NATO a condamnat deturnarea, duminică, a avionului Ryanair de către regimul de la Minsk al lui Alexandr Lukașenka, iar secretarul general Jens Stoltenberg a invocat necesitatea unei «anchete internaționale».

NATO condamnă Belarus, dar nu dispune de reale sancțiuni

Jens Stoltenberg, vorbind marți alături de ministrul eston de externe Kaja Kallas, a mai numit incidentul de duminică „piraterie de stat” (“state hijacking”), folosind aceeași expresie ca și șefa Comisiei europene Ursula von der Leyen.

NATO nu putea să nu intervină în corul internațional de condamnări, dat fiind că un zbor comercial care implică două țări membre (Grecia și Lituania) a fost amenințat militar și deturnat temporar.

Deturnarea avionului: modus operandi

Gérard Feldzer, consultant în chestiuni aeronautice, a explicat, în urma altor experți, pe canalul TV France 24 că pilotul Ryanair nu avea de ales și că regula într-o asemenea situație este că pilotul trebuie să urmeze instrucțiunile avionului militar care îl escortează. Altfel zis, dacă pilotul Ryanair și-ar fi continuat drumul, riscul (chiar dacă minim) putea fi ca aeronava să fie doborâtă.

Asta ar fi pus NATO într-o foarte dificilă situație și mare dilemă, regimul de la Minsk al lui Lukașenka bazându-se pe sprijinul Rusiei. De altfel experții afirmă că operațiunea de deturnare a avionului a fost executată de către KGB-ul bielorus (care încă poartă vechea denumire) cu ajutorul și coordonarea FSB-ului rusesc.

Relațiile Alianței cu Bielorusia sunt însă minime, deși Minskul are o misiune diplomatică pe lângă NATO din 1998. Programe bilaterale începuseră însă încă din 1995, când Bielorusia a aderat la programul NATO Parteneriatul pentru Pace.

În cadrul acelui Parteneriat, militari bieloruși au putut urma cursuri în țări ale NATO și s-a căutat o cooperare în domenii cum este (fără ironie) controlul aerian.

Toate acestea s-au oprit în vara anului trecut, 2020, când țările NATO, dar și Alianța în sine, și-au exprimat „îngrijorarea” în legătură cu reprimarea violentă a protestelor în Bielorusia.

Bielorusia participă la un NATO Trust Fund project, al cărui scop este să ajute țara să-și îndeplinească obligațiile în cadrul Convenției de la Ottawa în legătură cu interzicerea folosirii, fabricării sau păstrării minelor antipersonal și cu distrugerea lor. Încheiat în ianuarie 2007, acest proiect, condus de Canada și cofinanțat de Bielorusia și Lituania, a dus la distrugerea a circa 700.000 de mine antipersonal în Bielorusia.

De asemenea, din 2001 încoace, Belarus a primit granturi pentru patruzeci de activități efectuate în cadrul programului NATO Science for Peace and Security (SPS). E vorba în special de telecomunicații și de studii legate de Cernobîl. Un asemenea program care a adus împreună experți din Belarus, Norvegia și Ucraina a dus la studiul riscurilor întâlnite în Rezervația Radioecologică din Polesia.

Aceasta rămâne însă o cooperare măruntă și fragmentară, în comparație cu cea intensă pe care NATO o duce cu Ucraina și Georgia. NATO nu dispune, așadar, față de Bielorusia, precum dispune Uniunea Europeană, de o pârghie coercitivă, cum ar fi sancțiunile economice.