Pot guverna principiile în politică?

Pot guverna principiile în politică?

​În Moldova, chiar și după validarea alegerilor din 24 februarie, nu pare să se închege niciun fel de colaborări și acorduri între forțele politice intrate în noul Parlament. PD a deschis primul jocul, anunțând că și-ar dori un dialog cu Blocul ACUM („fără resentimente și supărări”) pentru a forma o alianță de guvernare. Au venit apoi și socialiștii să invite Opoziția pro-europeană la niște „discuții” preliminare. Doar partidul lui Shor, primarul de Orhei, tace. Cele 7 mandate ale acestei făcături populist-penale nu îi rezervă decât rolul de chibiț al principalilor actori parlamentari.

Vitalie Ciobanu

Curtat atât de partidul autointitulat „pro-occidental” al lui Plahotniuc, cât și de socialiștii putiniști ai lui Dodon și Greceanîi, Blocul ACUM a respins ambele propuneri, rămânând fidel angajamentelor sale de a nu face alianță cu partidele oligarhice și anti-europene, considerând aceste invitații drept niște „mere otrăvite”, cum s-a mai întâmplat, simple „bife” pe foaia de parcurs a unei viitoare coaliții democrat-socialiste – așa o vede mai toată lumea. Altfel spus, PD și PSRM trebuiau să obțină refuzul previzibil al Blocului ACUM pentru a putea declara, melodramatic, că deși îi despart falii ideologice abisale, sunt nevoiți să bată palma pentru stabilitate, pentru ca țara să fie guvernată.

Oferta socialiștilor pentru Blocul ACUM, în câteva teze și rezoluții, vizate de Dodon și aprobate la Moscova, nu conține nimic din urgențele Moldovei, nici dezoligarhizare, nici stat de drept. În schimb, „statalitate” cât încape, parteneriat strategic cu Rusia, „dialog” cu UE și Statele Unite, neutralitate permanentă, apărarea valorilor tradiționale ortodoxe… Declinând oferta socialiștilor, Blocul ACUM a folosit prilejul de a-și reafirma propria agendă politică, privind eliberarea statului din captivitate: demiterea conducerii mai multor instituții, anularea votului mixt, investigarea furtului miliardului, anchetarea operațiunilor de spălare a banilor, adoptarea Legii Magnițki ș.a.

Terfelit, încolțit în campanie, Blocul ACUM preia inițiativa, trece la atac. Îi cheamă pe deputații din noul Parlament să voteze în interesul poporului un pachet de măsuri dorite de alegători. Este un gest tranșant care vrea să rupă jocurile dintre partide, așa cum s-au făcut ele mereu la noi – în culise, în disprețul opiniei publice –, un gest care apelează la conștiința individuală a fiecărui deputat, indiferent de afilierea lui politică. Deputații nu au mandat imperativ, ei se află, constituțional vorbind, în slujba poporului, adică trebuie să-și urmeze propriile convingeri, dacă le au.

Această inițiativă a Blocului ACUM nu avea cum să reducă criticile la adresa lor, dimpotrivă. Au reapărut tot felul de ipoteze și subtexte, s-au relansat teoriile conspirației. Opoziția pro-europeană este suspectată că vrea să camufleze o înțelegere cu PSRM, coordonată de Moscova. (!) Socialiștii, pe de altă parte, după ce au fost refuzați în intențiile lor „pacifiste”, acuză Blocul ACUM de eschivă și „inducere în eroare a propriilor alegători”, fiindcă nu vrea să se asocieze cu ei pentru a sluji țara și poporul.

S-au formulat și obiecții de ordin juridic: inițiativele, proiectele de legi privind scoaterea statului din captivitate, propuse de ACUM, nu pot fi votate atâta timp cât nu au fost alese organele de conducere ale Parlamentului, desemnat spicherul, creată o majoritate, învestit un Guvern. În zilele ce vor urma, discuțiile se vor încinge, se vor aduce argumente: cum e mai logic și corect să se procedeze, cine greșește, cine uneltește, cine vinde iluzii...

