O privire de la distanță: „Totul se reduce la încrederea publică, la votul cetățenilor” (Iulian Chifu/București)

Mai sunt mai puțin pe două săptămâni până se împlinesc cele trei luni de la demisia guvernului Chicu și președinta Maia Sandu ar vrea să obțină dizolvarea Parlamentului și organizarea de alegeri generale anticipate. Nu este o certitudine, atrag atenția unii experți constituționali de la Chișinău. De la București, analistul politic Iulian Chifu, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate internațională, crede însă că soluția este la președinta aleasă, Maia Sandu.

Interviu cu jurnalistul Iulian Chifu, București

Europa Liberă: La Chișinău pare să fie iremediabil conflictul, disputa dintre instituția prezidențială și cea legislativă. Cum se vede această confruntare politică, care a dus la o criză politică, de acolo, de peste Prut?

Iulian Chifu: „Cred că trebuie privită în termenii în care este. Dvs. corect ați subliniat despre o dispută politică. Eu aș nuanța lucrurile și aș spune: nu, nu suntem nici într-un blocaj, nici într-o criză politică, odată ce există formula de ieșire.”

Europa Liberă: Care e formula de ieșire?

Iulian Chifu: „În momentul de față, sunt două formule de ieșire. Avem, pe de o parte, o soluție pe care o propune parlamentul...

Europa Liberă: Adică să fie desemnat un premier?

Iulian Chifu: „Da, dar un parlament fără legitimitate, fără vizibilitate, fără încredere politică, compromis. Pe de altă parte, o soluție pe care ne-o propune Maia Sandu, care în momentul de față este decidentul acestei ecuații, în orice condiție, și care așteaptă ziua de 23 martie, adică 90 de zile din momentul în care a căzut și a depus demisia ultimul guvern în funcție, pentru a se adresa Curții Constituționale să constate că suntem în situația dizolvării parlamentului, potrivit unor hotărâri anterioare ale Curții Constituționale.

Europa Liberă: Tocmai pe care Dvs. ați numit-o o hotărâre solomonică.

Iulian Chifu: „Asta este hotărârea anterioară a Curții Constituționale, nu cea despre care vorbim. Se face referire la o decizie anterioară a Curții Constituționale, care spune (interpretare făcută deja de Curtea Constituțională): în condițiile în care au trecut 90 de zile fără posibilitatea numirii unui guvern (nu se spune în ce condiții, cu ce nuanțe), atunci președintele este obligat, dizolvă automat parlamentul. Deci, este o chestiune de constatare a unei situații conform unei hotărâri a Curții Constituționale.”

Europa Liberă: Dar tot Curtea Constituțională i-a sugerat Maiei Sandu să poarte dialog cu fracțiunile parlamentare, pentru a se ajunge la un consens.

Iulian Chifu: „Foarte corect! Da, Curtea Constituțională nu putea să ia decizia la care faceți referire Dvs., care se numește solomonică, nu poate obliga președintele să facă ceva și poate, în cel mai bun caz, recomanda, potrivit Constituției, un tip de comportament.

Însă decizia, ca și legitimitatea, ca și forța politică, revine președintelui ales al R. Moldova, a fost ales în urmă cu patru luni, și care are forța politică, portanța, încrederea publică pentru a decide în momentul de față. Și într-o variantă în care ar fi ales numirea unui candidat pentru a forma un guvern – și în acest caz decizia aparținea în mod suveran tot președintelui. Pentru că, precum bine făceați Dvs. referire la un material de-al meu, decizia nu obligă președintele – nu poate, de altfel, nicio instituție să oblige voința unui decident politic.

De aceea, eu zic că noi suntem în situația în care alegerea președintelui este în vigoare, că au sau nu loc consultări, că se întâmplă sau nu o chestiune intermediară care ar însemna desemnarea unui alt candidat pentru a forma un guvern. În orice caz, întreaga decizie, pentru că vorbim de zona politică, revine președintelui R. Moldova și, mai mult de atât, din punct de vedere juridic, parlamentul nu are resorturile pentru a face pasul mai departe, respectiv, suspendarea președintelui, pentru a-i lua atribuțiile și a desemna un candidat de prim-ministru.

De fapt, totul se reduce la încrederea publică, votul cetățenilor, care în momentul de față, într-o măsură covârșitoare, ne-o arată sondajele de opinie serioase, cu procente de peste 50 la sută, merg către Maia Sandu și, prin transfer, către partidul său.”

