Vitali Portnikov | Ucraina: un război „înghețat”?
Linia frontului pare înghețată, și după aproape doi ani de război provocat de invazia Rusiei în Ucraina pe 24 februarie 2022, discuția se învârte în jurul acelorași subiecte: o posibilă mare contraofensivă ucraineană, ajutorul occidental pentru Ucraina, pericolul unui conflict înghețat, posibile garanții de securitate pentru Ucraina și perspectivele integrării euro-atlantice a țării, în ajunul unui nou summit NATO.
Vitali Portnikov este jurnalist și publicist ucrainean, colaborator al redacțiilor pentru Rusia și Ucraina ale Europei Libere/Libertatea (RFE/RL) din 1990.
Șansele unei soluții politice în Ucraina sunt minime în 2024, chiar dacă linia frontului se va mișca în favoarea uneia sau alteia dintre părți, pentru că nu trebui uitat lucrul esențial: atacul președintelui rus Vladimir Putin asupra Ucrainei face parte dintr-o agendă mai largă: dorința sa de a restabili, dacă nu imperiul sovietic, cel puțin vechea sa sferă de influență.
Războiul se va încheia când una din părți nu mai are resurse, în cazul Ucrainei fiind vorba de ajutorul occidental, în cazul Rusiei, de veniturile din petrol și gaze. Așa că anul 2024 riscă să fie o repetare a anului 2023. Chiar dacă factorii externi se schimbă semnificativ - poate în urma alegerilor prezidențiale din SUA din noiembrie - s-ar putea ca primele schimbări majore să apară numai în 2025.
Războiul din Ucraina va continua până când Occidentul admite că nu se mai poate reveni la vechea ordine mondială, iar crearea unei noi ordini cere măsuri neconvenționale. Țărilor agresate trebuie să li se ofere garanții reale de securitate, iar instaurarea păcii, sau cel puțin limitarea agresiunii militare la actuala linie de contact, trebuie obținute fără acorduri directe cu Rusia.
Până atunci, războiul va continua, crede Vitali Portnikov, cu potențialul „ de a provoca noi conflicte grave în lumea întreagă”.
Valer Karbalevic: Nimic nou în Belarus, dar războiul din Ucraina poate schimba totul
În 2024, Belarus nu se va implica mai activ în războiul din Ucraina de partea Rusiei și nici nu va trimite trupe acolo. Rusia, pe de altă parte, va evita să atace Ucraina de pe teritoriul belarus, dar va continua să insiste pe adâncirea integrării dintre Belarus și Federația Rusă.
Valer Karbalevic este colaboratorul redacției belaruse a RFE/RL, autorul cărții „Alexandr Lukașenka: un portret politic”.
În Belarus, pe de altă parte, regimul autoritar al președintelui Alexander Lukașenka va continua să limiteze drastic libertățile fundamentale și să persecute orice formă de disidență.
Și în 2023, necunoscuta rămâne războiul din Ucraina.
Dacă linia frontului rămâne înghețată și echilibrul de forțe nu se schimbă dramatic, nimic dramatic nu se va schimba nici în politica belarusă: țara va continua să sprijine politic și diplomatic Rusia, fără a se implica direct în război, își va extinde industria militară cu finanțare rusă și își va întări prezența militară de-a lungul graniței cu Ucraina, obligând astfel Kievul să plaseze acolo trupe de care ar avea normal nevoie pe frontul cu Rusia.
Dacă însă Rusia va obține victorii majore sau Kievul va fi obligat să negocieze o pace cu Moscova, în condițiile dictate de Kremlin, atunci regimul Lukașenka ar putea fi unul din „profitorii colaterali” ai războiului.
Relațiile dintre Rusia și Belarus nu se vor schimba însă dramatic, chiar dacă Moscova va face paşi mari pentru a absorbi Belarus, diminuându-i suveranitatea şi transformând țara într-un loc de unde să pregătească un nou atac asupra Kievului.
Acest lucru ar mări tensiunile cu Occidentul și ar spori îngrijorările cu privire la armele nucleare tactice care - susțin Moscova și Minsk - ar fi fost transferate din Rusia în Belarus.
Dacă Rusia pierde războiul sau suportă înfrângeri grele care îl slăbesc pe Putin, regimul lui Lukașenka ar putea suferi repercusiuni economice și politice. Acest lucru l-ar putea face să caute alianțe globale alternative, care ar putea duce la o încercare de normalizare a relațiilor cu Occidentul.
Serghei Medvedev: Alunecarea spre un nou conflict global?
Cel mai serios pericol în 2024 este o Rusie revanșardă, plină de resentimente, beligerantă, hotărâtă să distrugă și să refacă ordinea mondială. În mintea lui, președintele rus Vladimir Putin luptă deja în al Treilea Război Mondial, iar Ucraina este numai preludiul unui conflict global.
