De ce oare au umblat speechwriterii candidatului Dodon la proverbul știut de toată lumea despre vrabia din mână mai sigură decât cioara de pe gard? Probabil s-au gândit că un porumbel, pașnic și rotofei, cu creanga de măslin în cioc, ar da mai bine decât o vrabie banală ce scormonește în gunoaiele insalubre și se contopește foarte lesne cu peisajul inexpresiv. Altă poveste hulubul, considerat vestitor al păcii și simbol al devotamentului conjugal. Numai că ornitologii ar putea spune multe lucruri nu tocmai măgulitoare despre șobolanii zburători ai urbelor, cum li se mai spune acestor păsări răzbunătoare și feroce, care mai și găinează totul delaolaltă - sfinte cupole, monumente și statui.
### Vezi și... ### „Electoratul paralel” și de ce diaspora ar putea vota mai activ în turul doiCât privește cioara, lucru știut, este o pasăre isteață și îndărătnică. Corb la corb nu-și scoate ochii! Spre deosebire de porumbel care într-o confruntare cu rivalii din aceeași specie numaidecât țintește mărgica ochiului și nu se lasă până nu o scobește din craniul adversarului. Hulubul păcii! Dar și mai important - cioara nu e fricoasă ca porumbelul. Iată de ce proverbul a fost parafrazat ca să apară în loc de cioară o coțofană - soroka-beloboka - în speranța că noua poreclă se va lipi de concurenta tot mai periculoasă. Mai ales dacă simpatizanții lui Renato Usatîi vor avea undă verde să o sprijine.
Dar am eu vaga impresie că trucul oratoric cu hulubul din mână este o șmecherie gratuită, care în loc să-l ajute pe Dodon iar îi va aduce daune de imagine. Chit că sfetnicii care i-au redactat discursul bătăios au dorit să-l flateze cu aluzia vizibilă la pasărea Dodo, porumbelul uriaș din povestea „Alice în Țara Minunilor”. Pe mine însă m-au dus cu gândul la „Porumbelul” lui Patrick Süskind, pasărea-monstru care transformă viața unui om într-un adevărat calvar.