Europa Liberă: Președinta Sandu consideră că în baza deciziilor luate anterior de Înalta Curte ar exista șanse ca actualul parlament să fi dizolvat după data de 23 martie și să fie declanșate alegeri anticipate. Cel mai probabil, ea va merge iarăși la Curtea Constituțională, iar dacă Înalta Curte îi răspunde cu aceeași monedă și-i spune că totuși trebuie să poarte consultări cu fracțiunile din legislativ, încotro?

Iulian Chifu: „Nu există o asemenea posibilitate. Precedentele decizii ale Curții Constituționale sunt efective, în vigoare, constituie precedente și se aplică ca atare. Nu e vorba de o sesizare pentru a întreba Curtea ce trebuie să facă, ci este, de data aceasta, o sesizare constituțională, prin care Curtea constată că au trecut cele 90 de zile și prezintă propria hotărâre. Deci, nu este o hotărâre nouă.

Suntem în cadrul constituțional în care Curtea primește de la președinte situația de fapt și constată existența acestor 90 de zile, respectiv, situația conformă cu propria sa hotărâre de dizolvare a parlamentului. Aceasta este marea diferență. Punctul de cotitură, din punctul de vedere al parlamentului, a fost momentul hotărârii precedente, când, pe un anumit tip de interpretare, pe o anumită forțare, pentru că stătea în votul Curții Constituționale, votului majorității de acolo, atunci putea să decidă obligarea președintelui în a face ceva! Firește că nu e un precedent, firește că era o forțare, un exces, dar acela era momentul în care putea aștepta un alt tip de decizie.

Decizia solomonică, care este perfect corectă, din punct de vedere constituțional, de fapt ne spune că Curtea Constituțională nu poate obliga o persoană, nu numai un președinte, să facă ceva. Și da, îi indică să se consulte în continuare și să încerce ieșirea din spațiul constituțional, că, de fapt, aceasta a fost răspuns adresării care s-a făcut, adică conținutului cererii care i-a fost adresată. În momentul de față suntem – deja! – în punctul în care punctul de întoarcere a fost depășit de hotărârea Curții Constituționale. În momentul de față așteptăm doar consumarea pe linie temporală a celor 90 de zile sau rămâne în continuare pe masă, dacă o majoritate calificată în parlament decide cumva suspendarea președintelui. Dar eu m-aș mira, pentru că un asemenea parlament, care n-are legitimitate și credibilitate, ar face ultima greșeală, iar din punctul de vedere al Partidului Socialiștilor ar fi catastrofal.

S-ar putea depăși un asemenea moment, dar prezentarea ulterioară la referendum și prăbușirea acestui referendum ar trimite PSRM-ul la o susținere publică, undeva, între 10-15 la sută, ceea ce nu-și poate permite, și ar ridica, evident PAS-ul, clar, peste majoritatea constituțională, varianta Zelenski din Ucraina.”

Europa Liberă: Am discutat cu mai mulți experți, foști judecători la Curtea Constituțională, care s-au referit și la un alt scenariu, că Înalta Curte ar putea să nu accepte o sesizare din partea Maiei Sandu, spunând că nu întrunește toate condițiile.

Iulian Chifu: „Da, dacă Maia Sandu ar face o sesizare către Curte în sensul strict. Dar Maia Sandu nu va face o sesizare către Curte. Va transmite Curții faptul că s-au îndeplinit condițiile din hotărârea sa anterioară. Deci, Curtea nu trebuie să ia o hotărâre. Dacă Curtea era în situația în care ar fi trebuit să ia o hotărâre, puteam discuta libertatea Curții de a alege orice alt tip de soluții. În momentul de față, e vorba doar de a constata. Dacă vreți, și alegerea președintelui ajunge, la un anumit punct, în acel eșafodaj instituțional, la Curtea Constituțională, care constată că s-a ales președintele și validează acele alegeri. Exact același tip de validare, de constatare, îl face Curtea, nicidecum nu judecă, în momentul de față, nimic.”

Europa Liberă: Nu admiteți că și deputații ar putea să meargă cu sesizări la Curtea Constituțională învinuind-o pe Maia Sandu că nu s-ar fi consumat cele două tentative de a fi desemnat un candidat pentru funcția de prim-ministru?

