Președintele Igor Dodon a atras atenția comentatorilor politici cu afirmația că „Republica Moldova poate deveni o punte între Est și Vest” și că guvernanții ar trebui să promoveze tot mai intens o politică externă echilibrată. Într-un recent interviu pentru Europa Liberă, ministrul de externe Aureliu Ciocoi a numit „o fobie” temerea unor analiști că apropierea de Federația Rusă ar putea întări influența Moscovei în regiune și ar slăbi cooperarea Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. Cât de justificate sunt aceste temeri și în ce măsură mandatul noului guvern poate duce la schimbarea vectorului de politică externă?
Your browser doesn’t support HTML5
De ce nu a reușit Moldova să devină o punte între Est și Vest
Agenda politicii externe a unei țări oglindește starea de lucruri din interiorul guvernării – este concluzia la care au ajuns experții Asociației de politică externă, care au analizat evoluția relația Republicii Moldova cu statele vecine. De-a lungul anilor, în funcție de culoarea politică a partidului aflat la guvernare, Republica Moldova a promovat o politică pro-Rusia sau pro-Occident. Au existat și episoade în care guvernanții pe față se arătau deschiși pentru un anumit vector, cel european, iar în culise puneau umărul la infracțiuni inspirate din spațiul estic. Așa, de exemplu, în urmă cu câțiva ani, dintr-o „istorie de succes” a Parteneriatului Estic, după furtul unui miliard de dolari din sistemul bancar, Republica Moldova a ajuns codașa vecinătății europene.
După venirea președintelui cu viziuni pro-ruse Igor Dodon în fruntea țării, nu o dată s-a insistat pe promovarea unei „politici externe echilibrate”, în care Republicii Moldova i-ar reveni rolul unei punți de legătură între Est și Vest. Deputatul PSRM Alexandr Nesterovschii se arată sigur că o asemenea abordare nu reprezintă deloc o utopie politică:
„Scopul nostru e să ne înțelegem cu toții și să găsim limbaj comun cu România, Ucraina, cu Uniunea Europeană și cea Euro-asiatică. Noi am semnat un acord de asociere cu UE pe care noi îl vom îndeplini și pe care îl respectăm. Suntem și membri asociați ai uniunii euro-asiatice, prin urmare, acest lucru reprezintă un plus. Agricultorii noștri au posibilitatea să ajungă și pe piețele din Est, la fel și transportatorii. Deci, facem tot posibilul ca cetățenii noștri s-o ducă bine”.
În relația cu Federația Rusă, statul ce domină politic și economic țările din fosta Uniune Sovietică, guvernanții moldoveni ar trebui să dea dovadă de multă dibăcie diplomatică, e de părere directoarea de programe din cadrul Asociației de Politică Externă, departamentul studii estice, Natalia Stercul. În caz contrar, riscă să rămână un satelit al Moscovei și să-și compromită imaginea în ochii propriilor cetățeni:
„Pe de o parte, dacă vorbim doar despre relația bilaterală dintre Republica Moldova și Federația Rusă, apropierea pozițiilor între cele două state reprezintă un progres. Pe de altă parte, dacă vorbim despre politica externă în ansamblu, inconsecvența acțiunilor joacă un rol distructiv pentru un stat, din păcate. Ținând cont de faptul că a fost semnat un Acord de asociere la Uniunea Europeană, ar fi păcat ca tot ce s-a întreprins până acum să fie încetinit. De fapt, nu cred că relația cu Occidentul va fi înghețată, însă partenerilor europeni cu siguranță nu le place schimbarea frecventă a vectorului politicii externe.”.
De fapt, președintele Igor Dodon nu este primul politician care a promis să facă din Republica Moldova „o punte între Est și Vest”. În ianuarie 2017, fostul lider al democraților, Vlad Plahotniuc, publica un articol de opinie pe site-ul televiziunii americane Foxnews.com, notând că „Moldova vrea să fie o puncte de legătură, nu un câmp de luptă între Est și Vest”. Dincolo de declarațiile politice, asemenea inițiative ar trebui însoțite de fapte, consideră analistul politic Igor Boțan, în caz contrar țara riscă să bată pasul pe loc:
„Chiar declarațiile pe care le-a făcut premierul Ion Chicu că putem îngheța relațiile cu instituțiile finanțatoare internaționale, că luăm un credit de la partenerii din Est etc., asta poate acea drept impact pierderea interesului pentru reforme, în special pentru domeniul justiției, iar repercusiunile vor fi: lipsa investitorilor serioși în Republica Moldova. Cele mai mari pericole vin din această direcție”.
Experiența tuturor guvernărilor a demonstrat că, de fapt, Republica Moldova este forțată de poziția sa geografică, dar și de conflictul înghețat din stânga Nistrului, să adopte o politică externă prudentă în raport cu principalii săi parteneri. De ce o asemenea abordare nu a dat roade până acum? Pentru că cei care au promovat-o au urmărit să acumuleze capital politic, spun comentatorii, și nu au mobilizat toate resursele ca să pună în aplicare angajamentele asumate în strategiile de politică externă.