Pentru 2024 se profilează patru scenarii.
Occidentul, relaxat după 30 de ani de pace, nu are viziunea și hotărârea anilor 1980, când liderii săi au contribuit la prăbușirea URSS, cu atât mai puțin curajul celor care au rezistat Germaniei naziste în al Doilea Război Mondial. Pentru lumea liberă, Putin este o amenințare la fel de mare ca Hitler, dar la orizont nu se întrevede nici un Roosevelt sau Churchill.
În acest scenariu, Rusia câștigă războiul de uzură, și în același timp, începe să testeze indirect sau direct NATO, fie prin atacuri în Georgia sau Moldova, fie împotriva Lituaniei sau Poloniei, țări NATO. O invazie frontală este mai puțin probabilă decât o operațiune hibridă, fie cu unități „neidentificate” care să atace din Belarus, fie cu acte de sabotaj sau provocând tulburări în rândul vorbitorilor de limbă rusă din statele baltice. Alte operațiuni ale Kremlinului ar putea avea loc oriunde în lume. În aceste condiții, nu poate fi exclusă prăbușirea guvernului de la Kiev sau divizarea Ucrainei.
Pentru acest scenariu, este nevoie de un ajutor militar masiv al Occidentului, care să meargă până la impunerea unei „zone de interdicție” în tot spațiul aerian al Ucrainei. Chiar dacă Rusia ar fi obligată să cedeze toate sau numai o parte din teritoriile ocupate în Ucraina, acest lucru nu va duce la destrămarea Federației Ruse. Ar putea consolida și mai mult națiunea în jurul regimului lui Putin.
Rusia și-ar dezvolta o identitate plină de resentimente, bazată pe pierderi și înfrângeri, și se va hrăni din visul revanșei.
O înfrângere militară în Ucraina ar putea provoca tulburări sociale, scindări profunde între elitele politice și o „lovitură de palat”, care să ducă la îndepărtarea lui Vladimir Putin. Putin ar putea muri și de „moarte bună”. Aceste schimbări ar provoca haos într-o țară care nu mai are instituții funcționale, dar are un mare arsenal nuclear. „Federația Rusă nu se va prăbuși, dar imperiul s-ar putea destrăma la margini, în Kaliningrad, Cecenia, sau Orientul Îndepărtat, ca în 1917 și 1991.
Rikard Jozwiak | „Fortăreața Europa” și războiul din Ucraina
Singurul lucru sigur în anul care a început nu este legat de UE, ci de NATO: Suedia va deveni a 32-a membră a Alianței Nord-Atlantice, după ce aderarea ei va fi ratificată de parlamentele din Turcia și Ungaria.
Țările Uniunii Europene, pe de altă parte, se pregătesc de alegerile din iunie pentru Parlamentul European și de o serie lungă de alegeri naționale.
Valul de populism care bântuie în acest moment prin Europa nu va schimba fundamental echilibrul politic în Parlamentul European, în pofida succeselor electorale ale extremei drepte euro-sceptice în Olanda și Slovacia, și a creșterii popularității acestor formațiuni în Germania și Austria.
Rikard Jozwiak, editorul RFE/RL pe probleme europene, este autorul newsletterului săptămânal „Wider Europe”.
Sondajele sugerează că Partidul Popular European va rămâne cea mai puternică fracțiune în Parlament, împreună cu mișcarea centristă Renew Europe, urmat de social-democrații de centru-stânga.
Chiar dacă vor avea câștiguri semnificative, nu este deloc sigur că partidele populiste de extrema-dreaptă vor fi capabile să-și unească forțele în Parlament, ceea ce le va diminua mult influența, când vor fi numiți noii lideri ai Comisiei și Consiliului European.
Vor continua însă să influențeze politica UE, cum au făcut-o deja în 2023, când a venit vorba de politica față de migranți - mult înăsprită pentru a proteja „fortăreața Europa”, sau de ajutorul pentru Ucraina - blocat pentru moment de Ungaria.
Continuarea sprijinului pentru Ucraina va fi și piatra de încercare pentru UE în 2024.
După toate probabilitățile, Uniunea Europeană va reuși să găsească banii pentru Kiev, ocolind obstacolele puse de premierul ungar Viktor Orban.
Un scenariu mai puțin probabil este ca Bruxellesul să-și piardă răbdarea cu Ungaria, iar restul de 26 de membri să decidă să suspende dreptul de vot al Budapestei în Consiliul European, structura care modifică, aprobă sau respinge prin veto propunerile Comisiei Europene.
În acest scenariu, rolul decisiv ar reveni Austriei și Slovaciei, cei doi mari aliați ai Ungariei.