Iulian Chifu: „Orice instituție care are calitatea de a sesiza Curtea Constituțională poate să o facă. Temeiurle în baza cărora ar ar putea să facă nu există. Parlamentul, orice grup de parlamentari, un partid politic parlamentar, un grup parlamentar sau orice formulă, nu se poate adresa Curții, pentru că nu are temei, până la data de 23 martie, la împlinirea celor 90 de zile. Mai mult, admițând că, vreodată, hai să zicem, concomitent cu Maia Sandu, care nu cere o judecată, cere o constatare, lucru care se consumă imediat, admitem că s-ar depune o asemenea contestare la Curtea Constituțională.

Ea nu este suspensivă, în sensul în care nu duce la blocarea dizolvării parlamentului, care este imediată după pronunțarea constatării. Și în afară de chestiunea asta, ea poate fi oricând contracarată de juriștii din jurul d-nei Maia Sandu, pentru că, aduceți-vă aminte, Igor Dodon a fost în aceeași situație. Mai mult, în cea dea 89-a sau a 90-cea, unii spun că chiar a 91-a zi, a propus chiar o variantă de guvern, care, întâmplător, a trecut, guvernul de atunci, Guvernul Maia Sandu, al alianței...”

Europa Liberă: Blocul ACUM – PSRM.

Iulian Chifu: „Exact. În asemenea condiții, o asemenea sesizare, admițând că ar putea să fie judecată pe fond, este nulă pe drept, adică ar fi respinsă de pe scaun, se spune în justiție. Eu vă spun că nu ajungem niciodată la acel moment, pentru că Curtea Constituțională, la momentul în care ar ajunge vreodată să judece acest caz, pe post pe 23 martie, odată cu constatarea, în primul rând, că ar judeca două săptămâni după aceea și, în al doilea, ca prealabil faptul că parlamentul a fost dizolvat, suntem într-o altă realitate, au fost declanșate alegerile generale. În consecință, în partea prealabilă a judecării, ar respinge o asemenea contestare.

Deci, asta este formula juridică, pentru că în constatarea prealabilă a condițiilor n-am fi în situația în care să ia în discuție măcar fondul. E poate o chestiune de tehnică juridică, dar este extrem de banal, este diferența dintre a te duce la un notar să-ți avizeze un document care reprezintă o vânzare, o proprietate a ta, pe baza unor acte, un notar, și cazul când te duci la un judecător să-ți judece o cauză și judecătorul constată că tu nu îndeplinești criteriile pentru a fi departe pentru a depune acea cerere. Deci, înainte de a ajunge să-ți judece fondul, îți respinge cauza pentru că n-ai caliate procesuală.”

Europa Liberă: Apar tot mai multe voci din randul deputaților care spun că s-ar putea să se găsească un alt deznodământ, să fie oferite mai multe împuterniciri actualului guvern, actualului executiv, condus de Aureliu Ciocoi, executiv ad-interim, și se rezolvă problema, că până în 2023 actualul legislativ poate să-și ducă mandatul.

Iulian Chifu: „Este o găselniță de imagine, în niciun caz de valoarea unui jurist. Pe 23 martie, acest parlament se dizolvă și se convoacă alegerile anticipate. Orice împuterniciri ar dobândi actualul guvern interimar Ciocoi ar putea fi utilizate în această perioadă, până când în R. Moldova este format un guvern cu depline puteri, deci, după alegerile anticipate. Ar fi fost foarte bine ca o asemenea împuternicire să fie acordată în criteriile care țin de situația pandemică, de nevoia de a aduce bani în țară etc. Un asemenea demers este binevenit, dar el nu acționează decât până în momentul în care o majoritate parlamentară a noului parlament va vota un nou guvern cu depline puteri, moment în care guvernul interimar își părăsește poziția și nu mai are niciun fel de atribuții. Deci, asta e o chestiune, mai sunt acuma două sîptămâni, urmează apoi încă o perioadă cu alegerile anticipate, probabil încă două luni, mai punem negocierile pentru formarea guvernului și cred că acolo va fi o variantă foarte simplă, dacă ne uităm la sondajele de opinie, și ne vom trezi că în 3,5-4 luni acest guvern își epuizează posibilitatea de a funcționa, tocmai pentru că între timp va fi ales un guvern cu depline puteri.”

Europa Liberă: Dae dacă între timp deputații decid să constituie o majoritate în parlament, se schimbă situația?

