Pieter Omtzigt, liderul partidului Noul Contract Social, ar fi părăsit masa de discuții pentru că nu putea cădea de acord pe tema bugetului național. Olanda ar fi nevoită să-și reducă deficitul cu 17 miliarde de euro, despre care Wilders spune că ar trebui să vină dintr-un buget național restrâns, în timp ce Omtzigt spune că ar trebui adunați din creșterea impozitelor.
Omtzigt îl acuză pe Wilders că ar fi ținut secrete informații despre starea financiară a mai multor ministere.
„NCS nu intenționează să facă promisiuni despre care știe deja că sunt deșarte”, a declarat Omtzigt. El a precizat că, deși părăsește coaliția, ar putea susține pe probleme punctuale un potențial guvern minoritar.
În mod surprinzător, Wilders a devenit și mai popular în cele două luni în care nu a reușit să formeze un guvern. Potrivit unui sondaj din ianuarie, dacă s-ar organiza din nou alegeri, partidul său ar câștiga o treime din scaunele de parlamentar.
Partidul condus de Wilders a câștigat alegerile parlamentare din Olanda, în noiembrie, întrecând partidul fostului premier Mark Rutte și coaliția de stânga a fostului comisar european Frans Timmermans. Alegerile anticipate s-au organizat după ce Rutte și-a dat demisia.
Toate celelalte partide care au participat la alegeri au refuzat să intre într-o coaliție cu Partidul Libertății (PVV), care are 37 de locuri din cele 150 din parlament. Este aproape dublu față de alegerile anterioare, dar nu e suficient pentru a conduce țara singur; pentru asta ar avea nevoie de alți 39 de parlamentari.
Olandezii votează strategic, de obicei, adică cu partidul care are cea mai bună șansă să câștige sau să formeze o coaliție, a explicat politologul olandez Martin Rosema pentru Europa Liberă România. Însă, nemulțumirea olandezilor cu guvernul Rutte i-a făcut să voteze cu cel care a legat plângerile lor - costul traiului și lipsa locuințelor - de imigrație, și a propus o soluție simplă și convingătoare.
Promisiunile electorale ale lui Wilders
Promisiunea electorală a lui Wilders a fost că va opri imigrația, mai ales a musulmanilor. Odată ajuns în proximitatea puterii, el a devenit mai moderat și a spus că-și va lăsa politicile anti-Islam „în congelator”.
În trecut, Wilders i-a numit pe marocani „gunoaie”. Marocanii și turcii au sosit prima oară în Olanda în anii ‘60 și ‘70, ca „gastarbeiteri”, iar mulți dintre ei au rămas și și-au adus familiile.
Întocmai pentru a opri sosirea mai multor imigranți în țară, olandezii au interzis aproape cu desăvârșire cetățenia dublă. Cei ce vor cetățenie olandeză trebuie să renunțe la cea pe care o au deja.
În 2017, erau peste 380.000 de marocani în Olanda, o țară cu o populație de 17,5 milioane de oameni. Olanda a primit peste 220.000 de noi migranți în 2022, mai ales în urma războiului din Ucraina, în timp ce țara suferă de un deficit de aproape 400.000 de locuințe.
PVV, în frunte cu Wilders, au promis și să distanțeze Olanda de UE. Ar fi vorba de un referendum pe tema ieșirii din UE (un potențial „Nexit”, de la Netherlands) sau măcar blocarea aderării altor țări, precum și oprirea dreptului de liberă circulație care stă la baza Spațiului Schengen și a Uniunii Europene.
„Cred că PVV la guvernare, cu o influență puternică în Parlament, va avea ca efect «mai puțină Europa»”, explica după alegeri politiologul olandez Martin Rosema.
Wilders mai vrea și să oprească fondurile către Ucraina. În 2016, alegătorii olandezi au respins acordul de asociere al UE cu Ucraina printr-un referendum.
Geert Wilders este parlamentarul cu cea mai mare vechime din Olanda, dar a început să iasă în evidență pe scena politică internațională în aceeași perioadă în care Donald Trump și Boris Johnson au început să facă furori.
Wilders, un al treilea personaj de același tip, deși ceva mai „rafinat” decât ceilalți doi, provine dintr-o zonă rurală și religioasă din sudul Olandei.
El a fondat partidul PVV în 2006, lansând astfel un val de populism de dreapta în Europa, potrivit The Economist.
Principalul său obiectiv a devenit interzicerea Islamului și închiderea tuturor moscheilor din Olanda. În 2016, a fost condamnat pentru incitare la ură împotriva marocanilor din Olanda.
