Cu o întârziere de doi ani Republica Moldova a transpus principalele directive şi regulamente europene din domeniul energetic, cunoscut ca Pachetul al treilea energetic. Dar efectele în ceea ce privește diversificarea operatorilor şi transparenţa la formarea tarifelor nu sunt resimțite deoarece există întârzieri la adoptarea legislației secundare. Este una dintre concluziile experţilor care au participat la o dezbatere organizată astăzi de Institutul pentru Politici şi Reforme Europene.
În materie de regulamente şi metodologii, parte din documentele ce urmează să pună în funcţiune cadrul normativ european se află în gestiunea Agenţiei pentru Reglementare în Energetică (ANRE). Director general ANRE, Tudor Copaci, a motivat că este vorba de documente complexe, care trebuie consultate public, după care să li se facă expertize anticorupţie. Astfel, a spus Copaci, timpul de aprobare s-a mărit. El a promis că la începutul anului viitor aceste documente să fie aprobate.
Tudor Copaci vede însă o altă problemă:
„Practic la noi piaţa este liberalizată, să spunem aşa. Orice consumator are dreptul să încheie contract de furnizare a energiei electrice, a gazelor naturale. ANRE a aprobat şi hotărârile consiliului de administrare sau regulamentele de schimbare a furnizorului, dar oricum pentru a lucra această piaţă urmează să fie piaţă. La moment nu există această piaţă”.
Experții reuniți în cadrul dezbaterii au abordat atât deficiențele din rețeaua de electricitate, cât şi în cea de gaze. Fostul director general al ANRE expertul Victor Parlicov a evidențiat rolul nedefinit pe care-l ocupă Centrala termoelectrică de la Cuciurgan, colosul energetic din regiune întreținut, din punctul de vedere a lui Parlicov, mai mult politic. Deja, spune expertul, datoriile Moldova Gaz faţă de Gazprom ar fi comparabile cu PIB-ul Republicii Moldova.
„Problema cu care ne confruntăm este că trebuie decuplat acest nod gordian, în care de fiecare dată când Centrala Electrică Moldovenească pornește turbinele şi începe a produce energie electrică noi acumulăm o datorie pe Moldovagaz faţă de Gazprom. Fără de asta noi piaţă nu vom avea. Eu nu-mi pot închipui, după toate transpunerile şi chiar şi după contracția tuturor interconexiunilor cu România, eu nu-mi pot închipui care vor fi acei furnizori care vor putea concura cu cineva care nu plătește gazul [materia primă – n.r.] sau în plătește la tarif extrem de subvenționat”.
Ca soluţie de alternativă a fost numită interconexiunea cu reţeaua electrică din România pe linia Isaccea-Vulcăneşti, un proiect estimat la 270 de milioane de euro. În plus, pe această direcție trebuie trasă o linie nouă Vulcăneşti-Chişinău, investiție ce nu a fost evaluată încă. Cea din prezent este depăşită şi oricum duce la Cuciurgan, au constatat vorbitorii la dezbatere.
Şeful direcției energetică din cadrul Ministerului Economiei şi Infrastructurii, Călin Negură, a spus că se poartă negocieri cu parteneri europeni care ar acorda împrumut pentru acest proiect de interconexiune. Deocamdată, nu e clar cine o va achita: toţi consumatorii prin tarif ori doar plătitorii de impozite.
În ceea ce privește piața de gaze, dominată de Moldova Gaz, subsidiara Gazprom, a fost extins termenul de separare a întreprinderii până la sfârșitul lui 2019. Acest termen a mai fost amânat de câteva ori. Tot la capitolul gaze, cei din domeniu nu ştiu deocamdată cum să rezolve situaţia în care s-a pomenit operatorul cu 2/3 din reţele proprietate privată sau proprietate a autorităților publice locale.
Vicepreședintele Consiliului Concurenţei, Emil Guţu, a afirmat că operatorii de pe piaţă aşteaptă ca toate actele să fie adoptate, iar reglementările să fie predictibile.
„În accepțiunea noastră, ideea Pachetului energetic 3 anume în asta şi constă de a separa subdomeniile energetice unde poate exista, sub aspect tehnic, tehnologic, economic concurența de acelea unde ea nu poate exista. Şi dacă doriți, printr-o consecință de a delimita aria de reglementare a ANRE unde nu poate exista concurența, de aria de intervenție a consiliului concurenței acolo unde ea poate exista”.
Proiectele energetice de interconectare cu rețelele europene sunt costisitoare, au mai spus experţii participanţi la dezbatere organizată de Institutul pentru Politici şi Reforme Europene, dar inevitabile dacă statul vrea să-şi asigure securitatea energetică şi să nu mai depindă de furnizori dintr-o ţară anume.