în alte țări din regiune - a fost unul dintre cele 19 valuri de raiduri cu drone și rachete rusești care au vizat Kievul de la începutul lunii mai.

Atacurile au fost unele dintre cele mai devastatoare de când Rusia și-a lansat invazia pe scară largă a Ucrainei în februarie 2022. Dar apărarea aeriană a Ucrainei se dokvedește din ce în ce mai eficientă în doborârea barajelor nocturne de drone și rachete, atât de croazieră, cât și balistice.

Pe 1 iunie, toate cele 10 rachete lansate de Rusia au fost distruse, potrivit armatei ucrainene, dar fragmente de rachete au căzut asupra clinicii medicale, precum și asupra unei grădinițe, a unei școli și a unei secții de poliție și au avariat, de asemenea, clădiri de apartamente, o conductă de apă și mai multe mașini.

Locuitorii cartierului au declarat pentru RFE/RL că nu este prima dată când nu au reușit să ajungă rapid în adăpost. Potrivit lui Riabciuk, de obicei, paznicului îi lua până la 10 minute să îl deschidă - iar pe 1 iunie, a spus el, oamenii „au bătut la ușile adăpostului înainte de a muri”.

Primarul Kievului, Vitali Klitciko, a fost criticat de locuitorii capitalei care spun că un adăpost antiaerian de la o clinică medicală din apropiere era închis.

Primarul Kievului, Vitali Kliciko, a venit dimineața la fața locului și s-a întâlnit cu locuitorii indignați, anunțând o anchetă - patru persoane au fost ulterior reținute - și măsuri menite să asigure accesul rapid la adăposturile antiaeriene. Orașul a anulat toate evenimentele programate de Ziua Internațională a Copilului.

Alina Melnicenko, care și-a petrecut noaptea atacului într-un adăpost la o școală din apropiere împreună cu fiicele sale, Liza și Alisa, a declarat pentru RFE/RL că își vor petrece restul Zilei Copilului sub pământ - exact acolo unde și-au petrecut multe nopți în ultimele săptămâni și luni.

„Am crezut că te poți obișnui, dar nu este adevărat”, spunea ea referindu-se la alertele frecvente de raid aerian.

Alina, Lisa și Alisa Melnicenko au decis să petreacă Ziua Copilului și următoarele zile într-un adăpost antiatomic de la școala locală.

Rusia pretinde, contrazisă de realitatea de zi cu zi, că nu vizează civili, dar multe dintre victimele invaziei sale neprovocate au fost copii.

Pe 1 iunie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au cerut Rusiei să înceteze imediat să comită ceea ce au declarat a fi crime de război împotriva copiilor ucraineni, inclusiv transferul lor forțat în Rusia.

### Vezi și... ### Deportarea copiilor ucraineni | Cum funcționează sistemul gândit de Rusia?

Observatorii ONU pentru drepturile omului au declarat că șase copii au fost uciși și 34 au fost răniți numai luna trecută. Din februarie 2022, cel puțin 525 de copii au fost uciși și cel puțin 1047 au fost răniți, potrivit Misiunii ONU de monitorizare a drepturilor omului în Ucraina - dar, la fel ca în cazul adulților, se crede că numărul real al victimelor este substanțial mai mare.

„Din păcate, în timp ce lumea marchează Ziua Internațională a Copilului, nu prea avem ce sărbători în Ucraina, unde civilii, inclusiv copiii, continuă să plătească un preț greu”, a declarat Matilda Bogner, șefa misiunii.

La 15 luni de la invazia la scară largă a Rusiei, amenințarea atacurilor din aer a devenit o prezență cotidiană care planează asupra Kievului, unde vremea blândă și castanii înfloriți au adus o oarecare ușurare locuitorilor, după o lungă perioadă de crize intermitente în furnizarea de energie electrică și de întreruperi ale încălzirii cauzate de atacurile rusești asupra infrastructurii.

Dar, după o lună de atacuri aeriene rusești neîncetate, suferința și moartea copiilor au amplificat îngrijorările legate de viața într-o atmosferă de normalizare a terorii.

La 30 mai, prima doamnă Olena Zelenska a postat pe Twitter un videoclip cu copii înfricoșați, țipând și alergând spre o stație de metrou din cartierul Podil din Kiev, în timpul unui masiv atac rusesc cu rachete pe timp de zi, care i-a înspăimântat pe toți din cauza seriei de explozii puternice din oraș.

Cu o zi înainte, Zelenska republicase o înregistrare video filmată de reporterii RFE/RL care arată un băiat și o fată - Marko, 6 ani, și Alisa, 8 ani - care au supraviețuit unui atac cu rachete asupra blocului lor de apartamente, în urma căruia o femeie de 32 de ani a fost ucisă și șase persoane au fost rănite. „Cum am reușit să supraviețuim?” întreabă Marko. „Nu știu”, răspunde Alisa.

„De ce mi s-a întâmplat așa ceva?” spune Marko, înconjurat de resturile casei lui.

### Vezi și... ### De Ziua Copilului, artileria rusă a ucis trei persoane în Kiev, inclusiv un copil

În timp ce mulți locuitori ai Kievului îndură epuizare și suferință după nopți nedormite, copiii din oraș, mulți dintre ei fără școală de la 1 iunie, încep o a doua vară umbrită de spectrul războiului.

Într-o după-amiază recentă, un grup de băieți se juca cu pistoale de jucărie în apropiere de dealul Șcekaviția din Kiev. „Te-am omorât”, a strigat bucuros un băiat cu ochelari groși. „În niciun caz”, a răspuns celălalt băiat, care era îmbrăcat într-o uniformă militară de copil. „Am o vestă antiglonț”.