Interdicția impusă de președintele Trump cu privire la intrarea în Statelor Unite a unor cetățeni din ţări considerate o amenințare, cele mai multe cu majorități musulmane, este, după decizia de ieri, susținută de Curtea Supremă a Statelor Unite. Ce înseamnă asta pentru politica de imigrație, e întrebarea adresată corespondentului Europei Libere la Washington.
Varianta interdicției de intrare în ţară, considerată legală şi constituțională de către tribunalul suprem, este cea de-a treia formulată de administrația Trump şi este diminuată şi bine fundamentată juridic, incluzând şi ţări nemusulmane, cum sunt Venezuela şi Coreea de Nord. Faptul că interdicția a primit sprijinul Curții Supreme nu este în sine de mirare, pentru că președintele Statele Unite are o largă latitudine când vine vorba de regimul de intrare în țară. Dar valoarea deciziei este una simbolică şi în acest context are o mare importanță. Asta pentru că esența politicii Trump este să pună un semn de echivalență între imigrație şi pericol.
La fiecare intervenție publică pe aceasta temă, Donald Trump nu contenește să susțină că străinii care încearcă să intre în Statele Unite reprezintă o primejdie. El dă exemplul bandelor de salvadorieni sau crimelor comise de unii imigranți ilegali, pentru a stârni emoții şi a crea o anumită impresie negativă cu privire la cei care încearcă să intre în ţară.
În condițiile în care Congresul se dovedește ineficace în reformarea sistemului de imigrație, Trump a dispus luarea de măsuri drastice...
Pe acest fond şi în condițiile în care Congresul se dovedește ineficace în reformarea sistemului de imigrație, Trump a dispus luarea de măsuri drastice, care au culminat recent cu despărțirea forțată a familiilor care încercau să intre în țară de proprii copii, măsură pusă ulterior în revers după un val de critici. Cei care se opun președintelui cred că decizia Curții Supreme este de natură să-l încurajeze pe Trump să continue să testeze limitele prerogativelor sale cu privire la controlul de frontieră, fără să supună măsurile aprobării Congresului. Să ne reamintim că atunci când a impus interdicția, administrația s-a văzut dată în judecată şi blocată de tribunale din diverse state, care susțineau că includerea pe listă, la vremea respectivă, doar a unor state cu majorități musulmane este discriminatorie.
Președintele Trump a caracterizat decizia de ieri a Curții – luata cu un vot de 5-4 – drept istorică, o validare a punctelor sale de vedere şi o victorie. Următorul obiectiv al președintelui este zidul despărțitor de la frontiera cu Mexicul, care nu va fi plătit de Mexic, așa cum candidatul Trump promisese, ci din impozitele americanilor. Tot acest eșafodaj psihologic are ca scop crearea unei psihoze, care să facă electoratul să susțină politici anti-imigrație. Frica pare a fi, în politica electorală, un factor mai eficace decât speranţa.