Respectarea drepturilor persoanei aflate în arestul preventiv

Decesul lui Andrei Brăguța ne indică odată în plus că avem o problemă de sistem, care rezidă în aplicarea quasi-automată de către judecători a arestului preventiv.

Your browser doesn’t support HTML5

Respectarea drepturilor persoanei în arestul preventiv


Decesul unui bărbat aflat în custodia organelor de drept din R.Moldova a readus în atenția opiniei publice problema respectării drepturilor omului în condiții de arest preventiv, semnalată în repetate rânduri de organizații neguvernamentale specializate în acest domeniu.

Fabula prezentată de poliție înainte de promisa anchetă internă arată în felul următor: Andrei Brăguță, tânărul de 32 de ani, a fost reținut, după o altercație cu oamenii legii, care l-au somat să se oprească în legătură cu depășirea limitei de viteză. La 10 zile de la reținere, tânărul a decedat în penitenciar. Urmare a presiunilor din partea opiniei publice, mai mulți angajați de la penitenciarele nr.13 și 16 din Chișinău și angajați ai poliției au fost suspendați din funcție, pe durata anchetei.

Decesul lui Andrei Brăguța ne indică odată în plus că avem o problemă de sistem, care rezidă în aplicarea quasi-automată de către judecători, fără nici un discernământ, a arestului preventiv, susține expertul Amnesty International Moldova Igor Stoica:

Igor Stoica

„Plasarea în arest preventiv pentru 30 de zile pentru o ceartă între un șofer și doi agenți de circulație, chiar dacă primul a recurs la acte de huliganism, este total nejustificată. Acest caz arată în mod evident punctele slabe în sistemul nostru de justiție. Și anume: la toate nivelurile - poliție, procuratură, penitenciarele și sistemul de justiție nu au protocoale bune, funcționale de lucru cu diverși bănuiți, deținuți, arestați, inclusiv persoane violente”.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în bogata jurisprudență privind materia art. 5 al Convenției, plasează pe primul plan prezumția libertății ca punct de reper la examinarea unei situații concrete. Arestarea preventivă, potrivit practicii Curții Europene, trebuie să fie o măsură excepțională. În Republica Moldova, din păcate, aceasta este regula, spun apărători ai drepturilor omului. Peste 95 la sută din solicitările procurorilor sunt admise de către judecătorii de instrucție, iar peste 94 la sută din recursurile avocaților asupra măsurilor preventive sunt respinse. Puse la un loc cu statistica condamnărilor, tabloul este de-a dreptul alarmant. (Aici poate fi accesat un mic ghid privind aplicarea articolului 5 din Convenție).

Peste o treime din hotărârile Curții Europene pentru Drepturile Omului împotriva țării noastre vizează încălcarea procedurii de arest şi privarea neîntemeiată de libertate. Acest lucru plasează Republica Moldova în topul țărilor cu cel mai mare număr de arestări pe cap de locuitor. CEDO a constatat mai multe deficiențe în materie de aplicare a arestării în sistemul de drept al Republicii Moldova. Acestea se refereau atât la normele juridice aplicate în domeniu, cât și la practica instituită.

Deciziile judecătorilor de instrucţie care prevăd arestarea persoanelor sunt neargumentate şi avem şi vom avea, cu siguranţă, foarte multe cazuri pierdute la CEDO. Asta înseamnă că noi, contribuabilii, vom plăti din buzunarele noastre. În loc să ni se mărească pensia, vom plăti pentru gafele şi incompetenţa judecătorilor.

Este un fapt constatat că sistemul național se confruntă cu mai multe probleme, între care motivarea hotărârilor judecătorești, interpretarea neuniformă a legii de către judecători la aplicarea arestării, încălcarea obligației de acționa cu diligență în cazul persoanelor arestate, probleme de comunicare a clientului cu avocatul, problema accesului avocatului la materialele dosarului, lipsa informării complete despre toate acuzaţiile aduse. Înalta Curte a atenținat și asupra faptului că instanțele nu iau în calcul personalitatea și comportamentul acuzatului și nici posibilitatea aplicării măsurilor preventive alternative.

