Din guvern fac parte, în premieră, membri ai partidului anti-Islam PVV (Partidul Libertății) al lui Geert Wilders, care a cerut în trecut oprirea ajutorului militar pentru Ucraina, înghețarea extinderii UE și organizarea unui referendum pentru ieșirea Olandei din UE. În viziunea unor lideri PVV, Olanda urma să oprească orice plăți la bugetul comunitar până la dorita consultare populară.
Noua ministră a Imigrației, Marjolein Faber
Pentru unii olandezi, est un șoc să vadă instalați la guvern politicieni care au făcut valuri în trecut, când erau opoziție, cu declarații prăpăstioase pe tema migrației.
Noua ministră a Imigrației, Marjolein Faber, din partidul lui Wilders, și-a atras criticile vehemente al premierului Mark Rutte spunând în parlament în 2020 că guvernul are planuri de a înlocui populația băștinașă cu străini, în baza conceputului (inventat de dreapta extremă), numit în Olanda „omvolking”.
Faber a declarat însă recent, când presa i-a reamintit acele remarci, că în calitate de ministră se va purta „așa cum trebuie să se poarte un ministru”.
Tehnocratul fără partid
Schoof (67 de ani) este un tehnocrat fără apartenență politică, numit ca să aplaneze temerile de eventuale politici extremiste, și preia șefia executivului de la Mark Rutte, care va fi noul șef al NATO după ce a fost premier 14 ani.
Dick Schoof sosind la ceremonia de învestire, la Palatul Huis ten Bosch din Haga, marți.
Principalii aliați ai PVV în coaliția de guvernare sunt partidul de centru-dreapta al lui Rutte VVD și formațiunea de centru NSC.
Negocierile pentru formarea noului cabinet s-au finalizat la 223 de zile după victoria șocantă a extremistului de dreapta Geert Wilders, cunoscut mai ales pentru apelurile la interzicerea Islamului în Europa și la oprirea imigrației.
Unele decizii ale fostului guvern, moderat, se „prelungesc” în activitatea celui nou, chiar dacă merg împotriva convingerilor extremiștilor de dreapta: Olanda, alături de Danemarca, se pregătește să livreze Kievului avioane F-16.
Umbra lui Wilders nu dispare
Wilders însuși nu face parte din noul guvern, dar – cum scrie Reuters – umbra lui va plana asupra politicii olandeze, întrucât va continua să-și conducă Partidul Libertății în Parlament.
Liderul PVV Geert Wilders, la alegerile europene din 6 iunie. El trăiește de 20 de ani cu pază de corp strictă, după ce a primit amenințări legate de declarațiile sale anti-Islam.
În ciuda promisiunilor de a se „îmblânzi” făcute unor potențiali parteneri de coaliție, el a scris chiar săptămâna trecută pe X că vede în continuare Islamul ca pe o „religie dezgustătoare, violentă și plină de ură”.
Duminică, într-un discurs de final de mandat, premierul demisionar Rutte a spus că în Olanda compromisul are mare tradiție, iar clasa politică este chemată acum să demonstreze din nou acest lucru.
Ar putea influența extinderea UE?
Ziarul ucrainean de limbă engleză Kyiv Post scrie că noul guvern olandez ar putea frâna negocierile de aderare ale Ucrainei, care au avut până acum ca obstacol principal Ungaria lui Viktor Orban.
Publicația de la Kiev nu explică însă cum anume s-ar putea manifesta această „frână”.
Cert este că portofoliul externelor a rămas la moderați, nefiind predat extremiștilor lui Wilders, cei care visau în opoziție la ieșirea Olandei din UE, iar de extindere nici nu voiau să audă.
Caspar Veldkamp, noul ministru de Externe al Olandei.
Noul ministru de Externe este Caspar Veldkamp, diplomat de 60 de ani din formațiunea de centru NSC, care se autocaracterizează ca „european convins”. El a lucrat la ambasadele din Washington, Varșovia și Bruxelles, cel mai recent post fiind de director la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) – o instituție activă în estul Europei.
Începând de joi, noii miniștri vor fi audiați în parlamentul Olandei, iar intențiile lor vor deveni mai limpezi, inclusiv în privința Europei.
Editorul pentru probleme europene al Europei Libere, Rikard Jozwiak, anticipează că guvernul Olandei va rămâne pro-Ucraina și pro-UE. Este, totuși, posibil, ca noua garnitură diplomatică, îmboldită de la spate de oamenii lui Wilders, să insiste mereu asupra verificării temeinice a țărilor candidate și asupra reformării UE astfel ca să fie gata de extindere.
Norul cel mare care atârnă deasupra construcției europene în aceste zile nu trebuie căutat la Haga sau Amsterdam, însă, ci la Paris, unde se profilează o guvernare a extremei-drepte după al doilea tur de scrutin al alegerilor, de la 7 iulie - mai spune Jozwiak.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te