Actualul blocaj, în care nimeni nu pare avantajat, se datorează mediului politic moldovean: toxic, încărcat de suspiciune, virusat de memoria trădărilor interminabile. Susținătorii Blocului ACUM se întreabă: „Cum să te aliezi, să faci o majoritate cu cei pe care îi consideri lipsiți de credibilitate, de respectabilitate, cu cei care te-au călcat în picioare pe tine și și-au bătut joc de Republica Moldova?” Alți oameni, nu neapărat adversarii tăi politici, vor spune: „Dar nu riști să rămâi pe margine, cu toate bunele tale intenții, pentru că or fi fost alegerile fraudate, vor fi plăcând inițiativele tale cetățenilor, inclusiv celor care au votat pentru actuala putere, de voie sau de nevoie, însă după 24 februarie jocul s-a mutat în Parlament, reprezentativ sau nereprezentativ, n-avem altul, cu el defilăm și acolo raportul de forțe îți este defavorabil.”

Neacceptând discuții și negocieri cu PD și PSRM, Blocul ACUM se plasează în băncile unei opoziții dure, intransigente. De aceea, dacă Plahotniuc nu-și va încropi o altă majoritate de strânsură sau dacă nu va face o alianță fățișă cu socialiștii, vom avea alegeri anticipate simultan cu alegerile locale, tot în acest an. Și în situația în care un nou scrutin se va ține în baza acelorași reguli stabilite de Plahotniuc și Dodon, sunt puține șanse ca Parlamentul să capete o altă configurație, mai justă, mai reformistă.

Liderii Opoziției pro-europene declară că nu-și pot asuma responsabilitatea pentru situația dezastruoasă pe care a creat-o actuala guvernare și trocurile acesteia cu Dodon și PSRM. Atunci în ce constă responsabilitatea Blocului ACUM, cum se va concretiza prestația sa în Legislativ?

Programul anunțat de Opoziția pro-europeană are valoare de mesaj politic, este adresat societății din Republica Moldova în ansamblul ei, dincolo de majorități parlamentare, formate sau amânate, dincolo de proceduri, regulamente și convenții juridice care blochează din start orice schimbare, orice spargere a rânduielilor făcute să conserve sistemul vicios al puterii.

Opțiunea Blocului ACUM va părea multora utopică, idealistă. E puțin probabil ca deputații din alte partide, selectați după chipul și asemănarea șefilor lor politici, să voteze împotriva angajamentelor care i-au propulsat în Parlament. Pentru că toată lumea vrea garanții și cine le oferă?

Și-apoi, despre „principii și valori”, ne amintim, vorbea, demagogic, și Partidul Democrat prin gura lui Marian Lupu, în iarna lui 2010-2011, în toiul negocierilor – lungi, exasperante – pentru formarea Alianței pentru Integrare Europeană (ediția a II-a). Când, de fapt, discuțiile erau mult mai telurice: „partenerii” se chinuiau să împartă instituții de stat, zone de control și de pradă. Cine sunt „visătorii” de la ACUM ca să se creadă altfel, mai curați, mai integri?...

Maia Sandu, Andrei Năstase și colegii lor se avântă pe un teren necunoscut și neumblat până la ei. Încercarea lor – „naivă”, „imatură”, „nerealistă”, cum a fost calificată de adversarii lor – ar însemna o tăiere a nodului gordian, o evadare din cercul vicios al politicii de clan și al înțelegerilor de tarabă, o reformă morală, care ar trebui să înceapă cu fiecare cetățean, cu fiecare „ales al poporului” și să sfârșească printr-o schimbare la față a întregului stat.

Nu știm dacă demersul Opoziției pro-europene va avea finalitatea dorită, e o campanie pe termen lung și există destule motive să fim sceptici – în Moldova împrejurările de cele mai dese ori au fost mai puternice decât oamenii. Dar dacă Blocul ACUM își va păstra unitatea, dacă va rămâne consecvent cu principiile sale, atât cât se poate imagina asta în politică – pentru că nimic nu se pierde mai ușor și nimic nu se redobândește mai greu decât onoarea –, speranța va supraviețui.

* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.