Iulian Chifu: „Nu se schimbă,că avem hotărârea Curții Constituționale, aceea care, v-am spus eu, a fost punctul de ăntoartece. Acea hotărâre spune că președintele nu poate fi obligat să desemneze un anumit premier. E valabil și a fost valabil și ân trecut – aduceți-vă aminte că într-un alt moment dl președinte Timofti a refuzat să...”

Europa Liberă: ...să îl nominalizeze pe Vladimir Plahotniuc.

Iulian Chifu: „Da. Ei, bine, nu poate fi obligat, chiar dacă constituie o majoritate. Chiar dacă o luăm în considerație pe cea existentă, în niciun caz președintele nu poate fi obligat să desemneze un premier. E un act de voință, mai mult, este un act politic. În al treilea rând, nu o face pentru simplu motiv că în față n-are o majoritate stabilă. Constituția R. Moldova vine și ne spune foarte clar, pentru a discuta trebuie să ai o majoritate formală. Formală nu înseamnă o listă de semnături pe o bucată de hârtie.”

Europa Liberă: Da, și ei constituie această majoritate, nu ar fi un efort mare.

Iulian Chifu: „E gata constituită și a avut aceeași soluție, aceeași consecință, același deznodământ. Președintele nu este obligat să desemneze. Nu poate fi obligat de Curtea Constituțională, este act de voință, pe care nimeni nu poate să-l decidă împotriva voinței sale. Da, are la dispoziție parlamentul posibilitatea suspendării, demiterii președintelui. Mă rog, drumul acesta, dacă are forța politică să poată acoperi un asemenea demers, lucru pe care nu și-l permite, nu mi spun de PSRM, care nu vor mai intra în parlament după viitoarele alegeri anticipate.”

Europa Liberă: În ultimele zile, liderul Platformei Demnitate și Adevăr, Andrei Năstase, insistă el să fie format un guvern de tranziție și chiar se autopropune prim-ministru și spune că ar putea să vină cu o componență nominală a miniștrilor. Cum vi se pare această poziție a dlui Năstase?

Iulian Chifu: „Mi se pare rizibilă, copilărească, mă așteptam la ceva mai mult din partea unui om cu ceva mai multă experiență politică. În momentul în care ultimul contact cu alegătorii ți-a adus circa 3 la sută din voturi, la ultimele alegeri prezidențiale, capacitatea ta de a revendica orice poziție în statul R. Moldova, nu poți să soliciți măcar, cu legitimitate, postura de prim-ministru. În afară de acest element, Andrei Năstase este președintele unui partid nu va mai intra în parlament, care în momentul de față nu are încrederea publică.

Cred că varianta cea mai potrivită va fi ca și Domnia sa, și alte partide care au participat în campania prezidențială și măcar în turul doi au susținut candidatul prezidențial să aibă negocieri mult mai pragmatice și mult mai așezate în privința perspectivelor în viitorul guvern. Deși dl Năstase, în baza întregului său dosar politic de până acum este istorie, este din categoria celor care au murit cu ștampila partidului în mână, n-au știut la momentul potrivit să paseze în mod democratic conducerea partidului lor unei persoane care are tracțiune și care poate duce lucrurile mai departe. S-a întâmplat și cu Mihai Ghimpu cu Dorin Chirtoacă, el a făcut transferul când și Dorin Chirtoacă era deja mort din punct de vedere politic, nu în momentul de varf. A făcut-o și Vlad Filat cu Iurie Leancă, tot în momentul de vârf, în care Iurie Leancă avea portanța politică cea mai mare, Vlad Filat n-a vrut să-i paseze partidul și să-i dea posibilitatea să respire.

În R. Moldova încă suntem la un anumit tip de infantilism politic, în care partidele se identifică cu persoana care deține ștampila și semnătura. Nicidecum nu este o organizație matură, capabilă să asigure existența, succesiunea, funcționalitatea politică a partidelor pe intervale de timp mult mai lungi. Acest lucru nu se poate face decât atunci când ai posibilitatea ca în momentul când președintele în funcție pierde portanța, susținerea politică, greutatea politică în societate, în raport cu cetățenii, acela să paseze ștafeta unei personalități mai bine plasate și capabile să plaseze partidul în prim-plan structurilor politice din R. Moldova.”

Europa Liberă: Tot Andrei Năstase s-a adresat partenerilor externi și i-a invitat să medieze ei această dispută politică. Ar putea să vină reacții?

