Rozariul poeţilor români
...pre limba autorului Niemandsrose (1963), şi el plecat nu doar din România, în decembrie 1948, ci şi din limba română, în care şi-a scris primele versuri, şi în care debuta ca poet de… limbă germană printr-o traducere semnată de Petre Solomon, Tangoul morţii, în „Contemporanul”, din 2 mai 1947 – această antologie realizată de Christian W. Schenk, ROSARIEN: Rumaenische Gegenwartslyrik, Dionysos, 2020. El însuşi poet de limbă germană originar din România, face ceea ce adevăraţii scriitori o fac dintotdeauna când pleacă în lume – îşi ia „Acasa” cu el, sub o formă sau alta. De data aceasta, tălmăcindu-i în germană pe nu mai puţin de 56 de poeţi români contemporani, din toate generaţiile, aparţinând mai multor „şcoli”, unii de notorietate naţională & europeană, alţii mai puţin cunoscuţi: Angela Baciu, Marcela Benea, Ana Blandiana, Virgil Botnaru, Leo Butnaru, Magda Cârneci, Marius Chelaru, Dumitru Chioară, Teo Chiriac, Aura Christi, Daniel Corbu, Adi Cristi, Ion Cristofor, Evelyne Maria Croitoru, Theodor Damian, Ioana Diaconescu, Gellu Dorian, Radu Florescu, Emilian Galaicu-Păun, Horia Gârbea, Vasile Gârneţ, Marin Gherman, Ion Hadârcă, Vasile Igna, Adrian Lesenciuc, Ileana Mălăncioiu, Emilian Marcu, Emilia Poenaru Moldovan, Irina Nechit, Niculina Oprea, Florentin Palaghia, Nicolae Panaite, Petruţ Pârvescu, Mircea Petean, Mircea M. Pop, Ioan Es. Pop, Paulina Popa, Spiridon Popescu, Radmila Popovici, Vitalie Răileanu, Vasile Romanciuc, Nicolae Sava, Cassian Maria Spiridon, Valeriu Stancu, Liviu Ioan Stoiciu, Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâţeanu, Laurenţiu-Ciprian Tudor, Vasile Tudor, Andrei Ţurcanu, Doina Uricariu, Lucian Vasiliu, Dumitru Velea, Varujan Vosganian, George Vulturescu, Ilie T. Zegrea. Cum ar veni, poezia română „la zi” – de la A (Ana Blandiana & Angela Baciu) la Z (Ilie T. Zegrea), cu poeţi din România (majoritatea), din Republica Moldova (18 nume), din Cernăuţi (3 nume) şi diaspora (n-am mai stat să-i număr).
Cum se cuvine în cazul unor asemenea culegeri de poezie, antologatorul face şi o ochire retrospectivă asupra poeziei româneşti per ansamblu, într-un studiu întins pe şapte pagini, astfel încât publicul german să afle numele unor poeţi ce-au marcat literele române, de la marii clasici Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski, la scriitorii secolului XX, c-o fi vorba de „sămănătoriştii” George Coşbuc, Alexandru Vlahuţa sau Octavian Goga, sau de marii interbelici Lucian Blaga, George Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu, fără a uita de avangardişti, unii de notorietate mondială (Tristan Tzara, Ilarie Voronca). Un ultim „desant compact” de nume îl formează Nichita Stănescu, Ştefan Aug. Doinaş, A.E. Baconsky, Gellu Naum, Ana Blandiana, Ion Gheorghe, Ileana Mălăncioiu, pe final fiind citat şi numele basarabeanului Grigore Vieru. Totodată, mă bucur că se face trimitere, în ultimul alineat, la trei reviste de mare tradiţie şi care contează enorm în peisajul cultural românesc, „Convorbiri literare”, „Vatra” şi „Familia”, semn cert că antologatorul a urmărit îndeaproape mişcarea literelor din ţara sa de origine. (Din păcate, nu vorbesc germana, pentru a reda, în câteva cuvinte, liniile de forţă ale postfeţei lui Christian W. Schenk – îl voi ruga însă să mi-o traducă, motiv de a reveni la prezenta antologia pentru o nouă lectură, mai aplicată.)
Nu există antologie care să mulţumească pe toată lumea – sigur, are suficiente lipsuri şi aceasta (sub forma unor absenţe notorii, pe de-o parte; pe de-alta, două-trei nume prezente în carte chiar nu-mi spun nimic, dar asta ţine deja de-o lipsă a mea, mea culpa!); ceea ce-i însă de apreciat este efortul de a pune cap la cap texte, biografii de creaţie & aprecieri critice pentru a da un tablou veridic şi cât mai atractiv ale unei poezii care merită descoperită – de unde şi frecvenţa sporită cu care apar, în anii din urmă, tot felul de antologii cu poeţi români traduşi în engleză, franceză, neerlandeză, suedeză, cehă, slovacă etc.
Nu în ultimul rând, mă gândesc la simbolul trandafirului în poezia germană a secolului XX, de la Rainer Maria Rilke la Paul Celan – cum se va prinde oare măceşul românesc pre limba acestor mari poeţi?!