Directorul Institutului pentru Drepturile Omului, Vanu Jereghi, spune că numărul mandatelor de arest emise nejustificat este în creştere, în pofida faptului că CEDO recomandă aplicarea arestului numai în cazuri de excepţie:

„Deciziile judecătorilor de instrucţie care prevăd arestarea persoanelor sunt neargumentate şi avem şi vom avea, cu siguranţă, foarte multe cazuri pierdute la CEDO. Asta înseamnă că noi, contribuabilii, vom plăti din buzunarele noastre. În loc să ni se mărească pensia, vom plăti pentru gafele şi incompetenţa judecătorilor. Pe lângă faptul că persoana este privată neîntemeiat de libertate, ea stă încarcerată şi noi plătim pentru paza ei, întreţinere, alimentare şi, pe zi, se strânge o sumă destul de bună, şi asta în situaţia când avem atâtea goluri în buget“.

Câteva cercetări realizate în Republica Moldova de Programul de Drept al Fundației Soros-Modova au scos în evidență că problematica arestării preventive se menține ca una de sistem, chiar dacă au fost depuse eforturi de a reduce la maximum problemele pe acest segment al procedurii penale.

Victor Munteanu, director de programe la Fundația Soros-Moldova

Directorul Programului, Victor Munteanu, susține că atât demersurile procurorilor de aplicare a măsurii preventive arestul, cât și încheierile judecătorilor de instrucție sunt formale, sunt copy-paste, opțiunea arestului fiind examinată ca prima și singură opțiune, în loc să fie ultima. De aceea, monitorizarea legalitatății eliberării sau prelungirii mandatelor de arest trebuie să fie oblitație, atât pentru Uniunea Avocaților, în parte, cât și pentru societatea civilă, în general:​

„Interacțiunea noastră cu poliția, cea mai importantă, este la momentul în care nu ești liber să pleci, omul de la poliție discută cu tine cât vrea el, nu cât vrei tu, trebuie să aștepți ofițerul de urmărire penală, o oră două-trei, și aici e o chestiune de a înțelege, tu mai ești liber sau nu. Ești lipsit d elibertate legal, cât timp durează procesul? Un alt mecanism este cel de a informa persoana despre ce se întâmplă, ce drepturi are. Dacă aceasta nu se întâmplă, suntem în prezența unor încălcări grave ale drepturilor omului​”.

Cercetările Fundației Soros-Moldova arată că judecătorii admit frecvent și nejustificat demersurile de arestare preventivă cu anumite încălcări: bunăoară depășirea termenului de înaintare a demersului, modul legal de înregistrare a demersului în judecătorii, conținutul demersului, probarea și argumentarea bănuielii rezonabile.

Cadrul normativ al R.Moldova stabilește că o persoană suspectată de comiterea unei sau a mai multor fapte punibile cu închisoare poate fi arestată atunci când există motive de a crede că ea poate să se sustragă de la urmărirea penală sau de la executarea unei pedepse, există riscul iminent că va manipula probele de la dosar, de exemplu, va sustrage probe sau va influenţa martorii sau complicii. Arestarea este considerată necesară pentru a-l împiedica să comită din nou infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsă privativă de libertate.

În cazul Brăguță autoritățile, deocamdată, se încurcă în explicații care nu se leagă între ele. Suspendările din funcție a câtorva angajați, care n-au făcut altceva decât să execute un mandat de arest, după părerea mai multor apărători, nu are cum să elimine problemele de sistem ce persistă de mai mulți ani. Între timp o analiza fie și sumară a cazului i-a determinat pe unii avocați și reprezentanți ai societății civile să ajungă la concluzia că Andrei Braguță ar fi rămas în viață dacă politiștii, dar și magistratul care l-a trimis fără ezitare în celulă ar fi interpretat cu competența necesară comportamentul său violent.