Iulian Chifu: „Nu. În momentul de față, nu cred că există dubiu pentru nimeni în R. Moldova că singurul om politic cu adevărat cu suținere majoră occidentală este dna Maia Sandu. Este singurul om cu care s-a întâlnit și care a fost vizitat, care a fost invitat de toate marile curți europene, și la Bruxelles, NATO, UE și în format bilateral, și în Franța, și întâlnirea cu președintele României, și la Kiev, cu o postură pe care nu o are în momentul de față nici unul dintre politicienii din R. Moldova, nici măcar Igor Dodon, pe care nici măcar nu l-am văzut în poză cu Vladimir Putin, care să-i întărească o postură prorusă și el este, din punctul de vedere al Federației Ruse, al Kremlinului, un perdant în alegeri. În consecință, în cazul său, portanța sa este sub semnul întrebării și și acolo Partidul Socialiștilor e același fenomen. Va trebui să găsească posibilitatea, resorturile, încât să transfere acestă postură către unul dintre membrii săi, care are o capacitate politică mai mare, pentru a putea să ducă partidul mai departe. Dacă nu, drumul va fi același pe care l-am văzut și la Vladimir Voronin, și la Mihai Ghimpu, și la Vladimir Filat, și la mulți alții.” Europa Liberă: Am văzut și un alt punct de vedere, al domnului Dan Dungaciu de la București, colegul Dvs., care spunea că Maia Sandu ar fi urcat repede pe piedestal și foarte ușor ar putea să cadă.

Iulian Chifu: „Da, Dan Dungaciu are dreptate în momentul când face această digresiune și corectă deosebire între relevanța politică și relevanța juridică. Dacă vă uitați cu atenție, el vine și reia aceeași susținere, faptul că relevanța politică a Maiei Sandu este cea care e predominantă, care decide. Ideea de a intra în spațiul juridic este pusă de Dan Dungaciu sub semnul întrebării, numai că nu suntem în postura în care a discuta din punct de vedere juridic acest lucru, iar portanța și greutatea politică a Maiei Sandu rămâne în orice condiții, repet, chiar dacă s-ar strânge cele 2/3 necesare în parlament, ar fi suspendată din funcție, președinta parlamentului, Zinaida Greceanîi, ar prelua interimatul și ar desemna un prim ministru și așa mai departe, ne-am duce în referendum.

Chiar și în aceste condiții, eminența politică a Maiei Sandu își va dovedi relevanța sa la votul din referendum, care nu va face decât să accentuieze greutatea sa și să prăbușească pe cei care determină o asemenea acțiune. Nu din cauza aceasta, primul lucru pe care l-a spus Igor Dodon că a fost că nu va fenta un asemenea demers de suspendare. Păi, dacă nu va face un asemenea demers, unica soluție este dizolvarea parlamentului în data de 23 martie.”

Europa Liberă: Mai sunt și voci care cheamă ca PAS și PSRM să decidă de comun acord cum să se ajungă la anticipate.

Iulian Chifu: „Este un subiect închis, ideea unei mari alianțe a funcționat, cu toate, hai să spunem, împiedicările, în perioada în care a fost construită, în mod evident, nenatural, această mezalianță, a durat exact cât a fost prognozată, s-a întâmplat exact ceea ce anunțasem, chiar la Dvs., într-un interviu, că alungarea de la guvernare. Î

n momentul de față o asemenea experiență nu se poate repeta, chiar și pentru simplul fapt că raporturile celor două partide, în momentul de față, ca și susținere politică, este de așa natură, încât nu recomandă PAS-ului să facă vreodată o asemenea mezalianță și de fapt nici n-ar avea de ce s-o facă, n-ar avea obiect. De fapt, asta este o tânguială de-a lui Igor Dodon, în ultimele sale momente de existență în viața politică, pentru a se agăța de ceva și a prinde ceva care să reflecte putere.

Igor Dodon are probleme majore. În primul rând, partidul său este pe tobogan, nu a reușit să-și mențină nici măcar voturile obținute anterior, or, el însuși nu are nicio postură publică, pentru Domnia sa alegerile ar fi o salvare, să prindă măcar un post de vicepreședinte al parlamentului, dacă nu – ceva prin guvern, fiindcă încă crede că va putea să aibă majoritatea sa sau alta.

Deci, din punctul meu de vedere, problemele lui Igor Dodon și PSRM sunt de așa natură, încât formule de mezalianță, astăzi, în actuala aritmetică de susținere politică, este imposibilă.”