Dar astăzi, Vitalie Ciobanu își verifică Facebook-ul în fiecare dimineață, nu mai citește ziare sau reviste pe hârtie, nu se mai uită la televizor, iar YouTube-ul a devenit nu numai platforma de pe care se informează, dar de care se folosește pentru a-i informa pe alții.
Your browser doesn’t support HTML5
Cum adoptă, cum se adaptează la ele și la ce-i servesc platformele digitale omului de cultură din R. Moldova
Procesul de adaptare la ceva nou, cum este social media, dar și alte platforme digitale, de la website-uri de știri la, servicii de inteligență artificială, ca ChatGPT, poate implica mai multe etape, variind în funcție de experiența și atitudinea fiecăruia dintre noi față de inovațiile cu pricina.
Cei care cercetează fenomenul disting câteva etape mai mult sau mai puțin comune. La început, omul, iar omul de cultură nu face excepție, manifestă deseori un fel de rezistență, fiind convins că tradiționalul este mai eficient, mai solid, mai bun. Apoi, pe măsură ce aude că social media se răspândește tot mai mult, devine mai curios și intră într-o fază a informării și explorării. De aici nu este mult până descoperă utilitatea acestor platforme și începe o adoptarea graduală. După adoptare vine adaptarea și procesul e ca și încheiat.
Pentru Vitalie Ciobanu, podcastul său video, „Cultura la Frontieră” lansat în luna iunie și difuzat primordial pe canalul de YouTube Europa Liberă Moldova este o formă de adaptare la noua realitate din care rețelele digitale fac deja parte și nu pleacă nicăieri, o realitate în care publicul a migrat deja pe aceste rețele.
Dar „Cultura la Frontieră” este pentru Vitalie mai mult de atât: este și o ocazie de a continua ceea ce a făcut timp de decenii la revista „Contrafort”, și un prilej de a duce mai departe o anumită tradiție a emisiunilor culturale la Europa Liberă.
În acest episod din „Reporterii” discutăm despre cum adoptă și cum se adaptează, pas cu pas, omul de cultură la platformele digitale, despre relația specială, uneori contradictorie a omului de cultură cu social media (o relație specială care vine din relația omului de cultură cu publicul, din faptul că el se află mereu, prin natura ocupației, în fața publicului, fie că este muzician, actor, sculptor sau scriitor), dar discutăm pe îndelete și despre „Cultura la Frontieră”.